Cum a furat Grinch Crăciunul, zilele de naştere şi 8 martie

De ceva vreme, mai exact de când lumea a început să îşi crească odraslele după trenduri, şcoli şi filozofii, a mai apărut un curent, care se vrea creştin dar mie mi se pare pur şi simplu cretin. Îmi pare rău dacă ofensez pe cineva, fiecare e liber să îşi aleagă propria ideologie de viaţă, dar eu o să povestesc mai jos de ce nu sunt de acord cu chestiile astea.

E vorba de renunţarea la sărbătorirea zilei de naştere şi la eliminarea lui Moş Crăciun. Nu povestesc de faptul că unele persoane se isterizează că am importat sărbători (gen Valentine’s Day sau Halloween, mie personal nu mi se pare nimic rău în asta, cu cât mai multe sărbători, cu atât mai frumos, mai ales dacă vin însoţite şi de diverse activităţi amuzante – atenţie, atât timp cât nu se exagerează cu asta!), sau de evreii/musulmanii/budiştii care nu au Crăciunul, vorbesc de faptul că numai ideea de a nu serba ziua unui copil sau de a nu-i vorbi de Moş Crăciun pentru că ai tu cine ştie ce concepţii mi se pare barbară.

Citeam zilele trecute pe un blog străin de o mamă care a eliminat complet serbarea zilelor de naştere, pe motiv că petrecerile copiilor au devenit tot mai fastuoase şi ea nu poate ţine pasul. Ok, sunt de acord, deja a devenit o industrie şi celebrul “patron” şi “tanti mama lu eliza, o lăsaţi pe eliza la ziua mea?” nu mai e deloc de actualitate, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să le serbăm ziua. Cel mai frumos moment pentru ei e să fie în centrul atenţiei, să primească daruri (oricât de ieftine/scumpe/inutile/etc ar fi), să sufle în lumânare, să zâmbească la poză şi chiar să le ofere mici daruri invitaţilor (acele goody bags care pot conţine şi fursecuri sau lucruşoare hand-made, nu numai porcării de plastic cum zicea o mămică dintr-un film) Oricât de sărăcăcioasă ar fi o aniversare, copilul o va ţine minte, eu personal îmi amintesc cu mare drag zilele mele de naştere din copilărie şi chiar mai am şi acum unele din cadouri, cum ar fi nişte păpuşi cu care se joacă Eliza.

Cât despre Moş Crăciun, nici nu ştiu de unde să încep. Este adevărat că sărbătoarea Naşterii Domnului este o sărbătoare sfântă şi trebuie să îi învăţăm pe copii ce înseamnă ea cu adevărat şi nu prin prisma lui Moş Crăciun. Dar mai este adevărat şi că toate legendele despre Moş Crăciun au o bază religioasă asociată şi că un brad împodobit şi un cadou sub el poate produce o bucurie imensă copilului care va înţelege mai uşor religia prin simboluri decât prin povestioare. Nici nu vreau să discut despre implicaţia socială, când se duce la şcoală/grădiniţă şi este întrebat ce i-a adus Moş Crăciun şi o să spună că la el nu vine Moş Crăciun. O să creadă colegii lui că e fiu de Grinch 🙂 Tot în sfera asta intră şi iepuraşul de Paşte, dar să zicem că nu e aşa faimos ca Moş Crăciun şi mai merge eliminarea lui, mai ales dacă mâncaţi carne de iepure 😀

Altă poveste pe care am mai auzit-o e cea la renunţarea serbării zilei de opt martie, care iarăşi mi se pare o prostie. Nu-mi pasă că e sărbătoare comunistă sau ce-o mai fi, mi se pare o sărbătoare minunată, în care fiecare copil poate confecţiona o felicitare frumoasă şi veni cu un buchet de ghiocei acasă. Ştiu, o să îmi spuneţi că poate face asta în fiecare zi, dar adevărul e că nu o face, pentru că nu are un imbold, iar ziua asta de 8 martie le dă chiar acel imbold ca să-şi arate afecţiunea faţă de mama lui. Nu mai vorbesc de frumoasele serbări de 8 martie, nu m-aş lipsi niciodată de aşa ceva şi de lacrimile de emoţie auzind poezioarele şi cântecelele bâlbâite pe scenă.

Este drept că toate sărbătorile s-au transformat de câţiva ani în sărbători comerciale, că se vând mii de obiecte şi de alte nimicuri pe tema asta, dar ţine de noi să facem diferenţa. Nu văd nimic rău în a cumpăra ornamente de pom, daruri de crăciun, felicitări şi mărţişoare sau coifuri şi trompete de aniversare. Mi se pare chiar frumos. Mi se pare şi mai frumos să alegem selectiv şi să confecţionăm noi multe produse. Şi cel mai frumos mi se pare să nu renunţăm la aceste sărbători, ci să încercăm să le păstrăm în sufletele noastre şi să le acordăm locul pe care îl merită, să le personalizăm şi să le adăugăm propriile noastre tradiţii personale şi, mai ales, să le transmitem copiilor noştri dragul de a le sărbători cu sufletul, nu cu portofelul.

 

0 Comment

  1. Dora says: Reply

    Sunt total de acord cu tine. Nici eu nu agreez faptul ca aproape toate sarbatorile noastre sunt pompate excesiv prin toate mediile de promovare in scopuri comerciale. Dar in nici un caz nu vad vreun motiv pentru a renunta la ele. Cum spuneai si tu, depinde doar de noi modul in care le sarbatorim. Imi aduc aminte mereu de colindele ascultate in timp ce impodobeam bradul de Craciun cu ornamentele facute chiar de mine din oua si nuci. Era o adevarata mandrie sa le vad asezate la loc de cinste pe brad. Au fost ani in care nu am avut bani de brad, dar o creanga tot am mai gasit. Cei care vor sa renunte la sarbatori o fac, daca nu din motive pecuniare, din comoditate si prea mult “political corectness”… Asa cum sarbatoreau bunicii si strabunicii nostri putem si noi sa o facem si sa ducem traditiile mai departe. E ceva magic in ele, mai ales cand esti copil, si nu as renunta pentru nimic in lume sa ii daruiesc aceasta experienta fetitei mele.

  2. Salutare,

    Si eu sunt de acord cu absolut tot ce ai scris! De ce sa merg la Mac sa serbez ziua fetitei mele ce se apropie (face 4 in august) cand 1.nu am banii necesari ;2.fetita mea nu mananca si nu bea nici un fel de la mac-doar vrea jucariile ce le vede in afisele de pe geamuri. 3.de ce sa ma ingramadesc cu 5-6 copilasi in aerul inchis de acolo , cand pot sa le ofer un mini picnic la iarba verde in parc ?? Cum ar putea o mama , care a avut parte de dragostea parintesca la randul ei , sa nu vea sa se bucure de lumina din ochii copilului ei , cand ceilalti canta Multi Ani Traiasca??
    Suntem saraci , material ,da! Dar haideti sa nu ne lasam saraciti si spiritual !! ( Zic eu )

    Va sarut cu drag!

    Mihaela, mama lu’ Bumbu

Leave a Reply