Concurs de 1 iunie – cele mai frumoase amintiri

Idei pentru mămici şi copii şi Editura Litera vă invită la concurs. Câştigă pentru copilul tău unul din cele două seturi superbe de cărţi oferite de editura Litera: o colecţie Copilul deştept (5 volume) şi o colecţie Descoperă lumea (6 enciclopedii).

Dacă doriţi să vă pregătiţi repede şi bine copilul pentru şcoală sau nu ştiţi cu ce să începeţi şi cum să procedaţi, atunci vă va ajuta colecţia “Copilul deştept” – o colecţie pentru părinţi, bunici, educatoare şi preşcolari. Aceasta cuprinde sfaturi practice ale celor mai buni specialişti în pedagogie, procedee simple şi eficiente de învăţare, posibilitatea de testare individuală a copilului, precum şi răspunsuri clare la întrebări complicate.

Descopera lumea” este o serie de enciclopedii de referintă pentru copii. Detaliată, cu ilustratii bogate, fotografii relevante si descrieri surprinzător de vii, antrenează si încurajează cititorii să descopere lucruri inedite şi istorii fascinante despre invenţii, tehnică, sport, exploratori, zbor, construcţii monumentale. Fiecare pagină este creată pentru a stimula imaginaţia şi a satisface curiozitatea.

Tot ce trebuie să faceţi pentru a câştiga aceste cărţi minunate este să lăsaţi două comentarii: unul aici în care să ne povestiţi o amintire minunată de 1 iunie din copilărie, sau un cadou deosebit care v-a rămas în minte sau o întâmplare hazlie – ceva care să fie legat de un 1 iunie din trecutul vostru. Al doilea comentariul îl lăsaţi pe blog la editura Litera la această postare şi le spuneţi ce părere aveţi de cărţile lor (dacă aţi citit vreuna) sau ce v-aţi dori să publice pe viitor. De exemplu: cel mai drag cadou primit vreodată de 1 iunie este o gentuţă mică, mică, din acelea în care se ţineau batistele, dintr-o imitaţie de piele albă şi moale pe care am primit-o când aveam vreo 8-9 ani, cred.  Iar la Litera eu mi-aş dori să văd publicată cartea Are You There, God? It’s Me, Margaret de Judy Blume, pe care mă ofer s-o şi traduc cu ocazia asta 🙂

Vor intra la tragerea la sorţi doar cei care au lăsat comentariu pe ambele bloguri, cu acelaşi nume. Data limită este 5 iunie, anunţarea câştigătorilor se va face pe 6 iunie. Editura Litera va livra premiile direct către câştigători în termen de zece zile de la această dată.

Mămicile cu bloguri pot prelua această veste dacă le face plăcere!

43 Comment

  1. Alexandra Grigore says: Reply

    Acum doi ani, de 1 iunie, cand Nectarie abia se nascuse, o prietena mi-a urat La multi ani de 1 iunie! Iar eu bucuroasa am spus, o da, multumesc mult! Iar ea, nu pentru tine, ci pentru Nectarie… Atunci am realizat inca o data ca am un copil, si ca urarile acestea nu vor mai fi pentru mine nici macar in gluma 🙂

  2. Si matusicile/nanele cu bloguri pot prelua vestea? 😀

    1. Laura Frunza says: Reply

      Evident ca o pot prelua 🙂

  3. […] ascultat-o acum de câteva ori ca să intru în atmosferă. Toată ziua, de când a publicat Laura concursul, m-am tot chinuit să îmi amintesc o întâmplare frumoasă, un cadou deosebit, un 1 iunie special […]

