Despre teoriile conspiraţiei şi fabricile de lactate

Am fost ieri în vizită la o fabrică de lactate – nu contează care, dacă mai citiţi şi alte bloguri, probabil aţi aflat deja. Am acceptat vizita pentru că îmi imaginam fabricile de lactate ca nişte  hale uriaşe în care nişte omuleţi în halate învârt în ceaune mari cu iaurt şi smântână, mai exact ca un soi de iad alb în care nişte drăcuşori rău-intenţionaţi (cum altfel) pun chestii îngrozitoare în laptele care nu e lapte şi îl transformă în produsul de pe raft. Voiam musai să-mi demonstrez teoria, aşa că m-am dus. Cine mă citeşte de ceva vreme, ştie deja că eu nu pic prea uşor la teoriile conspiraţiei. Nu cred că tampoanele au azbest în ele, nici că iaurtul are făină, nici că găinile sunt hrănite cu colorant ca să dea un gălbenuş mai portocaliu. Nu cred că masonii vor stăpâni planeta cândva şi nici că Mona Lisa ascunde vreun secret care va duce la răsturnarea Papei. Evit, în general, orice chestie care circulă prea mult pe net şi devine de nerecunoscut ca sursă şi orice chestie la care prea multă lume pune prea mult patos. Când aleg un produs de consum, mă bazez pe bunul meu simţ, în general şi pe anumite preconcepţii pe care, da, le am şi eu, ca orice  om.

În legătură cu produsele fabricii mai sus menţionate nu pot spune prea multe pentru că la mine în casă nu se consuma decât un singur produs de-al lor, un iaurt simplu. Oricâte iaurturi am testat, Eliza numai şi numai pe ăla îl voia, aşa că am cedat în cele din urmă şi l-am cumpărat mereu. Nu s-a îmbolnăvit, n-a păţit nimic (şi nu, nu are cocaină în el ca să facă copilul dependent) şi tind să cred că ştie din instinct ce e în regulă pentru ea şi ce nu (alte produse cu marca asta nu a dorit/poftit/agreat, indiferent de ambalajul colorat). Dacă vă duceţi la magazin şi luaţi cinci iaurturi diferite, pe toate scrie acelaşi lucru: conţine lapte, culturi lactice selecţionate, lapte praf. De la etichetă încolo, e decizia noastră ce cumpărăm.

Eu nu mă pot exprima dacă un produs anume este bun sau rău pentru sănătate pentru că nu sunt chimist să fac teste de laborator. În general, aleg un produs după gust. Dacă mai e şi un brand cunoscut, atunci cu atât mai bine. Puteţi să-mi spuneţi că sunt naivă, însă cred cu tărie că mărcile de renume sunt mai controlate decât cele mici, de cartier, şi că standardele lor de igienă sunt mai ridicate.

Ce-am văzut ieri la fabrica asta? Am văzut mult lapte, pus în pahare sau găletuşe, lapte care a fost pasteurizat şi în care s-au adăugat fermenţi şi apoi am văzut cum paharele şi găletuşele sunt puse la cald pentru a se forma produsul pe care îl ştim noi (contrar părerii mele că nişte drăcuşori amestecă în ceaunele uriaşe cu iaurt). Cam atât. Mirosea a lapte, nu a făină şi nici a aracet. Erau condiţii impecabile de igienă şi aproape totul era automatizat (nici n-am văzut oameni în primele încăperi şi nu, nu consider că factorul uman aduce un plus de bine sau de gust unui produs). Şi da, am picat în plasa lor şi am acceptat explicaţia lor pentru faptul că produsele durează atât de mult pe raft: igiena, lipsa sporilor de mucegai (că doar mucegaiul nu se formează din nimic), lanţul de frig. Şi am stat eu şi m-am gândit că parcă e mai indicat să cumperi produse făcute local care au parcurs mai puţin timp din fabrică până la raft, decât produse fabricate la sute şi mii de kilometri care nu ştii niciodată în ce condiţii au fost transportate. Dar asta e doar părerea mea. A, şi au zis ceva şi de lapte praf – că este adăugat în unele anotimpuri pentru a suplimenta proteina din laptele natural, că produsul lactat trebuie să aibă un anume nivel de proteine. După cum am zis, nu sunt chimist, dar ceva-ceva ştiu şi eu despre laptele praf şi anume că e lapte din care s-a scos partea lichidă şi a rămas doar partea solidă, sub formă de praf. Deci unde-i bau-bau-l iar nu văd.

