Concurs de iepuraş – Balada căpşunilor fără culoare

“Am cunoscut-o pe Zully Mustafa, virtual, întâmplător. Căutam detalii despre cartea ei, Balada căpşunilor fără culoare, şi am dat de o pagină de facebook cu date de contact. I-am scris să comand cărţile şi aşa am ajuns să caut mai multe informaţii despre ea, să descopăr cu surprindere că, pe lângă cărţile pentru adulţi, are şi multe cărţi pentru copii publicate” Aşa începe interviul pe care Zully l-a acordat pentru campania Darul lecturii şi aşa îmi încep şi eu articolul de azi în care vă anunţ, cu mare bucurie, că Zully oferă trei cărţi pentru trei cititori, prin intermediul blogului meu.

Ce trebuie să faceţi este să lăsaţi până duminică, 8 aprilie, un comentariu cu o poezie de Paşte sau un link spre o carte de Paşte care v-a plăcut sau o povestioară de Paşte deosebită, şi eu luni voi trage la sorţi câştigătorii, îi voi anunţa şi, dacă primesc în timp util datele lor, voi şi expedia cărţile.

Puteţi citi mai multe informaţii despre carte aici.

Succes tuturor!

24 Comment

  1. pare a fi o carte interesanta; ma bucur ca ai scris despre ea pentru ca astfel avem ocazia sa descoperim lucruri noi 🙂
    ne inscriem la concurs cu mare curiozitate (pentru carte),dar si cu drag pentru poezia frumoasa pe care vrem sa o invatam zilele acestea 😉
    “La Pasti – de George Toparceanu

    Astăzi în sufragerie
    Dormitau pe-o farfurie,
    Necăjite si mânjite,
    Zece ouă înrosite.

    Un ou alb, abia ouat,
    Cu mirare le-a-ntrebat:
    – Ce vă este, frătioare,
    – Ce vă doare?
    Nu vă ninge, nu vă plouă,
    Stati gătite-n haină nouă,
    Parcă, Dumnezeu mă ierte,
    N-ati fi ouă…
    – Suntem fierte!
    Zise-un ou rotund si fraise
    Lânga pasca cu orez.
    Si schimbindu-si brusc alura,
    Toate-au început cu gura:
    – Pân’la urmă tot nu scap!
    – Ne găteste de paradă.
    – Ne ciocneste cap în cap
    Si ne zvârle coaja-n stradă…
    – Ce rusine!
    – Ce dezastru!
    – Preferam să fiu omletă!
    – Eu, de m-ar fi dat la closcă,
    As fi scos un pui albastru…
    – Si eu unul violet…
    – Eu, mai bine-ar fi să tac:
    Asa galben sunt, că-mi vine
    Să-mi închipui că pe mine
    M-a ouat un cozonac!…”

    Paste fericit tuturor! 🙂

  2. La capitolul carti de Pasti nu-mi vine nimic in minte, dar in fiecare an imi aduc aminte cu drag poezia lui Topirceanu:

    Astazi in sufragerie
    Dormitau pe-o farfurie,
    Necajite si manjite,
    Zece oua inrosite.

    Un ou alb, abia ouat,
    Cu mirare le-a-ntrebat:
    – Ce va este, fratioare,
    – Ce va doare?
    Nu va ninge, nu va ploua,
    Stati gatite-n haina noua,
    Parca, Dumnezeu ma ierte,
    N-ati fi oua…
    – Suntem fierte!
    Zise-un ou rotund si fraise
    Langa pasca cu orez.
    Si schimbindu-si brusc alura,
    Toate-au inceput cu gura:
    – Pan’la urma tot nu scap!
    – Ne gateste de parada.
    – Ne ciocneste cap in cap
    Si ne zvarle coaja-n strada…
    – Ce rusine!
    – Ce dezastru!
    – Preferam sa fiu omleta!
    – Eu, de m-ar fi dat la closca,
    As fi scos un pui albastru…
    – Si eu unul violet…
    – Eu, mai bine-ar fi sa tac:
    Asa galben sunt, ca-mi vine
    Sa-mi inchipui ca pe mine
    M-a ouat un cozonac!…

    Sarbatori linistite si frumoase iti doresc!

  3. Ionela says: Reply

    Ne-ar interesa si pe noi cartea. Iata poezia noastra:
    La Pasti
    de George Cosbuc

    Prin pomi e ciripit si cant,
    Vazduhu-i plin de-un rosu soare
    Si salciile-n alba floare-
    E pace-n cer si pe pamant.
    Rasuflul cald al primaverii
    Adus-a zilele-nvierii.

    Si cat e de frumos in sat!
    Crestinii vin tacuti in vale
    Si doi de se-ntalnesc in cale
    Isi zic:Hristos a inviat!
    Si rade-atata sarbatoare
    Din chipul lor cel ars de soare.

    Pe deal se suie-ncetisor
    Nevaste tinere si fete,
    Batrani cu iarna vietii-n plete;
    Si-ncet, in urma tuturor,
    Vezi sovaind cate-o batrana
    Cu micul ei nepot de mana.

  4. crina says: Reply

    Povestea iepurasului de Paste

    Se spune ca demult, tare demult, undeva, la o margine de sat, traia o mama singura care-si crestea, cu multe sacrificii, dar si cu infinita dragoste, cei sapte copilasi ramasi orfani dupa ce un trunchi urias de copac se prabusise peste tatal lor in timpul unei furtuni cumplite care-l prinsese in padure.
    Se apropia Sarbatoarea Pastelui si biata mama era tare necajita ca nu avea cu ce sa cumpere cadouri la copii, asa cum se obisnuia si pe atunci. Si, pe cand copilasii erau la padure sa adune niste vreascuri pentru foc, mamei i-a venit o idee pe care imediat a pus-o in practica.
    Cu multa dragoste, de care numai mamele adevarate sunt in stare, femeia a vopsit niste oua, apoi le-a pus in poala sortului si a mers cu ele in gradina.
    Undeva, intr-un colt nu prea indepartat al gradinii a facut un cuibar in care, cu multa grija, ca sa nu le sparga, a pus ouale pe care, apoi, le-a acoperit cu frunze si crengute uscate dupa care si-a vazut de treburile ei, pe langa soba, pentru ca-n ajun de sarbatoare mamele au foarte multe de pregatit.
    A doua zi de dimineata, dupa ce s-au trezit din somn, copiii au intrebat nerabdatori dar si curiosi ce cadouri vor primi, stiut fiind ca era zi de Paste. Atunci, mama le-a spus sa mearga in gradina pentru ca acolo-si vor gasi cadourile. Galagiosi, razand si harjonindu-se, copiii au navalit, unul dupa altul, in gradina.
    Speriat de glasurile lor, un iepuras tasneste de undeva, dintr-un colt al gradinii unde se odihnea, si o ia la fuga. Curiosi, copiii s-au indreptat in fuga spre locul din care iepurasul tocmai tasnise si acolo, sub frunzele uscate, au gasit ouale rosii, frumos incondeiate.
    Bucurosi, copiii au inceput sa cante, sa danseze, sa bata din palme si sa strige, convinsi de ceea ce au vazut, ca iepurasul le-a adus cadouri.
    Chiar si astazi inca mai exista obiceiul ca in ziua intai de Paste, copiii sa fie trimisi in gradina ca sa-si caute cadourile pe care iepurasul le-ar fi lasat acolo, special pentru ei, inca din zori.

  5. niko_iasi says: Reply

    Cu sfiala-n ochi si-n pasi,a sosit un iepuras. Imbracat in haina noua si in brate-un cos cu oua. De ce sa nu incepem incursiunea in spiritul sarbatorilor prin invatarea unor mici poezii dedicate primaverii si sarbatorii de Pasti.Cand este vorba de cei mici, acestia au capacitatea de a memora foarte multe poezii, este doar de datoria noastra
    si mai avem una ce ne place si deja am invatato pentru tati cand va veni acasa .La toate lucarnele si balcoanele
    Au scos din cer ingerii icoanele
    Si-au aprins pe scari
    Candele si lumanari.

    Orasele de sus, in sarbatoare,
    Au intins velnite si covoare,
    Si ard in potire
    Mireasma subtire.

    Si din toate ferestrele odata,
    Mii si sute de mii,
    Heruvimii fac cu mana bucalata
    La somnorosii copii.

  6. Diana says: Reply

    Alexandru Vlahuta – Christos a inviat

    Si-au tremurat stapanii lumii
    La glasul blandului profet
    Si-un dusman au vazut in fiul
    Dulgherului din Nazareth!

    El n-a venit sa razvrateasca
    Nu vrea pieirea nimanui;
    Descult, pe jos, colinda lumea
    Si multi hulesc in urma lui.

    Si multi cu pietre il alunga
    Si rad de el ca de-un smintit:
    Iisus zambste tuturora-
    Atotputernic si smerit!

    El orbilor le da lumina,
    Si mutilor le da cuvant,
    Pe cei infirmi ii intareste,
    Pe morti ii scoala din mormant.

    Si tuturor de o potriva.
    Imparte darul lui ceresc-
    Si celor care cred intr-insul,
    Si celor ce-l batjocoresc.

    Urasca-l cei fara de lege…
    Cei pasa lui de ura lor?
    El a venit s-aduca pacea
    Si infratirea tuturor.

    Din toata lumea asupritii
    In jurul lui s-au gramadit
    Si-n vijeliile de patimi
    La glasul lui au amutit:

    “Fiti blanzi cu cei ce va insulta,
    Iertati pe cei ce va lovesc,
    Iubiti pe cei ce-n contra voastra
    Cu vrajmasie se pornesc”…

    Cat bine, cata fericire,
    Si cata dragoste-ai adus!
    Si oamenii drept rasplatire
    Pe cruce-ntre talhari te-au pus.