  4. 1 iunie. Clasa a 4-a. Dadeam examen sa intru la un liceu destul de cunoscut in oras si mama imi spunea mereu sa nu-mi fac sperante ca e greu si ca nu e nimic daca nu intru. Eu ii spuneam mereu ca intru, ca eu am facut bine si am scris tot si n-am cum sa nu intru. Oare de unde aveam eu la varsta aceea atata incredere? Poate pentru ca nu suferisem asa multe dezamagiri si credeam in corectitudinea rezultatelor. Am aflat ca am intrat de la o colega de clasa insa am fost si cu mama sa vedem rezultatele. Eram asa e mandra. Mama ne-a cumparat cirese din piata si mancam pe drum. Ne-am intalnit cu niste vecini si le-am spus si lor ca am intrat la Racovita. Era mare lucru. Nu ma mai duceam la scoala de cartier. Eu mergeam la Racovita. Nici ca mi-as fi putut inchipui un cadou mai frumos de 1 iunie. Bucuria mea nu era legata de jucarii si dulciuri ci doar de faptul ca urma sa merg la liceu din clasa a 5-a. Mancam cirese, nu stiam ca avea sa fie greu, eram doar fericita ca “am reusit la admitere”. Au urmat ce-i drept niste ani de gimnaziu de care prefer sa nu imi amintesc insa a meritat din plin sa invat acolo. Macar pentru faptul ca liceul tot acolo l-am facut si a fost mult, dar mult mai bine. A fost un liceu bun, am tras din greu insa parte din cine sunt astazi datorez anilor petrecuti acolo. Un 1 iunie cu examene merita sa intre la trage la sort pentru a castiga ” la premiu” niste carti minunate de la Editura Litera, nu? 😛

  5. Andreea Bz. says: Reply

    1 iunie … clasa I … 7 ani 1/2 … Mamaia m-a dus in oras si mi-a cumparat o carte (avea un catelus pe coperta, imi placea tare mult), carte ce mi-a fost sustrasa din banca de unul din “acei” colegi care la sfarsitul clasei I nici nu stiau bine sa citeasca. Mi-a parut rau dupa ea, foarte rau, mai ales ca imi iubeam mamaia foarte mult si tot ce era de la ea imi era si inca imi este tare drag.
    Ma bucur ca baietelul meu are o mamaie pe masura amintirilor mele dragi in mama mea.

  6. Valentina says: Reply

    Cele mai frumoase amintiri din copilarie sunt intotdeauna legate de surioara mea mai mare. Aveam acele carti despre surorile Luna Bediluna si Dora Minodora, si pt ca eram mici si fraierici, aveam impresia ca suntem ele. Minodora avea parul rosu, ca sora mea, si cealalta, Luna, era cam grasuta. Uneori, si acum cand sunt in dilema zic: “ce ma fac, ce ma fac, cocotata-n liliac?” replica Minodorei din carticica…. Si bineinteles, cel mai frumos cadou gravida fiind, a fost sa primesc de la sora mea, 25-28 de ani mai tarziu, carticica reeditata. BINEINTES ca am plans ca un copil sa revad benzile ala frumos desenate, si chiar am postat si un post pe blog, de drag 🙂

    1. Laura Frunza says: Reply

      Valentina, trebuie sa cumpar si eu cartile cu Luna Betiluna si Dora Minodora sa vad ce-i cu ele, ca toata lumea le lauda 🙂

  7. mada says: Reply

    Am reusit sa aflu ca Fior apare la Bookfest,la fel ca si primul volum din Cronicile Casterilor,A 16-a Luna 🙂 Abia astept sa le citesc,sunt sigura ca le voi adora 🙂

  8. SEST ALDONA says: Reply

    Anul trecut de 1 iunie, pe cand ma duceam in oras la niste prieteni,mergand cu tranvaiul, Timeea care era in burta mea pe atunci mi-a tras un piciorus zdravan de a simtit persoana din fata mea si s-a intors nervoasa sa vada de ce ma imping, cand si-a dat seama ca defapt burtica i-a jucat festa i-a dat o floricica lu mamica cadou pentru fetita din burtica!

  9. In copilaria mea … e-he-he de mult … nu era atata valva in jurul acestei sarbatori. Nu vreau sa spun ca nu-i frumoasa … dar nu-mi place concurenta pe care o vad la copiii de azi. “Tu ce ai primit? Papusa/tricicleta mea e mai scumpa!”
    La asta “contribuie” si televizinile cu ale lor reclame, si parintii, si … dar sa revin la subiect. 🙂

    Tare drag mi-a fost Habarnam. L-am primit de 1 iunie, undeva pe la 6-7 ani. Si m-a invatat multe Habarnam. Nu am sa uit ca despartindu-se de prietenul sau Stie-tot fara sa-si ia ramas bun, la intoarcere ii spune mai intai “La revedere” si apoi “Bine te-am gasit!”