Ce vreau să vă întreb eu pe voi este cum alegeţi o marcă de produs? Ce vă face să aveţi mai multă încredere într-o marcă decât în alta? Plecaţi uşor urechea la teoriile conspiraţiei care circula pe net, sub formă de mailuri, ppt-uri sau sub formă mărturia unui fost angajat la….? [înlocuiţi voi cu ce marcă doriţi]

Rugămintea mea este să nu transformăm această dezbatere într-un atac virulent la adresa unor mărci. După cum am spus, teoriile conspiraţiei nu sunt genul meu şi le resping din start, aşa că orice comentarii pe această temă vor fi şterse.

33 Comment

  1. Trebuie sa recunosc, aleg dupa ambalaj. Probabil sunt ca un copil care se simte atras de un ambalaj atragator. Dar daca nu imi place continutul in mod sigur nu mai cumpar si a doua oara.
    Cat despre increderea in vreo marca, nu poate influentata decat de calitatea produsului. Daca e gustos si nu mi se apleaca 20 de minute mai tarziu e tot ce trebuie 🙂

  2. Simona says: Reply

    chiar ma intrebam daca ai fost si tu in vizita la respectiva fabrica 🙂

    eu cumpar iaurturile bazandu-ma pe gust + marca . Prefer sa cumpar un brand romanesc – imi plac f mult iaurturile Campina, de exemplu, precum si produsele Covalact. despre marca de mai sus – nu o consum, pentru ca nu prea imi place gustul iaurtului simplu. MI se pare ca nu e suficient de acrisor 🙂

    in rest e binevenita o asemenea poveste, vazuta first hand, si eu sunt saturata pana peste cap de teoriile conspirationiste si alarmiste. in curand o sa fie periculos si sa mai traim 🙂

    p.s. si chair daca in reteta ar fi ceva :”dubiosenii”, m-as mira sa se poata face asemenea manarii la un nivel atat de mare – multinationala. iar daca totusi se fac, oricum din vizita intreprinsa acolo nu ai fi stiut, pentru ca, e firesc, nu vi se arata retetarul si nici nu vi se analizeaza pe loc fiecare substanta care intra in compozitia iaurtului respectiv.

    iar daca erau toate pline de aracet , cred ca se murea mai des :). Despre faina – nici macar nu mi-e clar ce ar putea ea sa aduca in plus. A, sau acum oricde ingredient alb poate fi pus in lactate ca supliment, si de aia e isteria cu faina & aracet?

    oricum, ce mi-e clar este ca s-au saturat de cata reclama negativa circula in mediul online si nu numai, le-a afectat vanzarile si au decis ca e timpul pentru o vizita 🙂 sper ca la final ati degustat si voi un sample, ceva, o maslina, o aluna 😀

    1. Laura Frunza says: Reply

      Da, am degustat un produs nou pentru copii si un iaurt cu ciocolata si menta (un soi de after-eight al iaurturilor) 🙂 Nici eu nu mananc iaurturi dulci, la fel ca si Eliza, asa ca produsul pentru copii a fost ok – l-as cumpara, ala cu cioco si menta ok-ish, nu cred ca l-as cumpara.

      1. eu am ratat after – eight-ul. 🙁 hmm, tre sa il caut prin magazine. 🙂

  3. Olivia says: Reply

    Eu evit marcile foarte comerciale, unde se investeste mult in reclama, mai ales in reclama cu afirmatii sforaitoare care nu pot fi sustinute cu dovezi stiintifice (gen iaurtul care iti regleaza tranzitul intestinal in 7 zile sau crema care atenueaza 90% din riduri in 10 zile), nu vreau sa am de-a face cu firme care incep contactul cu clientul printr-o evidenta inselatorie. Prefer marcile romanesti celor straine si citesc intotdeauna eticheta.
    Mi-a placut foarte tare primul paragraf, e bine ca mai exista si oameni echilibrati, si tocmai echilibrul asta e un motiv pentru care te respect.

    1. Laura Frunza says: Reply

      Multumesc, Olivia!

    2. Simona says: Reply

      Olivia – corect! Toti consumatorii ar trebui sa invete sa nu se lase pacaliti de marketingul agresiv, dar … nu degeaba oamenii de marketing sunt platiti asa de bine :). Cei buni adica . 🙂

      A propos de iaurt, il prefer pe cel facut in casa 🙂 dar iar n-am timp :((

    3. Alexutza says: Reply

      Bine zis Olivia 🙂

      Bravo Laurei pentru un articol echilibrat și obiectiv. Știu despre ce marcă este vorba, noi nu o cumpărăm niciodată 🙂

      Cît despre diversele mărci de iaurturi (și altele), dacă citiți cine este producătorul, descoperiți adesea că în spatele mărcilor stau aceleași cîteva mari fabrici producătoare/ procesatoare, deci mai degrabă am un bias pentru fabrică.

