Pui cu smântână

Când eram copil la mama (vorba cântecului), nu-mi plăceau mâncărurile “albe”, gen pui cu smântână, ciulama, ciorbă de burtă, ciorbă rădăuţeană şi altele. Când m-am mutat la casa mea şi am devenit mai deschisă la gusturi noi, am descoperit că îmi place ciorba de pui a la grec dreasă cu smântână şi ciulamaua de ciuperci. Pui cu smântână am gătit greu, pentru că nu prea mă omor după gustul smântânii gătite.

Acest pui, însă, mi-a ieşit atât de delicios că îl voi mai încerca cu siguranţă. L-am gătit inspirându-mă de ici, de colo si combinând reţeta clasică de sos Bechamel cu reţeta de bază a tocanei (ceapă călită, pui uşor prăjit, apă pentru fiert). Deci, să purcedem la explicaţii mai detaliate:

Puiul (eu am folosit un pui pentru gătit, fără piept, a fost perfect pentru trei persoane) se spală şi se usucă uşor cu prosoape de bucătărie. Într-o oală antiaderentă sau un tuci se pune la încins ulei şi se prăjesc bucăţile de pui dar nu să devină maronii, ci doar să se albească şi să capete ici colo câte o pată mai aurie. Apoi se scot pe o farfurie şi în uleiul rămas se pune o ceapă mare tocată şi puţină sare. Se căleşte ceapa până se înmoaie (să nu se ardă) şi apoi se pune înapoi puiul şi un pahar-două de apă cât să îl acopere pe trei sferturi. Se pune capacul şi se lasă să fiarbă bine de tot.

Între timp se pregăteşte sosul Bechamel: într-o tigaie anti-aderentă sau tuci mic se pun 50 de grame de unt sau o lingură de ulei şi o lingură rasă de făină. Amestecăm bine – se va forma un fel de aluat moale. Încetul cu încetul, turnăm lapte peste aluat, amestecând în continuu, pentru a-l desface. Mergeţi cu laptele din aproape în aproape până s-a dizolvat complet aluatul. Eu am amestecat energic cu un tel mic, special pentru sosuri. După ce sosul s-a uniformizat, daţi deoparte şi adăugaţi smântâna. Eu am pus 500 de grame de smântână obişnuită, deşi cred că cel mai bine mergea o smântână pentru gătit, din aia la UHT. Am amestecat bine şi am dat înapoi pe foc. Când a început să facă bulbuci, am tras deoparte.

Între timp, puiul fiind fiert, am mai scurs din apă (dar nu de tot, aici e la latitudinea fiecăruia) şi am turnat sosul de smântână. Am amestecat bine şi am mai lăsat pe foc câteva minute să se întrepătrundă aromele. A mers perfect cu o mămăligă bună şi până şi Eliza a mâncat cu poftă, dar numai puiul şi mămăliga, sosul nici gând. Cred că e la etapa când dă deoparte orice pată de culoare din farfurie :-)

Poza e făcută la ce-a mai rămas după ospăţ, că ne era prea foame ca să mai stăm după şedinţe foto :-)

0 thoughts on “Pui cu smântână

  1. Pingback: Pui cu smântână - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Pingback: Prăjitură cu vişine « Idei pentru mamici si copii

  3. Pingback: Recomandări culinare « Locul de Parcare al Grijilor (şi al Bucuriilor)

  4. eu stiam ca puiul se fierbe,iar mai apoi se poate si praji.dar sa-l prajesti si apoi sa-l fierbi,e prima data knd aud.in fine,cate bordeie,atatea obiceie,cum zice vb.aia din batrani…

    • Raspund si eu cu intarziere pentru cine mai citeste reteta asta: baza unei tocane cu carne va fi mereu ceapa prajita si carnea usor calita ca sa stranga sucurile in ea. Ia retete “mari” gen boeuf bourgoignon si o sa vezi ca e la fel. Toate retetele de tocana pe care le stiu eu incep asa, inclusiv ostropelul sau papricasul, de exemplu. Carne fiarta si apoi prajita poate doar la o friptura la ceaun, dar intr-o mancare gatita, in care sunt si alte ingrediente, mai mereu pasii vor fi asa cum i-am descris eu.

  5. Pingback: De mâncare « Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor

  6. Pingback: Căutări pe google « Idei pentru mamici si copii

  7. Pingback: Pui cu smântână « În bucătăria mea

  8. Pingback: Găteşte-ţi o viaţă frumoasă « Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *