O poveste cu un traducător şi o editură

Pentru că multă lume m-a rugat să detaliez puţin povestea mea cu editura Rao, m-am chinuit să aşez câteva vorbe negru pe alb şi iată ce-a ieşit:

Aş vrea să încep prin a spune că am tradus peste douăzeci de cărţi pentru Rao. Am început din 2006 şi, o perioadă, am avut o colaborare frumoasă. Predam cărţile, se publicau, îmi primeam banii. Cu oarece întârzieri, cu rugăminţi de scuze din partea lor, dar îi primeam. Am lucrat frumos cu oamenii de acolo şi la vremea aceea eram mândră că traduc pentru o editură precum Rao. Prin 2009 lucrurile au început să se schimbe, e drept că a venit şi criza, dar şi relaţia cu Rao s-a răcit. Pe de o parte mi se cereau cărţile traduse pe bandă rulantă, cu termene aberante de o săptămână-două, pe de altă parte banii nu mai veneau. Am început să mă rog de ei, să trimit mailuri peste mailuri, să primesc promisiuni care nu erau respectate niciodată. Am avut o întrevedere cu directoarea, mi s-a plâns că piaţa de carte merge prost, că au probleme cu furnizorii, că aşa şi pe dincolo. I-am spus că eu trebuie să-mi îmbrac şi să-mi încalţ copilul şi că acestuia nu-i pasă de problemele lor cu furnizorii. Mi-au făcut o mică plată şi mi-au promis că din două în două săptămâni, îmi vor face plăţi parţiale până se va acoperi toată datoria. O datorie care însumează 4500 de lei acum. Nu s-a întâmplat asta şi după un lung şir de mailuri schimbate am decis să-i dau în judecată, ceea ce am şi făcut. Am apelat la un avocat care mi-a făcut cererea, am depus actele şi am sperat.

Decizia Judecătoriei de a-mi respinge cererea m-a luat pe neaşteptate, am simţit că cineva mi-a dat un pumn în stomac. Revolta a venit firesc după aceea şi, spre surprinderea mea, mi s-a alăturat multă lume. Spre şi mai marea mea surprindere au fost oameni care m-au arătat cu degetul: că e vina mea că n-am citit contractul (ba l-am citit), că nu au existat contracte (ba au existat), că am mai luat cărţi la tradus după ce am văzut că nu mi se fac plăţi (aici e o poveste aşa de lungă, că nici nu mai intru în detalii). Mi s-a întâmplat ce credeam că nu o să mi se întâmple niciodată, am deschis gura să vociferez o nedreptate şi m-am trezit cu pumnul în gură că am tupeu când, de fapt, cum de nu mi-am dat seama că eu am fost vinovată de la început?! Vinovată că m-am lăsat înşelată. Aşa-mi trebuie.

În urma comentariilor primite pe blog şi pe facebook, am ajuns la concluzia că am pierdut din cauza unui viciu de procedură. Se pare că nu am reuşit să demonstrez că creanţa este certă, lichidă şi exigibilă. Nu am toate contractele semnate şi de Rao (le semnam eu la editură şi ele rămâneam la semnat la director, director care se pare că era foarte ocupat de nu a reuşit în doi ani de zile să semneze nişte contracte), deşi am dovedit că ei au refuzat să mi le dea. Nu am proces verbale de predare-primire a traducerii, deşi am mailurile de predare şi cărţile sunt pe piaţă de ani de zile, cu numele meu atât pe pagina de copyright a cărţii, cât şi pe site-ul Rao. Din partea editurii n-a venit nimeni la proces, se pare că noi, traducătorii, nu suntem aşa de importanţi ca să se prezinte cineva. Între timp am mai aflat că o mare editură britanică le cere insolvenţa prin intermediul unui cunoscut recuperator de creanţe de la noi. Reacţia Rao a fost să spună că vor rezolva amiabil. Cu zecile de traducători ţepuiţi se pare că nu vor să rezolve în niciun fel pentru că nici până la ora asta, Rao nu a reacţionat în vreun fel la valul de revoltă care s-a stârnit în mediul online în urma articolului meu.

