Exhausted mother. Nothing happens.

motherhood

Încep de azi o rubrică ce se va numi Cronică de film. Nu e o rubrică permanentă pentru că nu am timp să mă uit la filme, dar din când în când o să vă mai recomand câte un film ce merită văzut, nu neapărat pentru că ar fi o operă de artă, ci pentru că e fie haios, fie ne atinge la suflet, fie are alte merite.motherhood

În rubrica de azi filmul Motherhood, cu Uma Thurman, film despre care sora mea a spus cuvintele de mai sus, după ce s-a terminat. Într-adevăr e un film în care nu se întâmplă nimic. O mamă, fostă scriitoare promiţătoare, acum casnică, copleşită de responsabilităţi, se chinuie să supravieţuiască unei noi zile haotice în timp ce organizează petrecerea de şase ani a fiicei ei, fără niciun ajutor din partea soţului. Multe din situaţiile în care e pusă sunt neverosimile (dar e un film, de ce ar fi verosimile?) şi sunt sigură că o să spuneţi la fiecare cinci minute “eu n-aş fi făcut aşa, eu aş fi fost mai organizată/mai eficientă/mai pricepută”. Titlul filmului este cel care declanşează oarecum desfăşurarea filmului: personajul Umei Thurman vrea să participe la un concurs unde trebuie să scrie în 500 de cuvinte ce înseamnă pentru ea “motherhood” (să fie mamă) şi filmul o urmăreşte pe Eliza (da, aşa se numeşte personajul) în încercarea ei de a-şi da seama ce să scrie în eseu.

La sfârşitul filmului mi-am pus şi eu întrebarea: ce înseamnă motherhood pentru mine? Nu cred că am aflat răspunsul încă. Voi da?