8 semne că ceva e în neregulă cu bona

Am găsit azi acest articol pe Babyonline şi m-am gândit că ar fi o idee bună să redau câteva din ideile cuprinse acolo pentru cine nu vorbeşte engleza. Majoritatea mămicilor care îmi citesc blogul stau acasă cu bebeluşii şi nu au bone, dar pentru momentul când veţi avea, iată câteva sfaturi cu privire la modul în care vă puteţi da seama dacă bona nu e tocmai Mary Poppins şi vă povestesc şi din experienţa mea.

1. Copilul nu se bucură s-o vadă pe bonă şi pare neliniştit şi retras. Asta se poate întâmpla şi dacă copilul e obişnuit să stea numai cu voi şi are impresia că îl părăsiţi de fiecare dată când plecaţi. Dar între copil şi bonă trebuie să se stabilească în timp o relaţie afectuoasă, de încredere şi dacă asta nu se întâmplă, e semn clar că ceva e în neregulă. În cazul meu, Eliza e mereu bucuroasă s-o vadă pe mamaia (am căzut de acord că aşa o să îi spună), fuge repede la ea în braţe, nu mai plânge când plec, se întristează când pleacă ea şi e mereu veselă şi relaxată.

2. Bona nu vă spune ce activităţi a făcut copilul peste zi. Atunci când ajungi acasă, este logic ca bona să îţi povestească ce a făcut copilul peste zi, iar dacă nu o face, iarăşi e clar ceva în neregulă. Eu când vin seara acasă primesc un buletin informativ complet cu privire la Eliza: de câte ori a făcut caca, ce a mâncat şi cât, cât a dormit şi când, cât a stat afară, dacă s-a jucat cu alţi copii, ce îi place să facă, ce a învăţat nou. Şi dacă vine soţul meu înaintea mea, exact la fel îi spune şi lui. Şi am intrat în rutina asta fără s-o cer eu, chiar din prima zi mi-a spus absolut tot.

3. Copilul a avut prea multe accidente care puteau fi uşor de evitat. E semn clar că nu are grijă de el şi nu-l supraveghează corespunzător. Eliza nu a păţit nimic de când stă cu mamaia, e mereu cu ochii pe ea, mai ales că Eliza e şi foarte năzdrăvană şi inventivă în materie de prostiuţe.

4. Observi că nu îţi îndeplineşte cerinţele. Copilul se creşte după cum vrea mama, nu după cum vrea bona, aşa că ea trebuie să facă cum îi spui tu. În general, mamaia noastră face ce spun eu. Puţinele excepţii au fost spre binele Elizei şi nu m-au deranjat deloc, în sensul că i-a gătit altă mâncare proaspătă în loc să îi dea ce i-am lăsat eu sau o spală la funduleţ de fiecare dată când face caca pentru că îi vine mai uşor decât s-o şteargă cu şerveţele umede. Nu sunt lucruri care să mă deranjeze,  ba din contră, sunt mulţumită că are aşa mare grijă de ea.

5. Îţi critică metodele de creştere a copilului. Deja ai prea multă lume pe cap care te critică (mama, sora, cumnata, prietena etc), nu mai ai nevoie să mai şi plăteşti pe cineva pentru asta. Caută pe cineva care e de acord cu tine şi face cum spui tu. Nu se pune problema în cazul meu.

6. Bona întârzie sau lipseşte. Este evident că nu te poţi baza pe ea şi te poate lăsa cu ochii în soare fix când trebuie să ajungi la serviciu pentru şedinţa de ora nouă. Caută pe cineva mai dedicat şi mai punctual, pentru că la fel se va purta şi cu copilul.  Mamaia noastră vine mereu la ora la care îi spun să vină, stă peste program fără probleme şi s-a oferit chiar să vină şi în week-end dacă am nevoie vreodată. Mă pot baza pe ea sută la sută.

7. Găseşti copilul neschimbat sau murdar. Oricât de năzdrăvan ar fi un micuţ, e clar că nu are grijă de el dacă e mai mereu murdărel şi neîngrijit. Eliza e mereu schimbată proaspăt, dacă se murdăreşte îi dă alte haine şi chiar le spală pe cele murdare. A durat până a învăţat cum funcţionează hainele de bebe (ultima dată a stat cu un copil pe vremea când nu existau pampersi şi zeci de hăinuţe) dar nu o găsesc murdară sau cu pampersul plin. O pândeşte mereu, mai ales că Eliza se irită imediat dacă stă cu caca la funduleţ, aşa că toţi din casă facem poliţie la fundul ei.

8. Îţi lipsesc lucruri din casă. Nici nu trebuie să mai menţionez ce să faceţi în cazul ăsta. Îmi povesteau nişte prieteni că aveau o bonă care le bea ţuica şi o înlocuia cu apă. În afară de faptul că bea în timpul programului, ideea în sine că lua ce nu avea voie e semn clar că trebuie s-o expediaţi cât mai repede. La mine nu se pune problema de aşa ceva, ba chiar mamaia vine mai mereu cu câte ceva în sacoşă, ba o plăcinţică, ba o sărmăluţă, câte ceva din bunătăţile pe care le găteşte. Dacă îi las bani să plătească lumina, de exemplu, când iese cu Eliza la plimbare, sau să îmi ia un kil de cartofi, îmi da restul până la ultimul leu.

2 Comment

  1. Esti o norocoasa! Cum ai gasit-o? (firma, ziar, cunoscuti?)

    1. Laura Frunza says: Reply

      Da, sunt norocoasa, dar mi-e un fel de ruda mai indepartata, o stiam dinainte sa o am pe Eliza si cand a fost cazul, am rugat-o sa aiba grija de ea. Am avut ceva emotii (na, stii cum e si cu rudele) dar ne intelegem foarte bine, din fericire.

Leave a Reply