Nu am vrut să enervez pe nimeni, nu am vrut să mă bat cu pumnul în piept că am fost, la rândul meu, „tradusă”, vorba lui Caragiale, am vrut doar să-mi exprim frustrarea şi umilinţa pe care am simţit-o. Nu numai pentru că mi-a fost respinsă cererea în justiţie, ci şi pentru că am ajuns să fac aşa ceva, pentru că sunt ignorată de mai-marii editurii care se cred nişte Dumnezei, pentru că munca mea nu mai valorează absolut nimic în ziua de azi. Doar atât.

Vă mulţumesc tuturor celor care mi-aţi sărit în ajutor, vă mulţumesc pentru comentarii, pentru încurajări, pentru susţinerea pe blogurile voastre sau pe paginile de facebook. Voi merge mai departe şi nu mă voi lăsa doborâtă pentru că e o chestiune de principiu, deja, nu neapărat de bani, oricâtă nevoie aş avea de acei bani. Mă voi strădui să nu vă dezamăgesc şi vă mulţumesc celor care credeţi în mine!

Pentru cine vrea să vadă cum arătau contractele, aveţi aici un model de contract.

70 thoughts on “O poveste cu un traducător şi o editură

  1. Din experienta personala: fie iti iei un avocat bun fie o lasi balta.

    Si mai ales – invata !
    Invata sa ai toate hartiile semnate, aprobate, facturile si contractele beton. Invata ca forma trebuie respectata.
    Invata ca nu exista prieteni si amicitie cand e vorba de bani.

    Daca vrei sa lupti mult noroc!

  2. Si noi suntem alaturi de tine, LAura! Am “pus” povestea ” ta la noi, pe facebook.
    Am cumparat acum 4-5 zile o carte de la editura Rao….si am mai zarit, dupa alte cateva zile cateva carti ce imi placeau…dar aflasem despre ce ti s-a intamplat. .Iti spun sincer ca nu am putut sa le mai cumpar…asta inseamna sa fi solidar…macar atat putem face noi.
    Sper din tot sufletul sa ti se faca dreptate….mi se pare o munca enorma sa traduci…am incercat si eu pentru o editura, dar mi s-a parut foarte greu, si am renuntat….
    Nu te-ar incalzi cu nimic scuzele lor, dar macar sa-ti fi cerut iertare ca nu au putut sa te plateasca….

  3. Nu te lasa. Asta si vor, sa te descurajezi si sa te lasi pagubasa. Inca exista un mijloc media liber care devine tot mai puternic, internetul, cat o sa mai fie, si se pare ca in ultima vreme oamenii incep sa se uneasca si sa se sustina, nu te lasa si lupta.Nu o sa le convina publicitatea proasta si vorba umbla repede.

  4. Imi pare foarte rau pentru ceea ce ti s-a intamplat! Scriu aici doar pentru a-ti spune ca sunt alaturi de tine si ca mi se pare strigator la cer ca cineva sa isi bata joc de munca ta. Banuiesc ca ai facut eforturi sa traduci acele carti. Eu am absolvit o facultate de limbi straine si stiu cat de greu e sa traduci. Tocmai de aceea mi se pare cu atat mai nedrept ceea ce ai patit. Sfatul meu e sa nu te lasi calcata in piciore, sa mergi mai departe… INSA doar daca ai sprijinul unui avocat foarte bun. Daca nu…a merge mai departe poate insemna a fi dezamagita din nou si in plus a mai pierde si alti bani pe desupra. Iti urez mult succes pe viitor si multa putere sa depasesti greutatile aparute! Numai bine!