  10. Liliana says: Reply

    1 iunie insemna intotdeauna mers la cofetarie si mancat prajiturile preferate. Imi cumpara mama Dunarene, cu multa, multa frisca si bune tare de tot la gust. Langa praji bineinteles ca primeam si binemeritata citronada. Super!!

  11. Gingasia says: Reply

    Minunat! Cel mai frumos dar a fost o papusa “Robertina”, vai drag imi era de ea!

    Cele bune, Laura

    Un concurs si la mine pe blog – http://gingasia.blogspot.com/2011/05/concursul-cel-mai-activ-cititor-al.html!

    1. Laura Frunza says: Reply

      Gingasia, am participat si eu la tine, dar mai mult de amuzament, pentru ca mi-a placut tema 🙂 Ar fi frumos sa fie plina blogosfera de concursuri dragute de 1 iunie, nimic nu e mai frumos decat sa-ti amintesti de copilarie, chiar daca n-a fost toata roz.

  12. renata says: Reply

    curios, eu nu-mi aduc aminte decat de un 1 iunie, unul singur, cand incepusem sa merg la scoala si a venit la noi tataia. bunicul meu din partea tatei, care mai avea doua nepoate si doi nepoti. intotdeauna noi, fetele si baietii, primeam de la dansul aceleasi cadouri, nu facea diferenta, desi era mai apropiat de nepotii care locuiau in aceeasi curte cu el. am primit atunci un ceas de mana (nici nu stiam bine sa ,,zic ceasul,,) minunat, atat de finut, cu cadranul oval, argintiu cu roz, curelusa din piele roz pal, moale si subtirica. cadoul era ascuns intr-o cutiuta pe care o am si astazi, din catifea alba. sigur, ceasul nu-l mai am. mi-a mai cumparat tataia vata de bat, o punga de bomboane din acelea romanesti, dungate, pastelate si cu umplutura, extraordinare de altfel si ditamai cutia de creta colorata. am fost cea mai fericita fata din lume, niciodata nu mai facuse asa ceva, nici n-a mai facut-o de atunci. tataia traieste si astazi, ma bucur ca-l va cunoaste si nora, dar nimic nu mai este la fel, nici relatiile dintre mine si bunicii mei, absenti din viata mea si a fratelui meu, si categoric nici noi. dar nu spun asta cu tristete, ci cu bucurie si cu sentimentul de recunostinta ca am amintiri frumoase legate de cei din familia mea. sper sa nu se piarda niciodata insemnatatea zilei de 1 iunie, ziua copilariei, a jocurilor si a piticilor care alearga nestingheriti, repeziti si fara suflu spre animalute, parcuri, leagane, baloane colorate si… alti copii:) cat as vrea s-o mai fac si eu, asa-mi vine cateodata…!

  13. Amy says: Reply

    Ce concurs frumos! O idee superba!

    De fiecare data 1 Iunie il sarbatoream in Parcul Copiilor din localitatea mea. Parcul, pe atunci, era cel mai frumos loc pentru copii si, de 1 Iunie, mereu erau spectacole de tot felul: teatru de papusi in aer liber, se organizau dansuri pentru copii, concursuri cu premii. Parcul era plin de culoare, chiote, rasete, dulciuri si mai ales vata de zahar.
    Imi este foarte dor de acel 1 Iunie!

    In acest mod mi-as dori sa petrec 1 Iunie si cu copiii mei. Din pacate nu se mai organizeaza astfel de petreceri.

