Cu copilul în voiaj

Voiaj poate să însemne o călătorie de o lună în străinătate sau o săptămână la mare. Sau două săptămâni la bunici. Sau un week-end la ţară. Sau o zi la grătar. Sunt multe locuri în care plecăm cu copiii şi pentru fiecare drum trebuie să fim pregătiţi corespunzător. Eu o să mă axez pe ceea ce ştiu, adică pe călătoria cu maşina şi cu trenul.

Aveam de mult în plan acest articol, dar după ce am citit azi pe Lumea Mare întrebarea lor despre bagaje, m-am decis să-l scriu, în sfârşit.

Pentru călătoria cu trenul: noi plecăm la trenul de noapte pentru că e mult mai uşor pentru Eliza să doarmă şi când se trezeşte să fim deja la destinaţie. E cumplit pentru noi să facem şapte ore cu trenul până la Iaşi, darămite pentru ea. Aşa că aranjăm în trollerul ei Hello Kitty păturica preferată, pernuţa, un cearşaf, pe Giulia (păpuşa) şi cartea ei preferata şi, în tren, o culc pe două banchete pe care întind cearşaful şi pun trollerul nostru mare în dreptul ei, ca să nu cadă jos. Pentru cei care se întreabă, nu iau locuri la cuşete pentru că sunt scumpe şi deja o călătorie dus-întors Bucureşti Iaşi mă costă aproape 400 de lei, cu rapidul, la clasa a doua. Oricum trenurile de noapte sunt destul de goale, aşa că e ok. Ultima oară când am fost mi-am luat şi mie pernă şi pătură şi am aţipit şi eu puţin. Când era mai mică şi laptele de seară era obligatoriu, îi luam şi cutiuţe de lapte UHT (sunt unele cutii de 200 de ml) pe care îl bea cu paiul. E important să aveţi la îndemână şi o gustare, nu se ştie când se trezeşte şi poate la cinci dimineaţa vrea ceva de ronţăit. Noi am scăpat deja de scutece şi ziua şi noaptea dar, în loc să iau o păturică absorbantă s-o pun pe banchetă, am preferat să îi pun un scutec tip chiloţel şi i-am explicat că nu putem merge la toaletă în tren şi că poate face în scutec dacă vrea, însă n-a fost cazul, pentru că s-a ţinut până am ajuns la bunici.

Pentru călătoria cu maşina: ideal ar fi să plecaţi tot la orele la care copilul ar trebui să doarmă (dimineaţa foarte devreme sau la prânz) însă nu se poate mereu. Când plecăm cu maşina, avem la noi: gustări diferite (dacă ronţăie ceva, stă cuminte), sucuri (cutiuţe cu suc organic de la Ikea, de obicei), creioane colorate, foi, o jucărie nouă care i-ar putea distrage atenţia, un laptop cu desene animate dacă aveţi. Este foarte dificil pentru un adult să stea locului şase-şapte ore, imaginaţi-vă că pentru un copil e de zece ori mai greu. Neapărat păturica preferată şi o pernuţă, în caz că vrea să se culce. Noi când plecăm cu maşina, avem şi oliţa la noi, aşa că din punctul ăsta de vedere suntem asiguraţi.

Pentru călătoria cu avionul: doar pe scurt, pentru că am fost doar de două ori când era Eliza mică şi a fost cam groaznic, pentru că nu avea răbdare să stea la mine în braţe. Am refuzat să iau ceva de băut ca să nu verse paharul, dar am cerut un pahar de plastic cu care s-a jucat. La întoarcere, am luat o bucată de pâine de casă şi i-am dat să ronţăie câte o bucăţică şi a stat mai cuminte 🙂

Ce am mereu în bagaj oriunde m-aş duce (asta dacă nu sunt căscată şi uit, dar cum ajung la destinaţie, cumpăr lucrul respectiv):

– loţiuni şi spray-uri repellente, fenistil sau Calamine, aparat anti-ţanţari (toate la un loc) – Imodium şi Smecta (serios, acum, câţi dintre voi n-aţi avut niciodată diaree de vacanţă?), spray-ul pentru dureri de gât, anti-inflamator, metoclorpramid sau emetin (uneori mi se face rău de la mersul cu maşina, de ex) – termometru şi Nurofen pentru copii – când era Eliza mai mică, aveam şi o lampă de veghe, ca să nu aprind lumina noaptea când îi preparam laptele (păstram apă caldă în termos şi i-l făceam în cameră fără să mă mai duc la bucătărie) – schimburi pentru Eliza, chiar dacă lipsesc o zi (chiloţei, pantaloni, şosete – nu se ştie cum se poate scăpa pe ea) – haine groase vara (pulover/hanorac, pantaloni lungi) – jucăriile preferate – şerveţele umede, şerveţele de hârtie – gustări (fructe, grisine, biscuiţi, seminţe de floarea soarelui decorticate etc) – aparat foto, încărcătorul aparatului (dacă plec mai mult timp) şi cablul de descărcare date – unguent cu arnică pentru lovituri şi bepanthene-ul acela special pentru răni – restul bagajului depinde de destinaţie (mare, munte, ţară, bunici), de anotimp, de locul în care vom sta (prieteni sau hotel)

Recomand cu tărie, pentru evitarea problemelor intestinale, să plecaţi cu baxul de apă după voi (dacă aveţi posibilitatea, evident), mai ales la ţară şi peste hotare unde nu puteţi cumpăra ceea ce bea copilul în mod obişnuit. Apa e principalul vinovat al virozelor gastrointestinale, fie că nu e din sursă sigură, fie că micuţul nu e obişnuit cu marca aceea de apă.

Voi ce mai luaţi pentru copiii voştri când plecaţi la drum?

11 Comment

  1. Dana says: Reply

    Eu mai am in plus niste plasturi colorati, forfecuta de unghii si o caciulita.. + ce e nevoie in functie de anotimp sau destinatie (asa cum ai scris si tu).

    Noi cu trenul am mers pe noapte la cuseta.. merita toti banii pe care ii dau in plus (si nu mi se par asa multi).. ruta Timisoara-Bucuresti.. Iau bilet in avans dus-intors si se mai face o mica reducere..
    Pentru ca am reusit sa dormim amandoi si sa ne si odihnim conteaza f mult.. altfel, a doua zi este stricata.. cu un copil obosit si morocanos..

  2. E foarte bun sfatul de a lua apa de acasa, mai ales daca pleci intr-un loc unde nu ai mai fost si nu stii la ce sa te astepti, pentru ca, in special copiii, sunt sensibili si se pot intampla multe la un banal pahar cu apa.
    In rest, sa aveti vacanta placuta!

  3. Plecam si noi la inceputul lunii cu avionul, zbor intern, dar stam cu inima stransa pana vom cobora. Despre bagaj…ai zice ca ne mutam

    1. Laura Frunza says: Reply

      Mamide Rares, zbor intern a fost si la noi, Bucuresti-iasi si retur. Eram singura cu ea si am facut atac de panica si la dus si la intors. Nu prea a vrut să stea la mine în braţe cu centura aceea specială. La întors, i-am mai dat din coaja de pâine, câte un pic şi a fost mai bine. Dar au fost cele mai lungi cinzeci de minute din viaţa mea.

  4. Bryce a zburat de cind avea 7 luni. Primul lui zbor a fost Los Angeles, SUA -Sofia, Bulgaria, vreo 16 ore. Au urmat zboruri catre Michigan, USA, Ontario, Canada. Cele din urma de vreo 6 ore, total. Depinde foarte mult de virsta copilului. La primul zbor, cind avea doar 7 luni, la dus, fiind zbor de noapte, a dormit, vreo 6 ore din 16, restul s-a jucat cu mine sau cu buni lui. La intors, a dormit vreo 3 ore si restul s-a foit, am fost cam zombii cu totii.:) Cu cit cresc, devin si mai nelinistiti, in special, cind incep sa mearga si tot ce vor sa faca e sa explore lumea din jurul lor. Asa s-a intimplat la celelalte 2 zboruri catre Michigan si Ontario. In general, am incercat sa-l tinem ocupat: diverse jucarii, carticele, muzica la casti (asta i-a placut cel mai mult), am mai iesit pe culoar cu el, a mai interactionat cu stewardezele si am ajuns la destinatie.:)
    Peste o luna plecam in Cancun, Mexic si apoi iar Michigan, cam 5-6 ore fiecare zbor, si sunt tare curioasa sa vad cum o sa se comporte, ca e mai marisor, are aproape 2 ani: noi vom pregati niste carticele, masinute, I-pad-ul, care e un mare succes si in restaurante, I-podul cu muzica si speram sa aterizam fara alte probleme.:)
    Oricum, cind ai un copil la bord sau 2, 3 , viata e plina de neprevazaturi. Trebuie doar sa nu ne pierdem umorul si buna diszpozitie. :)) Numai bine!

  5. foarte util articolul asta, laura!

  6. renata says: Reply

    stiu cum o sa sune, dar eu ma inarmez cu rabdare si buna-dispozitie, norei trebuie sa-i cant, ca ii plac bruno mars, rihanna, smiley (mda!), oac-oac-diri-diri-dam, ciobanasul etc. o avem si pe papusica maria, care spune nu-stiu-cate replici si-o mai mentine ocupata. facem musai un popas pe undeva la un drum mai lung de 3-4 ore. ii iau unde ne cazam salteluta ei cu jucarii, ca sa se simta mai aproape de spatiul respectiv. e adevarata treaba cu apa, cosmeticele de protectie si siropelurile, nici noi nu le uitam vreodata. a, si ideal pentru nora ar fi sa aiba la indemana un mobil mai performant, ca e lesinata dupa toate gadgeturile, imi vine sa urlu, nu reusim s-o tinem departe de chestiile astea decat daca iesim! eu am un amarat de telefon, ros si cu ecranul spart, asa ca-l prefera pe-al lui taica-sau:)

  7. oriunde am merge si ramanem peste noapte luam obligatoriu si patutul pliabil cu noi pentru ca stefan adoarme cel mai bine si repede daca se joaca singurel in patut. daca e cu noi in pat ne prinde 12 noapte jucandu-ne oricat de obosit e. in fata avem o excursie in turcia cu avionul si sper sa primim patutul intr-o singura bucata, nu cum au patit niste prieteni ca au fost nevoiti sa cumpere altu la destinatie. lampa de veghe e o ideea f buna si sigur o sa luam si noi una la purtator

  8. […] scris pe blog, la un moment dat, un articol foarte interesant şi util despre călătoriile cu copiii. Ce părere ai, în ce măsură îmbogăţesc călătoriile viaţa […]

  9. fiica mea calatoreste mult. Nu avem masina, deci cu bus, tren, avion, In 6 ani de deplasari am ajuns la concluzia ca cel mai bine e sa luam minimumul necesar, dar sa avem ceva mic de distrat dar nou. Niste pos-it uri noi altfel colorate, niste jucarii mici ce se inghesuie prin buzunare, etc -orice ii pot distrage atentia. Si conversam cu ceilalti, pt ca sunt mult mai interesanti.
    In avion, tren am lasat-o sa umble prin vagon, sa alerge, sa tzopaie cu alti copii. La aterizare si decolare: apa/acadele de supt.

    Nu am luat niciodata chestii medicale cu mine(doar cand am fo in varful muntelui), nu am luat patut, nu am luat apa etc. In delta ne-am luat crema de tzantzari 😀 dar apoi am vazut ca o bluza lunga era la fel de eficace.
    intradevar, noi avem un stil de viata mai spartan, si probabil de aceea suntem caliti si nu ne imbolnavim.

  10. Diana says: Reply

    Doamne, noi am fost prima data cu fetita la mare anul trecut, la 1 an jumate, prima data cu ea in afara orasului, nu mi-a venit sa cred cate am carat, am zis ca mor, patut, carut, haine, biberoane, castronase, off, greu rau, cu copilul dupa noi, dar asta e, ea a fost incantata, anul asta o sa fie mai usor, ca odrame deja in pat mare am scapat de cat un patut, sa speram ca o sa ne fie mai usor. Oricum foarte adevarat articolul, felicitari

Leave a Reply