  5. Laura, am citit fara sa comentez despre situatia ta cu Rao si nu pot spune ca am ramas surprinsa. Cred ca majoritatea tinerilor care incearca sa lucreze pe cont propriu au fost macar o data in astfel de situatii.
    Cam in aceeasi perioada am ridicat prin propriile puteri financiare si profesionale un proiect editorial la o editura ieseana. Am muncit 4 luni fara nici un contract sub pretextul ca impozitele sunt mari si ca o perioada de “proba” este strict necesara. Plus ca “Daca ai un contract de munca pentru ce-ti mai trebuie si al doilea?”. Am fost platita pentru acea perioada, dar dupa aceste 4 luni, cand proiectul a devenit mai mult decat rentabil, s-au schimbat brusc parolele la emailuri (lucram de acasa, bineinteles) si nu mi s-a mai raspuns nici astazi la telefoane. Proiectul gandit si construit de mine se deruleaza si acum, nu la amploarea cu care l-as fi derulat eu, dar suficient pentru plata lunara a 2-3 salarii. Este ca si cum mi-as vedea copilul crescut de alti parinti… Regret enorm si ma revolt in tacere. Dar mi-am promis sa nu mai am incredere in nimeni si sa nu mai muncesc pe promisiuni si fara contract.

  6. nu mi-a venit sa cred cand am citit. ce sa mai zic?! sa stii ca si eu mi-am facut mea culpa pentru ca am mers pe incredere cand am semnat contractul, dar asta nu justifica escrocheria in masa pe care o practica cei de la Rao.

  7. Pingback: Cât timp, zău, o să se mai fure ca în codru?! | Dorin Apăvăloae

  8. Imi pare foarte rau… stiu ce inseamna sa traduci, sa lucrezi ore in sir iar copilul tau sa te cheme la joaca…. si sa fii nevoita sa il refuzi de cele mai multe ori. Multa bafta in recuperarea datoriilor!

  9. Pingback: Traducători și edituri | Povestiri nefilosofice din toată lumea

  10. Laura, cum zicea un coleg de-al meu: vom striga pana vom fi auziti. Eu stiu ca nu o sa renunti, esti un om puternic si daca cineva poate castiga batalia asta aia esti tu.

    Cat despre boicotul RAO, sper sa ii afecteze cat se poate de tare!Niciun om intreg la cap, care afla cum isi trateaza editura asta colaboratorii, nu ar mai putea cumpara ceva de la ei.

  11. Pingback: Editura RAO şi-a luat sclavi. Ruşine! | ŞI BLONDELE GÂNDESC

  12. Buna, Laura.
    Sunt si eu traducatoare si stiu cat de mult se munceste la o traducere, mai ales literara. Sunt alaturi de tine sufleteste in demersurile pe care le faci si te sfatuiesc sa nu te lasi batuta, daca ai mijloacele financiare necesare pt a continua procesul -ei se mai bazeaza si pe faptul ca a da in judecata pe cineva, mai ales o institutie, presuoune sa ai si mijloace financiare pt a continua procesul pt ca in general costurile procesului pana cand se ajunge la o sentinta favorabila pt reclamant sunt mai mari decat motivul care te-a determinat sa recurgi la instanta, in cazul asta cei 4500 de lei. Dar asa cum ai spus si tu, deja a devenit o chestiune de principiu si nu neaparat de bani.
    Si mai e o chestie: asa cum spunea un utilizator mai devreme, daca ai un avocat bun, poti sa mergi mai departe, daca nu, editura poate sa se foloseasca de contractele nesemnate si de ei si de faptul ca nu exista procese verbale de predare-primire a traducerilor si sa spuna ca de fapt nu ai facut chiar tu traducerile acelea, etc. Asa cum s-a mai spus, e ingrozitor ca a trebuit sa inveti asa, dar de-acum inainte stii ca trebuie sa respecti si formele, si anume sa nu te apuci fizic de nicio traducere pana nu vezi contractul semnat si de ei, sa faceti proces-verbal, etc. Imi pare rau pt situatia ta si imi dau seama ca e frustrant, dar te sustin in toate demersurile tale.
    Mult succes si mai lasa-ne scris ce se rezolva.
    Salutari, Aureliana.

  13. Si eu cred ca nu vei renunta, mai ales acum cand vezi cati oameni ai de partea ta. Daca renunti e ca si cum tot efortul depus pana acum a fost in zadar. Iti tin pumnii si asteptam vesti bune pe viitor, De la ei nu cred ca te astepti sa incerce o rezolvare amiabila, dar nici nu se vor putea ascunde la nesfarsit.