  14. nicoletag says: Reply

    Copilaria mea n-a fost nici pe departe asa implinita material ca a copiilor de azi, ca a copiilor mei, am ramas fara tata la 8 ani si mama se straduia, draga de ea, sa ne asigure cosul zilnic, nu avea bani pentru cadouri , carti si alte mofturi. Cu toate astea, nu stiu cum reusea, in fiecare an de 1 iunie primeam cate o ciocolatica, ceva dulce. Imi aduc aminte cu drag de petrecerile din parc, de concursul de desene pe asfalt, de muzica si spectacolele care se dadeau pentru noi, de vata de zahar pe bat si de cocoseii din zahar ars. As vrea sa retraiesc acele momente, insa…nu se mai poate.

    1. Laura Frunza says: Reply

      Nicoleta, o sa le retraiesti prin copiii tai. Scoate-i pe ei la desene pe asfalt, fa concurs in parc cu prietenii lor daca nu organizeaza altcineva. Lor nici nu le trebuie premii, o diploma e suficienta. Du-i sa le dai vata de zahar, o vata de zahar pe an nu o sa ii faca obezi. Cel mai important e sa faci ceva impreuna cu ei, nu neaparat cadourile si dulciurile.

  15. nicoletag says: Reply

    Bine zici, Laura. Mult mai important si mai valoros este timpul petrecut alaturi de copii decat orice cadou material.

  16. mihaelajws says: Reply

    Imi amintesc cu placere de aceasta zi de 1 iunie. Eram clasa I, iar d-na invatatoare ne-a dus intr-o excursie la Bucuresti. Unul dintre obiective era o plimbare cu metroul. Nu pot uita vreodata momentul cand m-am urcat, m-am asezat pe un scaun si parca simteam ca plutesc de emotie. Am mers cateva statii si cand sa cobor si eu ….”Atentie, se inchid usile” si s-au inchis in fata mea. Metroul s-a pus in miscare , iar Mihaela mea (adica eu) a ramas in metrou…ca de …ii placea la nebunie. Parca si acum vad un domn amabil, care m-a vazut plangand disperata, s-a oferit sa ma duca inapoi la grup. Eram nedumerita cum se va intampla asta….dar a coborat impreuna cu mine la urmatoarea statie si ne-am urcat in urmatorul metrou, in sens invers. Norocul meu a fost ca grupul a ramas intepenit (de frica) in acelasi loc, inmarmuriti cum ma vor aduce pe mine inapoi. Cand i-am vazut am plans din nou de bucurie acum. Invatatoarea m-a luat in brate si m-a pupat, iar toata lumea era in jurul meu bucuroasa. de atunci, cand merg cu metroul, imi trezeste in minte intotdeauna aceasta intamplare, petrecuta chiar de 1 iunie, de ziua colilului inocent (ca mine)

  17. Iuliana says: Reply

    In copilarie abia asteptam ziua de 1 iunie, cand mergeam cu mama si sora mea la cofetarie nerabdatoare sa mancam savarine, sa bem braga si sa primim cate o jucarie cadou.

    Abia astept si acum ziua de 1 iunie, cand s-au inversat rolurile, eu voi iesi cu fetitele mele la cofetarie, dar nu cred ca mai gasim savarine asa de bune si nici braga …

    1. Laura Frunza says: Reply

      Iuliana, esti din Bucuresti? Daca da, iti spun eu unde gasesti braga.

      1. Iuliana says: Reply

        Nu Laura, sunt din Galati.

      2. Alina Mandruta says: Reply

        Unde gasim braga? Vreau si eu sa stiu. Sunt din Bucurestiiiii :).

        1. Laura Frunza says: Reply

          Alina, uite aici: http://casatraditieiromanesti.ro/braga-afla-povestea/ Eu i-am intalnit la un Baby Expo – am baut acolo braga si am luat un pliant. Sunt pe undeva pe Calea Vitan.

  18. Viorica says: Reply

    Am si eu o amintire frumoasa din copilarie: aveam 7-8 ani si sora mea, care iesise la salariu, mi-a adus cadou o multime de dulciuri si o rochita cu buline. Pentru o fetita de la tara care nu vedea dulciuri nici la Craciun, acel cadou a fost cel mai deosebit si mi-a ramas in minte pana acum.