  4. Aici e chiar simplu dupa mine, intai citesc eticheta, incerc sa vad (la iaurturi) cate uleiuri vegetale/porumb si amidon are…de asemea evit idea de arome naturale …si ce ramane(2-3 branduri) le compar la gust…

    Si serios acum…nu stiu la ce fabrica ai fost, dar sunt convins mie in suta ca multe folosesc amidon si alte produse adiacente din proumb in draci!

    1. Laura Frunza says: Reply

      Cu ce scop? Ce aduce in plus amidonul la niste iaurturi, de exemplu?

      1. Iuliana says: Reply

        Le face mai cremoase. Amidonul. Dumneavoastra nu gatiti? Ce puneti in smintina ca sa nu se ”brinzeasca” sosul? Plus, mai ales in combinatie cu asa numitele proteine din zer, solicita pancreasul sa produca insulina muuulta, ceea ce dupa vreo doua etape intermediare (ale dinamicii glicemie-insulina) duce la o frumoasa dependenta. Si uite-asa cresc vinzarile. 🙂

        Problema este pusa simplist, atunci cind ne spuneti ca nu ati vazut dracusori care sa amestece in cazanele de iaurt. Chiar n-aveti nicio problema cu laptele praf? Dar stiti de unde provine? Aveti idee daca exista la noi fabrici care sa produca tonele de lapte praf utilizate in industria alimentara romaneasca? Laptele praf provine din China, unde procesul de fabricare și ingredientul/ingredientele sunt imposibil de controlat si evaluat. Orice produs lactat care contine ”proteine din lapte” contine de fapt tot lapte praf. Care ne este vindut de chinezi. Nu poti sti cite kilograme de antibiotice si hormoni consuma anual animalele de la care s-a obtinut materia prima. Nu poti sti conditiile de calitate si igiena la fabricarea laptelui praf chinezesc.

        Dumneavoastra stiti ca legislatia europeana permite producatorilor de cas de oaie sa adauge celuloza in cas? Adica hirtie cruda.

        Acum citiva ani, un mare si ”de traditie” producator local de produse din carne a fost descoperit cu citeva sute de baxuri de hirtie igienica din aceea roz, pe care o punea in partizer si in sunca de Praga. Nu e vorba de teoria conspiratiei, si mai bine ati inceta sa aplicati aceasta eticheta nerumegata celor care isi pun intrebari si prefera sa fie atenti la ce baga in ei. Este vorba de simplul fapt ca unii ar face aproape orice pentru bani. Dupa parerea dumneavoastra, cei care pun glutamat monosodic in preparatele din carne pentru ce il pun acolo? Nu ca sa dea bine la public? Sa cumpere omul cit mai mult? Doar se stie ca GMS artificial este neurotoxic, pentru ca e izolat, nu se gaseste in compania niciuneia dintre substantele organice benefice care ii reduc considerabil toxicitatea. Cu toate astea, producatorii pe care ii laudati dumneavoastra il pun in produse fara nicio jena. Si mai fac si reclame in care copii mici infuleca de zor monoglutamat si nitriti impanati cu zahar, amidoane, cu carne separata mecanic (care nu e altceva decit tot felul de resturi, inclusiv oase, piele si tendoane, bine macinate in conditii de maxima igiena si aspect estetic al halei de productie), cu coloranti chimici, arome sintetice, soia modificata genetic, adezivi speciali pentru carne si uleiuri vegetale hepatotoxice.

        Poate nu stiti ca majoritatea producatorilor de iaurt pun in produse, alaturi de culturile lactice normale (care sunt totdeauna lactobacili, doar ei fac fermentatie lactica), si bifidobacterii, care sunt bacterii vaginale, nu au ce cauta in intestin si nu au nicio legatura cu fermentatia lactica. N-am reusit sa aflu de vreundeva ratiunile acestei practici (si omul tinde sa gindeasca sumbru cind nu gaseste explicatii rationale) – cea mai inofensiva explicatie ar fi ca sunt puse redundant, intrucit lactobacteriile fac oricum tot ceea ce ar trebui sa faca bifidele. Si avind in vedere ca in America se inventeaza mereu boli pentru a se vinde din ce in ce mai multe medicamente (unele extrem de periculoase), viitorul nu suna bine, ca sa parafrazez o reclama. Gasiti pe mediaed.org (la care colaboreaza nume prestigioase din mediul academic american) documentare excelente referitoare la subiectul acesta.