  14. Pingback: Procesul cu RAO « Mai bine ca ieri!

  15. Îţi urez succes şi sper că vei câştiga, atât de dragul banilor, pentru care ai muncit, cât mai ales pentru un principiu şi pentru ca asta să nu se mai întâmple şi altor persoane. Sper să poţi să le arăţi astfel şefilor de la Rao că nu sunt Dumnezei. Oare câte persoane or fi în aceeaşi situaţie? Dacă sunteţi mai mulţi nu vă puteţi uni împotriva editurii? (Poate ei au contractele semnate). Îmi pare rău că nu te pot ajuta cu nimic, nici măcar cu un sfat, am trecut şi eu printr-o situaţie asemănătoare şi ştiu cât de frustrant şi umilitor e să îţi ceri iarăşi şi iarăşi banii pe care îi meriţi şi care ţi se cuvin. Succes!

  16. Pingback: Mai cumpărăm cărţi de la RAO? | I'm diggin' it

  17. Revin si azi cu un comment. Laura draga te rog sa nu renunti! Astept cu mare interes sa vad cum vor evolua lucrurile. Asa ca….da-ne de stire! Multa lume este alaturi de tine! Sa fii puternica!!!

  18. Laura, azi dimineata cand am deschis facebook-ul, am gasit o postare cu link la pagina ta. Azi, fix cand mi s-a pomis si mie de catre Rao plata facturii in valoare de aprox 4100 lei pt traducerea unei carti.
    M-am gandit daca sa postez sau nu azi dimineata, dar am zis ca astept sa vad daca fac plata sau nu. Ei, ce “surpriza”!! Nu au facut-o… Mi s-a spus de la departamentul de contabilitate ca incearca saptamana viitoare.
    Am vazut ca link-ul catre pagina ta a aparut pe multe forumuri si site-uri pt traducatori. La un material (sau materiale) televizate te-ai gandit? Eu sunt din Targu Mures si as avea deschidere pe plan local la 3 televiziuni (TVR, Antena si Realitatea), care ar putea transmite catre Bucuresti aceasta stire; sau sa-i puna pe treaba sa incropeasca ei un material.
    Daca tot s-au strans aici atat de multi traducatori, ar avea si cu ce.
    Oricum, eu te sustin si te inteleg! Si sper sa se rezolve ceva cat de repede.

    • Anca, m-am gandit si la un material televizat si sunt deschisa la propuneri. Iti multumesc mult si iti doresc multa, multa bafta sa iti obtii banii!

      • Laura, tocmai am vorbit cu un avocat si mi-a spus ca orice aparitie in presa care le poate strica lor imaginea se poate intoarce impotriva noastra atata timp cat nu am urmat toate caile juridice.
        In cazul meu, daca eu apar intr-o stire in care vorbesc impotriva lor, ar putea ei sa ma dea pe mine in judecata pt ca le stric imaginea. Deci pentru a putea face o stire despre acest subiect, trebuie sa fi facut inainte toate demersurile pe cale juridica.
        In consecinta, eu nu pot face stirea deocamdata. O sa-i dau in judecata prin ordonanta de plata… sau cum s-o fi exprimat avocatul :). Dar tu probabil ca poti. Intereseaza-te si nu mai sta pe ganduri. Orice televiziune ar accepta un asemenea subiect, mai ales ca esti sustinuta de zeci de persoane.

  19. Suntem alaturi de tine!
    Singura arma de care dispui acum este forta ta de a decredibiliza editura aratand lumii modul in care ea isi trateaza salariatii sau contractorii. Povestea ta este graitoare si in spatele ei se ascund probleme mult mai profunde ale societatii in care traim. Este vorba, stim prea bine, de acea societate in care smecheria si capatuiala sunt prioritare muncii si afirmarii prin propriile forte.
    Sunt convins ca poti sa atragi presa de partea ta si sa pornesti un linsaj mediatic la adresa acestor derbedei. Cazul trebuie sa ajunga la urechile tuturor.