  19. ROXANA C. says: Reply

    Am avut bucuria sa ma nasc intr-o familie minunata care ne-a crescut, pe mine si pe fratele meu, intr-o permanenta sarbatoare. Zilele de 1 iunie erau incarcate de veselie, plimbari in parc, nelipsita trecere pe la cofetarie, unde dadeam gata cate o savarina uriasa. Pentru a ne stimula sa invatam bine la scoala si a lua premiu( ca se apropia si sfarsitul anului scolar), de 1 iunie eram cadorisiti cu o bicicleta, o tricicleta sau alte daruri mai voluminoase( ca noua astea ne placeau).

  20. lucy says: Reply

    1 iunie era o sarbatoare mult asteptata pt ca ne aducea mereu surprize, un cadou pe care mi-l amintesc cu drag era o bratara cu niste figurine viu colorate, de care nu ma desparteam niciodata. e frumos sa fii copil!

  21. Cel mai frumos cadou primit de 1 iunie a fost o carticica, in care personajul principal avea numele meu si mama ma convinsese ca sunt foarte cunoscuta si importanta daca s-a scris o carte despre mine…tocmai terminam clasa intai pe atunci.

    1. Laura Frunza says: Reply

      Mai tii minte ce carte era? 🙂

      1. era o carticica de vreo 20-30 pag, publicata prin republica moldova si se numea DORA

  22. mihaela says: Reply

    Cea mai placuta amintire pe care o am in minte an de an de ziua copilului este aceea ca sora mea mai mare isi serbeaza in aceasta zi ziua de nastere. Ne amuzam mereu ca este ziua ei si a copiilor nostri si automat asteptam sa sarbatorim!!!

  23. Deea says: Reply

    Categoric cea mai frumoasa amintire de 1 iunie este de pe vremea cand aveam vreo 13-14 ani si, impreuna cu prietena mea cea mai buna, am organizat un mini party in 2 🙂 , cu haine sic, ochelari de soare, prajituri si sucuri…. aaa si dans in varful patului 😉 .
    Mersi de invitatie Laura, era cat pe-aci sa ratez concursul. pup

  24. Nu stiu de ce, in copilarie ,doar la scoala se tinea cont ca 1 iunie este ziua copilului.Cred ca eram in clasa a patra cand d-na invatatoare ne-a servit cu bomboane si ne-a dus intr-un parc sa ne jucam.Evident ca pentru noi a fost ceva deosebit.
    Nu stiu cum de n-am vazut,dar iti multumesc ca mi-ai atras atentia.

  25. […] Litera la care puteţi câştiga două seturi minunate de cărţi pentru copii. Mai multe detalii aici. La mulţi ani tuturor de 1 iunie şi vă aştept să-mi povestiţi cum v-aţi petrecut ziua […]

  26. Iulia says: Reply

    Tot cautand prin amintiri, l-am regasit pe profesorul meu iubit de limba romana, din gimnaziu, care ne rasfata pe toti cu bomboane de 1 iunie si cu o lectie relaxanta in gradina scolii, la umbra copacilor. Ar trebui sa il sun din nou, acum ca mi-am amintit de acest dar pe care ni l-a oferit cu drag…

  27. Cel mai dragut cadouas de 1 iunie a fost primul meu kit de cusut in punct cruce primit de la parinti.Eram in clasa 1 si mai am si acum floricica cusuta atunci.
    Multumesc pentru motivarea de a cauta in cutiuta cu amintiri din copilarie.

  28. Raluca Moldovan says: Reply

    Nu imi amintesc sa fi sarbatorit in copilarie ziua copilului decat la scoala, unde primeam de la doamna invatatoare bomboane si mergeam afara la desene pe asfalt. Abia mai tarziu, in facultate, ma suna mamica mea draga de 1 iunie ca sa-mi ureze La multi ani de ziua copilului, caci eram departe de ea.