    Au ras si te-au scuipat in fata
    Din spini cununa ti-au facut,
    Si in desarta lor trufie
    Stapani desupra-ti s-au crezut…

    Aduceti piatra cea mai mare
    Mormantul sa-i acoperiti
    Chemati sutasii cei mai ageri,
    Si straji de noapte randuiti…

    S-au veselit necredinciosii
    C-au pus luminii stavilar,
    Dar ea s-a intarit in focul
    Durerilor de la Calvar,

    Si valurile-i neoprite
    Peste pamant se impanzesc,
    Ducand dreptate si iubire
    Si pace-n neamul omenesc.

    Voi toti, ce-ati plans in intuneric
    Si nimeni nu v-a mangaiat,
    Din lunga voastra-nghenunchere
    Sculati… Christos a Inviat!

    Mult succes tuturor!

  7. Gabriela says: Reply

    POVESTE DE PAŞTE
    de Passionaria Stoicescu

    Cine crezi c-a observat zorul şi n-a mai urmărit televizorul? Doamna Coţofană, care ştie tot ce se petrece-n poiană şi-anunţă cu un cârâit, orice nou venit, orice mişcare, orice schimbare.
    Văzând-o pe Bunica Iepurica bătând covoarele, când nici nu se urcase soarele, a cârâit mirată:
    – Vai, sorrro, iar faci trrreabă? N-ai mai sfârrrşit odată?
    – Auzi cine mă-ntreabă, îi răspunse Bunica Iepurica. Până şi ciorile ştiu că vin Sărbătorile! Se-apropie Sfântul Paşte şi pădurea renaşte. Totul trebuie să fie schimbat şi curat, ca trupul Mântuitorului reînviat. În loc de cârâit, mai bine te-ai duce la spovedit. Te-aşteptă dohovnicul Urs, să mărturiseşti ce-ai furat şi ce-ai ascuns!
    Abia plecă mânioasă doamna Coţofană, că apărură în poiană Doru Căprioru şi trei iepuraşi dolofani, pasămite nepoţeii bunicii cei năzdrăvani, Ureche Fină, care ducea în spate un sac de făină, Blăniţă Mătăsoasă, trăgând, cu zahăr şi mirodenii, o plasă şi mezinul Spaimă Nouă, purtând în lăbuţe ditamai coşul cu ouă. Între corniţele mititele, Doru Căprioru ţinea o cutie cu fel de fel de vopsele.
    – Of, ce nepoţei minunaţi! Aţi venit să mă ajutaţi şi l-aţi luat cu voi şi pe Căprior, ca să ne fie mai uşor, zise Bunica Iepurica. În casă, curăţenia e aproape gata; ferestrele le-au spălat mama şi tata, eu am bătut covoarele, iar voi o să vopsiţi ouşoarele. Împreună o să facem pască şi cozonaci, că nu degeaba sunteţi nepoţii mei dragi!
    – Cum zici tu, Bunicuţo, aşa vom face, dar foamea nu ne dă pace! mormăi Ureche Fină lepădând sacul de făină.
    – Postul Mare-i de vină, Postul Mare-i de vină! Dar şi când se va termina, să vezi ce vom mânca… De toate, pe săturate, răspunse Blăniţă Mătăsoasă, uitându-se galeş la zahărul din plasă.
    – Frunze de untişor şi coajă de arţar! Aşa salată, mai rar! râse Iepurica voioasă. Poftim la masă!
    Numai că Doru Căprioru şi Spaimă Nouă intraseră-n casă. Nu mai aveau pic de răbdare. Voiau să-ncondeieze ouăle de sărbătoare. Pe cele mai multe cu roşu luminos, amintind sângele lui Hristos, pe restul, în celelalte culori, ca primăvara cu flori. Din două nuieluşe pe care lipiseră păr din codiţe luat, făcură cele mai grozave pensule de pictat.
    – Toate la timpul lor, se supără Iepurica bătând din picior. Ouăle-ntâi trebuie spălate, apoi desenate, şi-abia apoi fierte-n vopsea. Dacă lipim pe ele o frunză sau o floare, vor ieşi o splendoare! Înainte de fiert, punem oul cu desenul pe el, într-un ciorăpel… Aşa se imprimă orice model!
    Mâncară până la urmă şi cei doi nerăbdători. Apoi Bunica Iepurica făcu repejor focul la cuptor. Pe o buturugă rotată, în ditamai covată puseră făină, zahăr, lapte, ouă şi-o cană de rouă. Frământară ei ce frământară, cât ziua de primăvară, şi pe rând, şi toţi deodată, dar coca era piatră.
    Cu pălăria pe ceafă, tocmai trecea doamna Scroafă. Când văzu Mistreaţa Creaţă cum se chinuiau cu aluatul, cum băteau cu lăbuţele de-a lungul şi de-a latul fără vreun spor, le sări-n ajutor. Şi când mi ţi se opinti în covată, se-nmuie coca de frică, pe dată. Trosc! Pleosc! Buf! de trei ori… Se făcu moale ca un fuior, numai bună de băgat la cuptor.
    Pentru pască îi ajută mătuşa Broască şi vecinii ei, patru Brotăcei. Săreau de pe-o cracă şi băteau cu lăbuţele brânza de vacă. Risipeau peste ea gălbenuşul ouălor, aur curat, şi amestecau apoi cu stafide şi zahăr vanilat.
    Harnici, iepuraşii încondeiară toate ouăle până spre seară. Pictară pe ele frunze şi floricele, gâze şi îngeraşi, ba chiar şi mutrişoare vesele de iepuraşi. Erau obosiţi, dar fericiţi. Cu puţin înainte de miezul nopţii, sub lună plină, se duseră să ia Lumină. Bunica Iepurica le făcuse lumânărele din surcele mici, în capăt cu-un Licurici.
    În sfârşit veniră acasă. Se aşezară la masă cu bucurie şi grabă, toţi cei ce ajutaseră la treabă. Bunica Iepurica şi cei trei nepoţi, mătuşa Broască, patru Brotăcei, mămica Iepuroaică, tăticul Iepuroi, Mistreaţa, Căpriorul şi doamna Coţofană, care urmărise tot ce se-ntâmplase-n poiană.
    Fiecare lua câte un ou din cel încondeiat şi-l ciocnea zicând:
    “Hristos a înviat”, “Adevarat a înviat”! Iar la masă, vezi bine, m-au chemat şi pe mine, la sărbătoarea Sfântului Paşte, părtaş.