  20. Laura, cred ca e mai important numarul mare al celor care se revolta in fata injustitiei, decat al celor care „te judeca”. E adevarat, cum ai subliniat si tu, ca a merge pe incredere „in afaceri” (chiar in caz de „implicare sufleteasca”, cum poate fi traducerea unei carti sau cu oameni pe care ii cunosti si-i apreciezi) este, de cele mai multe ori, o greseala. Si cine n-a gresit la viata lui ?! Dar asta nu e o scuza pentru tolerarea unei nedreptati si nici un motiv de abandonare a luptei pentru remedierea ei.

    Daca am inteles corect, modelul de contract afisat este cel „standard” pentru toate cartile traduse la aceasta editura, schimbindu-se, de la o lucrare la alta, numai titlul si suma de plata.
    Nu stim de ce justitia ti-a respins cererea ca neintemeiata, dar e clar ca nu poti solicita in instanta decat recuperarea sumelor pentru care ai probe ca ti se cuvin si nu ti-au fost acordate. Din pacate, contractul este facut exclusiv in favoarea editurii si pune in dezavantaj evident traducatorul. In plus, nu are toate elementele prevazute de lege. Dar chiar si asa, justitia are rolul de a corecta nedreptatea (care trebuie intai dovedita mai presus de orice indoiala) si trebuie sa credem ca o va face, pana la urma. Contractul, asa cum e, pe langa legea in vigoare, impune anumite obligatii si da anumite drepturi atat editurii, cat si traducatorului. Trebuie numai dovedit ca tu ti-ai respectat obligatiile si editura – nu si ca editura a beneficiat de drepturi si tu – nu. Sau se poate solicita desfiintarea contractului si daune pentru neexecutare. In orice caz, avocatul trebuie sa stabileasca strategia in functie de probele detinute (singurele care conteaza).

    Art. 8 privind achitarea drepturilor catre traducator mi se pare un abuz la adresa acestuia si contravine prevederii legale conform careia „Opera de creatie intelectuala este recunoscuta si protejata, independent de aducerea la cunostinta publica, prin simplul fapt al realizarii ei, chiar neterminata” (Legea 8/1996 modificată prin Legea 285 / 2004 şi OU 123 /2005, Art. 1. (2) Deci, conform legii, traducatorul beneficiaza de drepturile de autor chiar daca lucrarea nu e publicata, prin urmare plata trebuie sa se faca de catre editura de indata ce aceasta a primit lucrarea si a acceptat-o d.p.d.v. calitativ (in termenul stipulat de 30 + 7 zile mentionat in contract). Asta, conform legii. Dar, din pacate, conform contractului, pentru traducerile nepublicate, nu poti revendica decat cei 35 %. Iar pentru traducerile publicate, diferenta de 65 % trebuie considerata scadenta cf. art. 8 b) din contract – adica in 60 zile de la publicare.

    Legea iti mai da dreptul de a solicita recalcularea remuneratiei cuvenite si neplatite, in sensul actualizarii sumei cuvenite in mod echitabil. Iata „Art. 43. (3): In cazul unei disproportii evidente intre remuneratia autorului operei si beneficiile celui care a obtinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdictionale competente revizuirea contractului sau marirea convenabila a remuneratiei”. Trebuie dovedita disproportia inechitabila dintre remuneratie si beneficiile obtinute de editura de pe urma drepturilor de autor pe care i le-ai cedat.
    Contractul trebuia sa prevada (zice tot legea) termenul de publicare si tirajul. Aici nu e cazul. Totusi, unele prevederi legale vizeaza traducerile nepublicate: „Art. 45. (2) In lipsa unei conventii contrare, titularul dreptului de autor poate dispune liber de opera, daca aceasta nu a fost publicata in termen de o luna de la data acceptarii, in cazul unui cotidian, sau in termen de 6 luni, in cazul altor publicatii.” S-ar putea sa invoce prevederea contractuala ref. la cesiunea exclusiva pe perioada nedeterminata (care nu ar fi trebuit acceptata de traducator), insa e bine de stiut.

