Pic cu pic se face marea

Dragii mei, ştiu că, probabil în ultima vreme sunteţi asaltaţi de cereri de ajutor şi cazuri caritabile. Nu le ignoraţi, oricare ar fi ele. Şi 10-20 de lei contează, chiar dacă vouă vi se pare că nu. Azi o să vă vorbesc de un caz pe care s-ar putea să-l ştiţi deja. În curând, mai pe larg, de altul de care poate n-aţi auzit. Iar înainte să vă apucaţi de cârcotit şi să spuneţi, vorba Ivonei, “eu în locul tău”, citiţi postarea asta. Şi după aia terminaţi cu văicăritul din casa voastră de la căldură sau din biroul cu aer condiţionat şi donaţi, 10, 20, 100 de lei, cât vă dă mâna. Scutece pentru copii, haine, alimente, caiete, rechizite, orice aveţi la îndemână. Aveam o mătuşă care mergea în second-hand-uri unde se vindeau haine la kilogram şi cumpăra haine pentru săracii din satul ei. Aşa ştia ea să ajute.  Faceţi şi voi la fel, faceţi altfel. Oricum, numai faceţi ceva!

Iată rugămintea de azi, în cuvintele Alinei Danciu de la Lumea Mare:

La muncă, nu la întins mâna!

Cuvinte perfect valabile în cazul unui adult. Însă ce faci când ai în faţa ta o fotografie a unui puşti de 13 ani, care trăieşte cu bunica lui în unul din satele îngropate la propriu de zăpadă? Ce faci când citeşti un articol în care afli că tocmai le-a ars casa? Că nu mai au nimic, nimic. Şi te gândeşti ca tu eşti acum pe o canapea, cu laptopul în braţe, că nu ţi-e foame, frig şi că de fapt n-ai niciun fel de grijă în comparaţie cu ei?

«Dumnezeu îi biciuieşte pe cei pe care îi iubeşte». Asta crede bunica lui Iulian. Dacă ea nu îşi pierde credinţa în momentele astea, cum am putea noi?

N-o să îţi pierd timpul cu fraze lacrimogene. Ştii şi tu şi ştiu şi eu de ce e nevoie. De bani. Iar dacă astăzi te poţi lipsi de 10 lei, şi poţi convinge măcar încă doi prieteni să dea şi ei banii ăştia pentru Iulian, asta va arăta că încă nu ne-am pierdut omenia, deşi trăim în oraşe mari şi aglomerate majoritatea, şi puţini mai ştiu cine e vecinul de lângă. E vorba de un copil, oameni buni. Un copil care nu are haine de firma, care nu are haine deloc. Care nu mai are cărţi, caiete. Care nu mai are amintiri, pentru că au ars.

Dacă vreţi să îl ajutaţi, trimiteţi bani în contul de mai jos, specificând DONAŢIE PENTRU IULIAN.

CONT: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău. Titular cont: Tudor Marian

O altă prietenă dragă de-a mea a scris şi ea despre asta. Cine mai scrie?

Later edit: Sâmbătă sunt Moşii de Iarnă. În loc să daţi banii pe plăcinte, colive, sticle de vin şi altele asemenea şi să văd duceţi cu ele la Biserica din cartier, mai bine cumpăraţi conserve şi alimente neperisabile la sediul Antenei 1 pentru Glodeanu. Părintele de acolo le va binecuvânta şi pomana voastră nu va rămâne neprimită sau nesfinţită!

3 Replies to “Pic cu pic se face marea”

  1. […] Alina de la Wafu.ro, Adrian de la werock.ro, Elena de la Suflet pentru hrana, Anca de la funtur.ro, Laura Frunză. Va urma…  Prima iubire: traducerile. A doua: sociologia. "Pariziancă" de sapte ani […]

  2. Ce frumos ai scris, Laura, asa e, fiecare poate ajuta, in felul lui…Important e sa vrea!

    1. Exact, Alina. Eu, de exemplu, nu pot ajunge la Antena cu provizii, desi m-as duce. Nu am nici masina, nici cine sa ma ajute. Insa voi dona bani in cont, parintele va sti ce sa faca cu ei.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.