    Altfel, cum aş fi scris povestea asta cu iepuraşi?…..

    1. Laura Frunza says: Reply

      Este superbă povestioara, îmi place mult de tot, i-o voi citi şi eu Elizei.

    2. Multumesc pentru aceasta poveste. E grozava!

  8. viorical says: Reply

    Frumos concurs.
    Poezia noastra preferata.
    Paştile (M. Popescu)

    S-aude-al clopotelor cant
    Prin firea, care se renaste
    Si falnic iese din mormant,
    Cu biruinta Domnul Sfant,
    Ai azi e Paste.

    Si dupa slujba ies la rand
    Batrani, cu spatele-aplecat,
    Barbati cu chipul luminat,
    Si-n urma ies copii cantand:
    “Hristos a inviat!”.

    In jur pe margini, stau cei mari,
    Privind la falnicii feciori,
    Din mandrul sir al falnicei hori;
    Si-n mijloc canta lautarii,
    Din cobze si viori.

    Sunt veseli toti si bucurosi,
    Si toti cu suflet-naltat;
    Oriunde se-ntalnesc in sat,
    Isi zic cum zis-au mosi stramosi:
    “Hristos a inviat!”

  9. Radu Flori says: Reply

    Ne inscriem si noi la concurs cu urmatoarea poezioara:

    In ziua de Pasti

    Toti copiii azi se-mbraca
    Cu ce au ei mai frumos,
    Si parintilor le cinta
    “Invierea lui Cristos”

    Si la masa ciocnesc, astazi,
    Toti copiii cei cuminti,
    Oua rosii si pestrite
    Cu iubitii lor parinti.

  10. Pe cruce (Vasile Voiculescu)

    Iisus murea pe cruce. Sub arsita grozava
    Pălea curata-i frunte ce-o sangerase spinii
    Pe stancile Golgotei tot cerul Palestinii
    Parea ca varsa lava.

    Si chiar in clipa mortii hulira carturarii
    Cu fierea otelita il adapau strajerii…
    Radea cu hohot gloata cu spasmele durerii
    Si-l ocarau talharii.

    Zdrobita, la picioare-i zacea plângând Maria
    Si-adanc zbucnea blestemul din inima-i de mama
    Alaturi Magdalena, in lunga ei marama,
    Tipa vazand urgia.

    Departe ucenicii priveau fara putere…
    N-aveau decat sa fuga in lumea cea pribeaga
    Cu el se naruise nadejdea lor intreaga
    Si fara mangaiere.

    Tarziu, porni multimea in palcuri spre cetate
    Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite
    Trecura fariseii cu fetele smerite
    Si barbile-argintate.

    Maslini fara de frunze dormeau mocnind pe coaste
    In vale,ca-ntr-o pâcla, dormea Ierusalimul,
    Pe cruce somnul mortii dormea de-acum sublimul
    Iisus, vegheat de oaste.

  11. Mihaela M says: Reply

    Ne inscriem si noi la concurs cu o poezioara pe care am scris-o special pentru cei mici. Sper sa va placa.