    Pe de alta parte, se pot solicita daune pentru neexecutare. Art. 56. din lege stipuleaza ca „(3) Daca editorul nu publica opera in termenul convenit, autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desfiintarea contractului si daune pentru neexecutare. In acest caz, autorul pastreaza remuneratia primita sau, dupa caz, poate solicita plata remuneratiei integrale prevazute in contract.”, iar „(4) Daca termenul pentru publicarea operei nu este prevazut in contract, editorul este obligat sa o publice in termen de cel mult un an de la data acceptarii acesteia”.
    Legile sunt facute pentru a fi respectate si asta e bine sa o afle toata lumea. Daca editura ti-a „pus sub nas” un contract care o avantaja in mod evident si a facut-o cu rea intentie, trebuie sa isi remedieze greseala. Daca, pe de alta parte, editura e “in criza” si are o situatie financiara jenanta pe moment (“moment” care dureaza de mai multi ani deja), trebuia sa isi manifeste bunavointa pentru remedierea situatiei si sa iti solicite intelegerea. Daca au pierderi si sufera, nici tu nu le poti cere sa iti dea ceea ce nu au. Dar daca au profit si prospera, nu te pot pedepsi pe tine pentru ca ai contribuit la succesul lor.
    In orice caz, nedreptatea are, si ea, „picioare scurte”. Oriunde, chiar si in Romania!
    Ma intreb cati traducatori cunosc prevederile legale si drepturile care li se cuvin in baza acestora, dincolo de „povestile” pe care le spun editurile …Si cati fac uz de ele la semnarea unui nou contract cu o editura … E adevarat, de cele mai multe ori editura conditioneaza colaborarea – Take it or leave it! – impunind astfel de termeni contractuali traducatorilor, care trebuie sa se multumeasca cu faptul ca din munca lor nu va ramane „decat un nume adunat pe-o carte” !
    Poate ca, o data cu demersul tau, aceasta consolare va inceta sa fie suficienta pentru un numar din ce in ce mai mare de traducatori!

  21. Pingback: RAO, tu dă ţepe în continuare! Vrei să ştii cum ai putea fi boicotată?! | Pinguinul>>Cel mai citit blog din PH

  22. Pingback: ŢEAPĂ oferită de Editura RAO! Din 2011, un colaborator al editurii se judecă pentru îşi recupera banii pe care RAO îi datorează | Proliteratura

  23. FOARTE PROBABIL ACTIUNEA TA SE NUMESTE SOMATIE DE PLATA- procedura speciala! AVANTAJE -taxa timbru mica si fixa, o singura instanta, celeritate, etc- si faptul ca ti-au mai dat niste bani, dau dreptate judecatorului!

    Trebuie sa fie o actiune in pretentii obisnuita, cu taxa de timbru si doua etape posibile -fond si recurs! Asa ca bafta!

  24. Pingback: Gazeta de perete – săptămîna #7 | coolnewz about hot thingz

  25. Pingback: Reţeta ideală…de pierdut vremea « Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor

  26. Mă doare să citesc ce scrii, însă nu mă surprinde. Mă tem că am fost educați încă de pe băncile facultății – noi, traducătorii, absolvenții de Limbi Moderne Aplicate și de masterate de specializare – să nu ne lansăm în industria traducerilor literare și să nu ne încredem în edituri. Cinic? Mai degrabă veridic, ținând cont și de cele scrise de tine. Dureros? Mai ales pentru mine, care am visat de mică să traduc literatură și am ajuns să fac nopți albe cu schițe de construcții și stații de epurare a apei în brațe, pentru că am știut că nu e OK să te amesteci în treaba editurilor.

  27. Pingback: Lipsa de seriozitate si profesionalism « pitici dar voinici

  28. http://www.ceatl.eu/
    Am gasit acest site si gandul m-a dus la povestea ta. Poate ca iti va fi de folos.
    Zic din nou, Doamne ajuta, dar din moment ce cartile se afla in librarii, in casele celor ce le-au dorit a le cumpara, in biblioteci publice sau in cine stie care alte locuri iar pe carti e tiparit numele tau putin mai jos de numele autorului (ma refer la pagina-document din interior), ce dovada mai convingatoare, mai zdrobitoare si mai vie ar mai dori judecatoria, tribunalul sau alte instante nestiute?! Contractele pot fi considerate veriga de legatura cu cei care te-au ales pentru truda asta si eventual prima dovada-scrisa ca numele tau nu se afla doar din intamplare pe pagina in discutie si ca cei ce te-au ales iti datoreaza suma inscrisa in acel document!

