Elevi buni versus elevi străluciţi

Am comandat două cărţi de Augusto Cury după ce am citit un articol pe blogul Adei: Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi şi Copii străluciţi, elevi fascinanţi. Întâmplarea a făcut să o citesc pe cea cu elevii mai întâi, aşa că aş vrea să dedic acest articol tuturor elevilor care încep luni şcoala şi, în special, verişorului meu care începe luni primul an de liceu într-un mediu total diferit de cel în care a crescut şi învăţat până acum. Vă doresc tuturor să deveniţi elevii fascinanţi despre care vorbeşte Augusto Cury, să învăţaţi să gândiţi, nu să reproduceţi, să învăţaţi să empatizaţi cu cei din jur, să vă pregătiţi pentru viaţă, nu pentru bac. Şi bacul va veni de la sine, o să vedeţi, căci o gândire stimulată, creativă, analitică face mai mult decât un sac de cărţi învăţate pe de rost. Această carte e o lectură obligatorie pentru voi, nici nu costă mult  (e cât o shaorma dacă stau bine să mă gândesc) şi nici nu e de o grosime descurajantă. Mult succes în noul an şcolar! Fie ca acesta să fie anul care să vă schimbe perspectiva asupra vieţii!

“Copiii buni cunosc prefaţa istoriei părinţilor lor. Copiii străluciţi merg mult mai departe, cunosc capitolele cele mai importante ale vieţii lor. Înţelegând ce voia să spună dascălul lor, elevii au înţeles că copiii cei buni cunosc comportamentul vizibil al părinţilor lor, iar copiii străluciţi cunosc luptele lor interioare, dificultăţile şi aventurile lor.

Tinerii buni se pregătesc pentru succes. Tinerii străluciţi se pregătesc pentru eşecuri. Ei ştiu că viaţa e un contract ce comportă risc şi că nu există drumuri fără obstacole. Prin urmare, sunt conştienţi că nimeni nu e demn de podium dacă nu-şi foloseşte eşecurile pentru a-l cuceri.

Un om inteligent învaţă din greşelile sale, un om înţelept merge mai departe; el învaţă din greşelile celorlalţi, căci e un foarte bun observator. Căutaţi o mare iubire şi cultivaţi-o. Căci fără iubire, viaţa devine un râu fără izvor, o mare fără valuri, o poveste fără aventuri! Dar nu uitaţi niciodată – în primul rând, iubiţi-vă pe voi înşivă.

A învăţa să te pui în locul celorlalţi e una dintre cele mai importante caracteristici ale inteligenţei, dar, din nefericire, majoritatea tinerilor nu şi-o dezvoltă. Această caracteristică constituie cel mai bun vaccin împotriva desconsiderării, a discriminării şi a izolării.

Tinerii buni au vise sau disciplină. Tinerii străluciţi au vise şi disciplină. Căci visele fără disciplină produc oameni frustraţi, care nu-şi transformă niciodată visele în realitate, iar disciplina fără vise produce sclavi, oameni care execută ordine, care fac totul automat şi fără să gândească.

Elevii buni reproduc informaţii, elevii fascinanţi gândesc.

Elevii buni ascund anumite intenţii, dar elevii fascinanţi sunt cinstiţi. Ei ştiu că cine nu e credincios conştiinţei sale are o datorie grea de plătit faţă de sine însuşi. Nu-şi doresc ca unii politicieni, succesul cu orice preţ. Doresc doar succesul cucerit cu sudoare, inteligenţă şi onestitate, căci ştiu că e mai bun adevărul care doare, decât minciuna care aduce o falsă uşurare.

Profesorii sunt la fel de importanţi sau chiar mai importanţi decât psihiatrii, judecătorii sau generalii. Profesorii lucrează solul inteligenţei tinerilor pentru ca ei să înveţe să gândească, pentru ca ei să nu se îmbolnăvească şi să fie trataţi de psihiatri, pentru ca ei să nu comită crime şi să fie judecaţi de judecători, pentru ca ei să nu dezlănţuie războaie şi să fie comandaţi de generali.

Elevii buni se pregătesc pentru a primi o diplomă, elevii fascinanţi se pregătesc pentru viaţă.”

Vă invit să citiţi, în completare şi articolul Ancăi, de aici.