        Si e bine sa aflati de la mine: teoria conspiratiei nu prea exista (precum nici adeptii teoriei conspiratiei pe care ii ironizati dumneavoastra atit de fin aici). In schimb, conspiratii exista duium; si exista nu pentru ca o spun eu, ci pentru ca Discovery in persoana a alcatuit o serie de documentare cu titlul ”Teorii ale conspiratiei care s-au dovedit adevarate”. Think Pearl Harbour – unde s-a inscenat de catre americani atacul maritim japonez care sa legitimeze lansarea bombelor atomice. Daca asta nu e conspiratie, dumneavoastra sunteti Maica Tereza. Oamenii voiau sa vada cam ce le poate face japonezilor bomba si si-au facut rost de pretext. Credeti-ma, sa pui porcarii in iaurt este…floare la ureche in comparatie cu Pearl Harbour. Alt exemplu: familia Rockefeller si-a construit averea fabuloasa pe o ticalosie extrema: pe la mijlocul secolului al optsprezecelea, a vindut vreme de ani buni petrol brut, ambalat frumos in conditii de igiena, pe post de panaceu; il recomandau mai ales cancerosilor, care oricum aveau mare risc sa moara. Ce se pune la noi in preparatele industriale nu te omoara in citeva saptamini sau luni, ca titeiul: doar ca afli peste 15-20 de ani ca ai diabet, aterosclerosa, necroza renala, scleroza multipla, Alzheimer incipient. Si nu mai faci legatura cu prostioarele care intr-o dimineata minunata se puneau in borcanelele de iaurt intr-o hala industriala pusa la punct pentru vizita clientului care trebuie dus de nas…

        Oare nu stiti ca industria alimentara moderna este in genere o mizerie din punct de vedere nutritional si etic? Sau v-au impresionat prea mult sclipiciurile de la fabrica de lactate la care ati fost?

        Realitatea este ca in domeniul alimentar nu poti pune baza decit pe ce faci tu acasa, cu miinile tale. Ceea ce vine din fabrica este ceea ce incearca cineva sa-ti vire pe git, in asa fel incit sa obtina bani de la tine. Asta este adevarul dureros al ”civilizatiei” moderne. Mai demult, oamenii aveau altfel de constiinta. Acum conteaza numai banul.

        Toate cele bune!
        Iuliana

        1. Laura Frunză says: Reply

          Nu sunt de aceeaşi părere cu dumneavoastră, dar nu o să intru în dezbateri pe tema asta. Fiecare om se informează din ce surse le crede el sigure şi decide singur ce să creadă şi ce nu. Cât despre ce faci acasă, ar fi grozav dacă am putea, dar nu putem pentru că nici ingredientele nu le putem obţine 100% acasă.

  5. szqwer says: Reply

    Trebuia sa merg si eu ieri la fabrica respectiva, am primit invitatia dar nu mi-a venit sa merg singura, daca stiam ca te duci apaream si eu, dar asa?
    poate cu alta ocazie…

    1. Laura Frunza says: Reply

      Trebuia sa ma intrebi, doamna, ar fi fost fun sa mergem mai multe. Oricum n-a fost o gaşca asa mare, pe majoritatea bloggeritelor le stiam deja.

  6. Dacă te iei după folclor şi ce teorii ale conspiraţiilor, de ce mai ai cap de umeri?! O decizie indiferent că e pentru ce produs cumperi ar trebui să-ti aparţină. Şi dacă vrei să asculţi ceva păreri, caută specialişti sau persoane avizate