  29. Buna Laura, cunosc bucataria Rao, am incercat si eu sa lucrez cu ei cand eram la inceput, prin 2007-2008. Erau neseriosi oricum, vorba ta. Eu nu sunt de acord cu cei care te blameaza ca “ai tupeu”, foarte bine ai facut, sa stie si altii, care nu-s din bransa ce gunoaie ordinare sunt. Iti tin pumnii.

  30. Laura, imi pare atat de rau de ce ti s-a intamplat! Stiu ce inseamna sa te simti prins intr-o masinarie din care nu poti scapa si din pacate criza aceasta a dat peste cap multe destine. Iti doresc multa putere sa rezolvi problemele si daca e ceva bun in toata aceasta societate nebuna in care traim, e ca internetul a facut oamenii sa-ti fie alaturi la greu si sa incerce sa te ajute.

  31. Pingback: Justiție, te mănânc pe pâine » arhiblog.ro blog

  32. Imi pare rau sa te dezamagesc.. se pare ca nu esti acoperita deloc de hartii, si plangerea ti-a fost respinsa pe motive pertinente. Been there, done that.. am pierdut 2500 de euro si niste bani dati pe la avocati pentru ca nu am avut un proces verbal de predare-primire.

    Deci.. parerea mea.. cut your losses short… nu mai pierde mai mult decat ai pierdut pana acum ca nu o sa rezolvi absolut nimic.

    In judecatorie, dreptatea e dreptate daca o poti proba cu acte. Tu nu ai nici macar contracte, cauza ta e pierduta din start.

    Eu zic sa mergi mai departe, si sa inveti lectia ce reiese din situatia de fata.

      • p.s. doar ca cei de la RAO nu au binevoit sa mai ofere copia semnata de director. ce ar trebui sa faca Laura in acest moment, in care asteapta ca cealalata parte sa semneze? sa stea la usa acelui om in fiecare zi pana cand scoate condeiul? care este procedura legala?

  33. Pingback: Mîrlănia de la Editura Rao. Şi mîrlănia justiţiei române » subiectiv.ro

  34. Pingback: RAO – brand rromanesc « LupulAinen's Blog

  35. Pingback: Morala poveştii cu RAO | hoinaru.ro - Un blog intr-un pahar cu apa

  36. De acord cu tine, laura. Apropo de neplata, am auzit din mai multe surse ca Bogdan Hrib de la Tritonic nu isi plateste nici traducatorii, nici autorii. Multi dintre cei care au publicat la Tritonic nu au nici macar un contract incheiat cu editura, multe carti aparand astfel ilegal. Mai mult, sunt cativa scriitori de la care stimabilul Hrib a luat cate 50 de milioane ca sa le publice cartile. Fara factura, fara chitanta. In timpul asta, Bogdan Hrib si altii ca el fac averi mari. De ce nu ii verifica Garda Financiara pe acesti directori hrapareti? De ce nu se iau actele la puricat? Daca s-ar fi luat pana acum, si RAO si Tritonic ar fi trebuit inchise

  37. Am impresia că situaţia e generală, iar traducătorii sunt consideraţi ultimele gunoaie ale Terrei. Aceeaşi atitudine am întâlnit-o recent: soţia traduce ca freelancer şi se tot chinuie să convingă diferite firme de traduceri să o plătească pentru traducerile predate la termen. Şi evident, vin ca şi RAO, cu mesaje gen: e urgent, 50 de pagini text juridic într-o săptămână sau nu ştiu câte pagini până mâine. La plată nu se mai grăbeşte însă nimeni, iar traducătorul rămâne de prost şi cu senzaţia de “nausee”, după ce s-a dat peste cap ca să trimită documentul la timp. Imbecilii am impresia că privesc traducerea ca pe un hobby practicat de oricine are chef. Şi sunt curios, pt. cei 2 euro/pagina, cât dă RAO, cine mai caută fineţuri stilistice sau cine stă să se mai gândească la faptul că traducerea e în sine artă?