  29. Alina Mandruta says: Reply

    La multi ani copilasi mai mici sau mai mari sau cei care va simtiti inca in suflet copii :d.
    Nu stiu exact cand s-a petrecut, dar cand eram eu mai micuta, erau perioade mai dese cand plecam cu parintii la munte. Efectiv luam trenul, cu rucsacul in spate, ajungeam in Sinaia si la picior pana ajungeam la Poiana Stanii (loc neimpartit pe atunci de proprietari 🙁 si alte chestiuni…) sau ne plimbam pur si simplu prin aer curat si frumos… poate pana la Cota 1400. Ce frumos era! Si nu-ti era frica sa mergi, caci toata lumea mergea pe jos, nu ca acum mai mult cu masina 🙁 .Din pacate, tata dupa aceea s-a mutat cu serviciul, a avut din ce in ce mai mult de lucru la servici si acele zile minunate nu s-au mai petrecut decat in concediu. Acestea sunt cele mai de pret si cele mai frumoase amintiri ale mele. Si nimic si nimeni nu mi le poate sterge din memorie, nu mi le poate lua nici cu o comoara, caci asta sunt o comoara in sufletelul meu.
    Va pup pe toate si pe toti :).
    Multumim pentru tot.

  30. vavaly says: Reply

    Amintiri amintiri… Incerc sa rememorez perioada copilariei , sa revad aleile aceluias parc pe care imi plimb acum pasii alaturi de copilul meu . Me revad copil , pionier, in zi frumoasa de vara , de 1 iunie, alaturi de multi alti copii, veniti toti pe aleile parcului sa tulbure rasete cristaline zarva linistea copacilor. Imi amintesc multe desene in creta pe asfalt intruchipand porumbei cu ramuri de maslin , multe globuri pamantesti desenate, concursuri si diplome, profesoare dragute pe care le priveam cu admiratie si sfiala, diplome acordate micutilor desenatori . Imi amintesc si multe biciclete, admiratia mea fata de micii temerari care se aventurau pe acele biciclete. Eram clasa a V-a , sau a VI-a? Cine mai stie… Stiu doar ca mi-a ramas in suflet acea zi de vara , bucuria de atunci si veselia pe care acum o regasesc in fiul meu atunci cand se intalneste cu un grup mai mare de copilasi ciripitori ca niste vrabiute… Sper sa reusesc sa ii creez mult mai multe amintiri frumoase decat am adunat eu …

  31. Draga Laura, eu imi amintesc multe zile de 1 iunie din anii copilariei mele; zile in care s-au petrecut carnavaluri, desene pe asfalt cu Pacea scrisa in toate limbile pamantului si horele pe care le jucam imbracati in costumele nationale, dar cea mai frumoasa amintire a mea despre Ziua Copilului este amintirea unui tramvai desenat de copii, impodobit cu flori si baloane pictate de-a lungul lui, un tramvai de vara fara ferestre, dar imbracat cu balustrade ornamentale, care ne purta pana in Statiunea Lacul Sarat care margineste si acum orasul natal, intr-o excursie de o zi. Un tramvai cu care mi-ar placea nespus sa-mi plimb copilul, pe micul Matei, de 1 iunie in fiecare an al copilariei lui.

  32. Maria says: Reply

    Imi amintesc cu placere de aceea zi minunata de 1 iunie.Eram in clasa a 3 si parinti mei mi-au facut cel mai deosebit cadou pe care mi-l doream .O catelusa mica si puternica,de culoare maro.Numele ei este Daisy.In fiecare dimineata era in picioare inaintea mea si astepta sa ma trezesc lingandu-ma pe fata si tragandu-ma de par.Cand plecam spre scoala ma conducea pana la usa,dupa care ma astepta rabdatoare sa ma intorc.Dupa ore nici nu intra bine in casa ca ma intampina cu lesa in gura.Era semnul ca trebuie sa mergem in parc.Stiu ca spre deosebire de un om ,ea este o prietena care nu vorbeste ,dar totusi pot comunica cu ea.Nu stiu daca pentru ceilalti oameni cainele este cel mai bun prieten al omului ,dar pentru mine cu siguranta este cea mai buna rietena a mea si as vrea sa ramana cel mai bun prieten al copilariei mele.

    1. Laura Frunza says: Reply

      Maria, multumesc pentru comentariul frumos, insa concursul acesta este de anul trecut, cred ca n-ai remarcat data articolului.

Leave a Reply