  7. Liviana says: Reply

    Eu ma bazez pe gust si am memoria celor din copilaria mea. Vi le mai amintiti pe cele la pahare din sticla? Era “the best off”, mai ales daca erau consumate alaturi de un covrig cald. Iaurtul prin definitie nu e cremos, dimpotriva se “crapa” usor daca e sa ne referim la consistenta. Mamaia mea ne facea un fel de iaurt in casa. Eu azi prefer sa fac in casa un produs mai lichid ca iartul din ciuperca de chefir, dar absolut minunat la gust. Se zice ca bacteriile chefirului sunt cele mai bune, in speacial dupa un tratament cu antibiotic.
    Mai cred ca prea multa sterizilizare nu aduce beneficii stomacului pentru ca bacteriile importante lipsesc.
    Sper deosebire de Bucuresti unde se vand produse consacrate de marca, in provincie mai gasesti fabricute care respecta reteta traditionala si al caror iaurturi seamana cu cele din copilaria mea. Din pacate ele nu au puterea sa intre in lanturile de hypermarketuri unde doar rechinii mari intra, asa incat isi vand produsele pe la magazinele de cartier sau chiar la poarta fabricii. Acelasi lucru e valabil si pentru smantana, branza sau cascaval.
    Eu am refuzat vizita la fabrica de care zici, Laura, acum ceva ani am lucrat ca si colaborator acolo, asa incat cunosc conditiile oferite si prezentarile pentru vizitatori.

    In ceea ce priveste alimentele, deviza mea este: cu cat mai natural, cu atat mai bine. Si cand zic natural ma refer la folosirea de ingrediente cat mai neprelucrate, cat mai aproape de starea lor naturala. Asta ne mentine sanatosi, nu E-urile si conservantii care le fac “proaspete” nus stiu cate luni.

  8. laptele praf nu e doar lapte “uscat”….citeste orice eticheta de lapte praf pentu copii si ai sa vezi ca sunt zeci de ingrediente.
    Eu nu aleg produse care contin lapte praf ci doar care au doar lapte si fermenti.
    Romania e singura tara din UE care accepta introducerea de lapte praf in produsele lactate….o fi bine????

    1. Simona says: Reply

      lapte praf nu este doar cel pentru sugari! acela este imbogatit cu diverse vitamine etc. in incercarea de a simula compozitia laptelui matern. Exista lapte praf si pentru adulti, eu il folosesc la masina de paine.

      unde este dovada ca romania este singura tara din ue care face asa ceva? vreun articol de ziar, vreo cercetare, vreo plangere oficiala a unui ONG? eu una sunt un pic satula sa aflu ca suntem “singura tara din UE ” in care totul e prost si suntem hraniti ca si cum am fi idioti. vreau sa vad si dovada, ca asa, alarme, pot citi cate vreau si daca vreau sa cred ca suntem vai de noi, gasesc si dovezi 🙂

    2. Laura Frunza says: Reply

      Asta voiam sa zic si eu, ca intre laptele praf si formula pentru bebelusi e o diferenta.

      1. pentru ca lucreaza in mediu toxic, tatal meu primeste de la firma lapte praf (nu formula, ci din cel care se mai foloseste in cofetarii sau la ciocolata de casa). este foarte gras, nu contine decat lapte deshidratat si expira in 25 de zile de cand deschizi ambalajul. eu si fratele meu ne indesam cate o lingurita in gura si apoi incercam sa vorbim. mda, circ! – cand suntem impreuna, avem tot in jur de 8 ani:) banuiesc ca d-asta se pune si-n iaurt.

        1. Laura Frunza says: Reply

          Mama, cred ca faci o ciocolata de casa dementiala!

  9. Carmen says: Reply

    Delaco este o firma de la care am folosit produse lactate, am fost multumita de gust.

  10. Noi am ales lactatele dupa gust (la iaurt/chefir) si dupa zona de provenienta. Avem si noi piticul nostru: zona in care pasc vacile orasului (sic) e destul de afectata de poluarea unui vechi combinat chimic, dar si a unuia care inca functioneaza. Am incercat sa cumparam lapte proaspat de la producatorii locali (tot din orasul nostru), dar are… miros (o fi de vina si igiena mulsului). Cert e ca noi preferam produsele lactate din Ardeal. Acum sunt masini dotate cu sistem de racire, asa incat noi nu am gasit produse alterate (si cumparam cam de 5 ani aceeasi marca). Preferam gusturile clasice, nu prea ne dam in vant dupa combinatii inovatoare (intre noi fie vorba, fetele nici nu prea stiu de ele, au mai incercat niste iaurturi cu fructe, dar nu le-a placut).

  11. Eu aleg in general produse romanesti, dar primul factor este gustul. Si prefer produsele simple: lapte, iaurt, chefir, nu cu fructe (pot pune si eu un pic de dulceata si iese minunat), nu cu seminte, cereale si alte activatoare ale sistemului digestiv.