    Ghidusii Gargaritei….de Paste

    Zori de zi cu stropi de roua,
    Gargarita e ca noua.
    S-a trezit bine dispusa
    Si pe sotii este pusa.

    Azi e zi de sarbatoare.
    Imbracata ca o floare,
    O porneste curioasa
    Pe iepuras sa-l descoasa.

    – Iepuras, mai iepuras,
    Ce-ai adus de la oras?
    – Patru oua colorate,
    Trei lalele-nmiresmate.

    – Si mai ce? Si mai ce?
    Spune, draga iepure.
    – Cozonaci buni si pufosi,
    Colacei mici si gustosi.

    – Multumim scump iepuras
    Cel mai iute si poznas.
    Astazi este o zi mare.
    Clopotele bat in zare.

    Seara sfanta, luminata,
    Noapte binecuvantata.
    Vom ciocni cu toti la masa
    Oua inrosite-n casa.

  12. violeta argatu says: Reply

    Buna!
    Vrem si noi sa participam la concurs, cu un link catre o carticica de Pasti.Nu stiu insa cum sa maschez link-ul… Sper ca e ok dc-l las asa:

    http://www.librarie.net/carti/88077/Carticica-Pasti-Carte-proiect-Cristina-David

    multumim!

    1. Laura Frunza says: Reply

      O recomandare foarte buna, Violeta, multumim!

  13. Simona P., Iasi says: Reply

    Cautand online o poezie ”de sezon” , am gasit una foarte draguta si usor de retinut de catre piticii nostri:)

    Dorinta

    Draga iepuras
    Mic si dragalas,
    Eu te rog frumos
    Sa nu fii fricos
    Si sa imi aduci
    Multe oua dulci.

    Sa le lasi in iarba,
    Sa le iau in graba
    Si daca mai poti
    Adu-mi doua carti.
    Carti de poezii
    Scrise de copii.

  14. nicoleta_p says: Reply

    Mie imi plac tare mult poeziile scrise de Vasile Militaru

    Hristos a înviat! (Vasile Militaru)

    Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta!
    Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
    Si-n suflet parca serafimii-ti canta
    De cate ori crestine o auzi.

    Hristos a Inviat in firul ierbii,
    A inviat Hristos in Adevar;
    In poienita-n care zburda cerbii,
    In florile de piersec si de mar.

    In stupii de albina fara gres,
    In vantul care sufla mangaios
    In ramura-nflorita de cires
    Dar vai, in suflet ti-nviat Hristos?

    Ai cantarit cu mintea ta crestine
    Cat bine ai facut sub cer umbland,
    Te simti macar acum pornit spre bine
    Macar acum te simti mai bun, mai bland?

    Simti tu topita-n suflet vecea ura?
    Mai vrei pieirea celui plin de Har?
    Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura?
    Iubirea pentru semeni o simti jar?

    O, daca-aceste legi de-a pururi sfinte
    In aur macar azi te-au imbracat
    Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
    Ai drept sa canti: Hristos a Inviat!

  15. Povestea celor trei copaci (povestire pentru copii de Paște) de Andrei Jitareanu

    Se spune că a fost cîndva, cu 2000 de ani în urmă, un colț de munte pe care erau trei copaci. Fiecare dintre ei avea visuri și aspirații în ceea ce privește scopul lor în viață, viitorul lor și ceea ce urmau să devină. Primul copac a spus: „Eu o să devin un cufăr care să țină comori, ornat cu mult aur și bogăție! O să fiu cel mai frumos cufăr din lume!” Al doilea copac, cu ochii spre ocean, a spus: „Din lemnul meu se va face cea mai mare și frumoasă corabie văzută vreodată! O să fiu cea mai vestită corabie din lume!” Al treilea copac avea însă alte gînduri: „Eu nu vrea să părăsesc niciodată muntele. Vreau să rămîn aici și să cresc atît de înalt încît lumea să se uite în sus spre mine și să se gîndească la Dumnezeu.”
    După mulți ani, copacii s-au făcut mari și au venit 3 pădurari pe acel colț de munte cu topoare ascuțite și strălucitoare, ca să-i taie. Primul pădurar s-a uitat la primul copac și a zis: „Acest copac este perfect la ce-mi trebuie mie.” Și dintr-o lovitură a doborît copacul, care zicea în gîndul lui: „Voi deveni un cufăr strălucitor și voi ține comori în mine.” Al doilea copac a fost și el tăiat și a zis în sinea lui: „Acum voi deveni o corabie puternică și vestită, și voi purta cu mine regi!” Al treilea copac a rămas surprins cînd a văzut că este și el tăiat. Tot ce dorea era să rămînă pe munte pentru ca oamenii să-l privească și să se gîndească la Dumnezeu. Dar a fost și el tăiat.

    Primul copac nu a ajuns un cufăr, ci a ajuns o iesle din care animalele mîncau în fiecare zi. Nu era acoperit cu aur, ci cu praf și paie și cu nutreț pentru animale. Al doilea copac a zîmbit cînd a văzut că este dus spre apă, căci dorea să fie făcut o corabie puternică, care să ducă în ea regi. Dar a rămas trist cînd a văzut că lemnul său nu este bun pentru nimic altceva decît pentru o umilă barcă și nimic mai mult. Al treilea copac a fost dus la tăietorii de lemne și transformat într-o grindă mare de lemn. „Ce s-a întîmplat? Tot ce mi-am dorit a fost să rămîn pe munte și oamenii să se uite în sus la mine și atunci să se gîndească la Dumnzeu!”
    Multe, multe zile și nopți au trecut, așa de multe încît copacii și-au uitat visele. Asta pînă cînd, primul copac a auzit plînset de copil în grajdul în care era pus. Nu-i venea a crede, dar o mamă și-a pus copilul în ieslea făcută din lemnul său! Nu a ajuns să țină în el comori de aur, ci a ajuns să țină acum cea mai mare comoară din lume.
    Într-o după amiază, un călător obosit împreună cu prietenii lui s-au urcat în barcă. Se auzea împreujur fulgere, tunete și vijelii mari. Călătorul a adormit. Dar cînd s-a trezit, la glasul Său futuna s-a potolit. Atunci al doilea copac și-a dat seama că Îl purta pe Regele întregii lumi!
    Într-o zi de vineri, al treilea copac a rămas uimit cînd, din grămada uitată de lemne în care era pus, a fost scos, apoi cărat pe un deal. Acolo, un Om era țintuit pe el și ridicat în picioare. Cînd a fost ridicat se simțea urît și murdar. Dar în ziua de Duminică, pămîntul s-a cutremurat și s-a bucurat de învierea Omului ce l-a ținut trei zile pe el.
    Atunci s-a simțit frumos și curat. Atunci și-a dat seama că visul i-a fost împlinit: cînd oamenii se uitau la el, se gîndeau la Dumnezeu.

  16. Dan says: Reply

    Povestea iepurasului de pasti
    A fost odata o familie de iepurasi :mama,tata si cei sapte copii ai lor.Parintii nu stiau care din cei sapte copii ai lor va fi adevaratul iepuras de Pasti.Mama a luat atunci un cos cu oua ,diferit colorate,si-a chemat copilasii in jurul ei si a inceput sa-i spuna celui mai mare :
    -Te rog ,ia un ou din cosul acesta si du-l in gradina ,acolo unde copiii au pregatit cuiburile.
    Primul iepuras a luat oul de aur si a fugit cu el in padure,peste rau ,peste poiana,peste campie,pana a ajuns la gradina.Cand sa sara gardul ,iepurasul a facut un salt prea mare ,oul i-a scapat si s-a spart.S-a intors acasa suparat iar mama lui i-a spus :
    -Iepuras,iepuras,in gradina n-ai intrat,
    Nu esti tu cel asteptat !
    Al doilea iepuras a luat oul de argint, afugit cu el in padure,a trecut peste rau,prin poiana si cand a ajuns in campie s-a intalnit cu o cotofana,aceasta i-a spus :
    -Da-mi te rog oul sa-l privesc mai bine,n-am vazut niciodata un ou atat de frumos !
    dar pana cand el sa se gandeasca daca sa-l dea sau nu ,cotofana a luat oul si a zburat cu el in cuib.
    Cel de-al treilea iepuras a luat oul de ciocolata ,a fugit cu el in padure si deodata s-a intalnit cu o veverita care zburda voioasa prin crengile unui copac.Veverita l-a intrebat :
    – E bun oul ?
    – Nu stiu ,eu il duc copiilor !
    – Lasa-ma sa-l privesc si sa gust putin din el ; Dar pentru ca oul a fost bun veverita l-a mancat pe tot.
    Al patrulea iepuras a luat oul pestrit,pictat cu picatele si a fugit cu el prin padure dar cand a ajuns la rau,vrand sa-l treaca peste un trunchi de copac ,incepu sa se oglindeasca in apa ,ca intr-o oglinda si uitand de ou il scapa in apa.Cand se intoarse acasa mama lui ii spuse ca si celorlaltio frati :
    -Iepuras,iepuras,in gradina n-ai intrat,
    Nu esti tu cel asteptat !
    Al cincilea iepuras lua oul galben ,fugi prin padure dar acolo se intalni cu vulpea care ii spuse :
    -Vino pana la vizuina mea sa le arati si puilor mei minunatia asta de ou.
    Puii de vulpe cum au vazut oul ,au inceput sa se joace cu el ,pana cand oul s-a spart.
    Al saselea iepuras lua oul albastru si fugi cu el pana cand se intalni cu alt iepuras.De bucurie lasa oul jos si incepura sa se joace impreuna ,si cum se jucau ei voiosi din neatentie au spart oul.
    Ajuns acasa mama lui i-a spus :
    -Iepuras,iepuras ,in gradina n-ai intrat,
    Nu esti tu cel asteptat !
    Toata familia iepurasilor era suparata ,pana acum nici un iepuras nu a reusit sa duca oul copiilor in cuibul pregatit de acestia …Cel mai mic dintre iepurasi trebuie sa-si incerce norocul .E randul lui sa porneasca pe drumul care duce spre cuibul din iarba pregatit de copii.
    Al saptelea iepuras,cel mai mic copil al familiei a luat oul rosu, a alergat cu el prin padure,s-a intalnit si el cu un iepuras dar nu s-a oprit la joaca.Apoi s-a intalnit cu vulpea,pe care a ocolit-o,a trecut cu grija peste rau.Cand a ajuns in campie s-a intalnit cu cotofana ,care zbura o vreme dupa el ,dar iepurasul ii spuse ca e grabit si cotofana il lasa sa mearga mai departe.Asa a ajuns el cu bine in gradina casei si cu mare atentie a pus oul in cuibusorul pregatit de copii in iarba.
    Cand s-a intors acasa mamica lui fericita i-a spus:
    -Iepuras,iepuras,
    In gradina ai intrat,
    Tu erai cel asteptat!
    Si uite ca asa, parintii au aflat care din cei sapte copii ai lor merita sa fie adevaratul Iepuras de Pasti .
    Totul s-a intamplat demult,dar Iepurasul de Pasti mai traieste si aduce in fiecare an de Pasti oua tuturor copiilor cuminti si le ureaza Paste fericit !

    Inst.Matei Lavinia Gabriela
    Gradinita PP Lechinta

    si o carte http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-carte/1262-povesti-de-pasti-.html

  17. iulia says: Reply

    Mie imi place mult poezia lui Radu Gyr, poet despre care am aflat de la Tudor Gheorghe. Postand-o acum, am ocazia sa mai ascult si melodiile care ma emotioneaza de fiecare data…

    Poate ca nu e pentru copii mici, dar pentru noi adultii si pentru copiii mari, aceste randuri ar trebui pastrate in inima.

    Radu Gyr – Rugaciune

    Stapane-nsangerat, Domn al luminii
    si Vesnicie limpede, Iisuse!

    Tu, care ai primit pe frunte spinii
    si cuie-adanci in mainile-ti supuse,
    Tu, Domn al Rastignirii si-nvierii,
    care din cruce ne-ai facut lumina
    si Rasarit din ranile tacerii
    si cantec din osanda-ti fara vina –
    da-ne-nclestarea Ta, da-ne puterea din ceasul pironirii-nsangerate, sa ne primim si cuiele si fierea ca Tine-n marea Ta singuratate.
    Pe fruntea tarii zambetul ti-l pune
    si Neamul care-acum osanda-si duce invata-l tu amara rugaciune
    din clipele suirilor pe cruce.

  18. BT says: Reply

    Promisiune
    de Marin Moscu

    Bunicului eu i-am promis,
    La telefon in asta seara,
    Ca o sa merg sa il ajut
    La treburile de la tara.

    Si foarte bucuros, se pare,
    C-a fost bunicul cand i-am spus
    C-am invatat la gradinita
    Cum sa-l slavim si pe Iisus.

    Am invatat ce e prescura,
    Mirosul cald de cozonac,
    Dar merg la dansul si cu gandul
    Ca ouale rosii sa fac.

    Asta pricep, pricep prea bine,
    La slujba voi merge cu el,
    Apoi voi rade fericita
    Cand voi primi in dar un miel.