  38. Pingback: Editura RAO şi bătaia de joc la adresa traducătorilor | Florin Puşcaş

  39. Pingback: Editura RAO şi bătaia de joc la adresa traducătorilor « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET

  40. Salut Laura
    Am comentat chestiile astea pe blog la arhi si m-am gindit ca poate contin vreo idee utila si poate nu mai treci pe acolo…
    Deci…, nu ai semnatura lor pe contracte , dar editura a publicat munca ta, scrie pe carti numele tau la traducator. Cu atit mai mult is de dat in judecata, cum, folosesti munca unui traducator fara sa ai dovada ca detii si dreptul pentru asa ceva?

    E la fel cu situatia in care eu as incepe sa tiparesc o carte scrisa de un autor strain, scriu pe carte numele lui, dar nu semnez contract cu el si ii mai fac si in ciuda: ”ce vrei fraiere, nu ai contract cu mine, nu am cum sa te platesc…”
    Ce mama dracului, ce reguli avem in justitia asta?

    Deci… avocat bun si poate nu trebuie mers pe ideea ca vrei sa iti recuperezi banii de pe contracte, poate trebuie sa ii dai in judecata ca ti-au folosit munca fara drept. Ai dovezi clare ca ti-au folosit munca, ei trebuie sa aduca dovezi un contract si o chitanta. E simplu dupa mine…
    Iti scriu si eu amarit, in situatia in care astept un recurs… Am dat in judecata o institutie a statului, simt ca am dreptate, toata lumea spune ca am dreptatea de partea mea, dar judecatoarea… doar nu era sa se lege la cap sa dea sentinta favorabila mie, cel mic…

  41. Nu, nu exista. Din pacate, acest domeniu de activitate a fost invadat de tzepari (persoane fizice si juridice) si de traducatori fara pregatire sau experienta (de genul studentilor), care muncesc la negru si care trag preturile foarte foarte jos. Si pe urma, dupa preturile mici, vine si parerea proasta a clientilor despre munca in sine. Daca cineva isi “permite” sa traduca o pagina cu 5 lei, apai n-o fi mare filozofie…
    Urmaresc de la inceput acest blog si imi pare foarte rau pentru tine, Laura. E foarte trist ce se intampla cu munca unor oameni (printre care ma numar si eu; cred ca nu exista traducator care sa nu fi patit o magarie de genul asta). 🙁
    Eu personal ma feresc de colaborarile cu firmele din strainatate pentru ca aproape niciuna (dintre cele cu care am discutat eu) nu doresc incheierea unui contract ci asa, sa mergem pe incredere. De incredere m-am lecuit in tarishoara mea, n-am nevoie de riscuri si mai mari.
    Si-asa, ajungem mai mult sa stam decat sa lucram….

  42. Pingback: Editura RAO şi bătaia de joc la adresa traducătorilor | 1traducator's Blog

  43. Pingback: Editurile noastre care ne trag ţeapa « Pentru perfectionisti

  44. Pingback: Ţepe de la RAO « Laszlo Alexandru

  45. Pingback: Despre traducători. În România, desigur « Republica Culturală Chineză

  46. Boicotati RAO! E ridicol ca o editura sa nu plateasca datorie de 4500 ron. De la justitie e greu sa mai ai speranta dar lupta in continuare!

  47. Pingback: La pomul laudat… « Jos nebunia?

  48. Pingback: Zapping Blogosferic 10 | D - Petre

  49. Buna ziua,

    Si eu sunt in aceeasi situatie, RAO nu m-a platit, acum executoarea ma intreaba de numarul de cont al RAO – il stiti cumva? Daca da, revin cu adresa mea de mail, va rog, daca ii lasam in pace o sa repete figura si altora.

    Multumesc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *