Călătorie prin curcubeu, Andreea Demirgian, editura Aramis

Călătorie prin curcubeu este a doua carte din colecţia Poveşti de noapte bună, scrise de Andreea Demirgian (prima fiind Poveştile domnişoarei Firicel, a cărei recenzie am actualizat-o acum). Şi acest volum, ca şi primul, urmează acelaşi tipar: ilustraţiile enorme, separate de poveste, şi textul inserat în mijloc sub formă de broşură. Acelaşi text muzical, cu rime intenţionate sau întâmplătoare în frazele naraţiunii, aceeaşi invitaţie a scriitorului către cititor de a intra în poveste şi nu de a o citi sau asculta pasiv.

Fiecare secţiune a poveştii începe cu o ghicitoare care cheamă cititorul la joacă („Ghici, ghici, haide, ghiceşte/Oraşul acesta cum se numeşte) şi apoi descrie câte un oraş care reprezintă o culoare a curcubeului. În acel oraş sunt numai lucruri de culoarea respectivă, astfel că scriitoarea a făcut un exerciţiu larg de imaginaţie căutând lucruri roşii, portocalii, galbene, violet, prezente în natură.

Căci în afară de „poşetele de artiste”, nu găsim lucruri artificiale în oraşele colorate, ci rubine, căpşune şi mere roşii,  „dovlecii, morcovii şi tărtăcuţele” portocalii, „aurul, mierea, gutuia, albina” galbene, „cosaşul şi fructul pân’ se pârguieşte” verzi, flori de nu-mă-uita şi păsări colibri albastre, cerneală indigo şi brânduşe violet. O lume fantastică, plină de culoare, care stimulează imaginaţia cititorului. O poveste perfectă de noapte bună care să-ţi inducă un somn liniştit, plin de vise fantastice şi de călătorii miraculoase în curcubeu.

Cartea are şi CD cu poveştile citite, însă până cumpăraţi cartea, puteţi asculta prima poveste, cea cu oraşul roşu, aici.

Voi ce cărţi curcubeistice mai ştiţi?