  19. sakura says: Reply

    Frumos concurs Laura. ne dorim si noi cartea si ne inscriem cu o povestioara descoperita de curand deoarece poeziile mele preferate de Pasti s-au scris deja in comentariile de mai sus.
    ~~~~
    Poveste de Paşti – Măceleandrul
    Bunul Dumnezeu făcuse lumina, isprăvise cerul şi pământul, plantele şi animalele şi acum stătea în rai şi vopsea penele păsărilor şi împodobea făpturile.
    Din mâinile lui porneau fluturi, porumbei, răsăreau crini, trandafiri şi lăcrămioare.
    Spre seară, veni rândul să facă o păsărică sură.
    – Ţine minte – grăi Domnul cu bunătate – pe tine te cheamă “măcăleandru” (guşă roşie). Şi punând păsărica în palmă, o lăsă să zboare în lume.
    Măcăleandrul zbură voios să vadă pământul cu frumuseţile lui. În oglinda unui pârâiaş ce curgea printre flori, îşi văzu chipul şi băgă de seamă că e sur pe tot corpul. Nu avea nicio pană roşie, nici măcar pe guşă.
    Atunci se duse înapoi la Dumnezeu şi, zburând în jurul lui, spuse cu sfială:
    – Doamne, pentru ce să mă cheme măcăleandru (guşă roşie), când n-am nici o pană roşie? Dumnezeu îi spuse cu blândeţe:
    – Măcăleandru ţi-am pus numele şi aşa trebuie să te cheme! Poţi să-ţi câştigi singură pene roşii pe guşă.
    Pasărea începu să se gândească în ce fel ar putea să-şi facă penele roşii. Văzând o tufă de măceş îşi făcu cuibul între ramurile ghimpoase ale acestuia, sperând că poate vreo petală din florile lui i se va lipi pe guşă şi va rămâne acolo o pată roşie. Dar nu se întâmplă nimic.
    A trecut multă vreme şi păsărică a iubit cu foc, sperând că de para dragostei i se vor înroşi penele. A cântat cu foc, sperând că de focul cântecului i se vor înroşi penele. A luptat cu ardoare împotriva altor păsări, crezând că de vitejia ce-i ardea inima i se vor colora penele, dar n-a izbutit.
    N-a izbutit nici primul măcăleandru şi nici urmaşii lui.
    Povestea aceasta o ciripea puilor ei un măcăleandru ce-şi avea cuibul într-un măceş pe o colină din faţa oraşului Ierusalim. De-odată se opri, căci pe poarta Ierusalimului ieşea o mulţime de oameni ce înainta repede spre colina unde era cuibul ei. Erau călăreţi pe cai mândri, oşteni cu suliţe lungi, slujitori cu ciocane şi cuie, preoţi mândri şi judecători cu faţa aspră, femei care plângeau şi tot felul de oameni care strigau.
    Biata pasăre tremura de groază pe marginea cuibului. Dar uită de primejdia care o pândea pe ea şi pe puii ei, ce puteau fi călcaţi în picioare în orice moment, îngrozindu-se de ceea ce făcea mulţimea cu cei trei oameni care erau osândiţi.
    – Ce răi sunt oamenii! – îşi spuse ea. Nu-i destul că i-au bătut în cuie pe aceşti nenorociţi, dar pe capul celui din mijloc au mai pus şi o cunună de spini. Ghimpii i-au înţepat fruntea şi ţâşneşte sângele. Cât e de frumos omul acela şi ce blând se uită. Mi se rupe inima când îl văd cum se chinuie.
    – Dacă aş fi eu tare ca frate-meu vulturul – se gândi el – i-aş rupe cu ghearele piroanele din palme.
    Văzând cum curge sângele din fruntea răstignitului care avea o cunună de spini, măcăleandrul se hotărî să facă ceva pentru a-i uşura puţin suferinţa. Zbură drept la răstignit şi trase cu ciocul un spin ce i se înfipsese acestuia în frunte.
    Când spinul ieşi, din fruntea celui ce pătimea sări o picătură de sânge pe pieptul păsării şi se lăţi repede, încât toate penele de pe guşă i se înroşiră.
    Atunci răstignitul spuse:
    – Pentru mila ce porţi în suflet ai dobândit ceea ce neamul tău întreg a căutat să câştige, străduindu-se mereu, fără rezultat până acum.

    Când pasărea se întoarse la cuib, puii începură să strige:
    – Ţi-e guşa roşie! Penele de pe guşa ta sunt mai roşii decât floarea trandafirului!
    – E o picătură de sânge din fruntea sărmanului răstignit – răspunse ea – şi are să se spele îndată ce mă voi scălda în vreun izvor.

    Dar oricât s-a scăldat măcăleandrul, roşul de pe guşa lui nu s-a mai şters. Ba când îi crescură puii, se ivi culoarea roşie şi pe penele de pe guşa lor. De atunci, din ziua răstignirii Domnului, a căpătat măcăleandrul guşa roşie.
    ~~~~
    Mai pun un link catre o poveste audio inspirationala tot de curand descoperita.
    http://www.andyszekely.ro/poveste-de-paste/

  20. ana says: Reply

    Ne inscriem si noi in concurs.

    In ziua de Pasti, (de Elena Farago)

    Toti copii azi se imbraca
    Cu ce au ei mai frumos
    Si parintii lor le canta
    Invierea lui Hristos.

    Si la masa ciocnesc astazi
    Toti copii cei cuminti,
    Oua rosii si pestrite,
    cu iubitii lor parinti.

    Toti copii azi sunt darnici
    Caci ei stiu ca lui Hristos
    Ii sunt dragi numai copii
    Cei cu sufletul milos.

    Si copii buni la suflet
    Azi cu bucurie dau
    Cozonaci si oua rosii
    La copii care n-au.

  21. […] avem un concurs de iepuraș (pe care cred totuși că-l anunț cam prea tîrziu pentru cititorii mei), dar încă nu s-au […]

Leave a Reply