  12. renata says: Reply

    noi cumparam o singura marca de iaurt de cand a inceput fata sa manance iaurt, constatand pur si simplu ca ne place mai mutl decat altele: muller (clasic). e cremos si foarte gustos. initial, l-am cumparat amintindu-mi de reclamele pe care le vedeam pe canalele nemtesti cand eram copil. nu mi-a parut rau. oricat as vrea eu sa sprijin producatorii romani, iaurtul asta imi place mai mult decat campina, napolact, covalact, zuzu etc.
    asadar, gustul si calitatea pe care o percep la un produs ma fac sa-l cumpar, nu altceva. de pilda, lapte pasteurizat nu cumpar decat cu 3,5% grasime, fiind mai gustos, marca nu conteaza. la fel cum cafea cumpar doar jacobs, ca aia-mi place, dar cand si cand beau de orice fel, ca nu mi se-apleaca:)
    mi se pare ca-ti ingustezi orizonturile refuzand sa incerci macar anumite produse/marci din start, pe baza unor prejudecati (sau mai degraba piticei:)
    bisoux!

  13. Amala says: Reply

    Mi-e greu sa ma abtin sa nu comentez la postarea ta Laura.
    Sunt o lactivora inraita, dimineata beau 2 cani de lapte, mananc iaurt facut in casa de cate ori vin de la serviciu, uneori si peste zi inca un iaurt si cred ca sunt printre putinii care nu digera inca lactatele fabricate (desi le gust doar ca sa le compar cu ceea ce-mi “fabric” eu in casa). Eu am avantajul de a beneficia de cantitatile care doresc de lapte si sa-mi pregatesc eu iaurturile, branzeturile, casul, branza zburata, s.a. Stiu ca retetele si tehnicile sunt vechi, dar cred ca voi muri cu ele:)). Am mai constatat ca multi de la oras isi cauta cate o femeie de pe la tara si le pregatesc de toate (sunt femei care trimit de la Voronet la Iasi pachete pentru diverse persoane din Iasi).
    Pot sa spun ca singurul producator care nu si-a schimbat gustul de-a lungul timpului si pe care-l stiu de la inceputuri este Raraul, desi si-a schimbat patronatul. Dorna Lactate in schimb si-a modificat mereu gustul produselor, datorita si legislatiei vehiculate prin massmedia si exportului intensiv in anumite zone. Ei folosesc si tehnica de productie de la Hochland. Mai apreciez Napolact pentru unele produse, iaurtul gras de la Panda si pe cei de la Tnuva (care nu mai sunt pe piata). E clar ca produsele lor erau mai grase si nu a prins la public.
    Multa lume nu stie ca grasimea laptelui din anumiti parametrii da gustul, cremozitatea si nutrientii necesari. Acele cazane in care invarte cineva le mai vezi doar la tara, unde stiu sa lucreze cu grasimile laptelui si temperatura optima. Intr-o fabrica mare de lactate e si mai greu sa obtii asta (am constatat si la fabrica la care lucrez cat de dificil este sa manipulezi temperaturile).
    Mai stiu ca ceea ce mananci de mic iti va imprima o anumita memorie in organism si organismul tot acel lucru il va solicita. Iar in cazurile iaurturilor proaste le va respinge. De asta cand mi se ofera o cana de lapte de tara iti spun dupa miros daca acea vaca a fost mulsa igienic (se poate face asta si-ntr-un grajd de tara).
    Va urez sa mancati lactate ca-s mai bune decat toate.

  14. Eu cu lactatele nu ne-am inteles prea bine niciodata insa stiu ca sunt sanatoase asa ca mai fortez cate un iaurt pe gat macar o data la doua zile. Am descoperit de curand un iaurt de baut de la Mili. Nu stiu cat la suta are aracet si nici cat amidon de porumb. Nu scrie pe eticheta nici daca ar contine vreun pic de vopsea alba. Insa stiu ca momentan este singurul care nu ma face sa-l scuip inapoi si imi da confortul psihic ca ma hidrateaza si ca-mi asigura o parte din necesarul de calciu pe care si asa nu prea reusesc sa-l asimilez. Imi mai da si confortul psihic ca imi va face bine la stomac. Si parca chiar imi face 🙂

  15. Ionela says: Reply

    Amidonul ingroasa. Eu prefer Napolact-ul cand sunt in tara.

  16. luckyrock says: Reply

    dar pe aia cu apele minerale o stii? numai cea cu capac negru, Aqua Carpatica parca ii zice, e buna, restul nu respecta cerintele impuse bla, bla, bla. ma intreb cat o fi platit Aqua Carpatica sa se spuna asta despre ea.:))

    iaurtul cu ciocolata cu menta mi se pare cel mai bun dintre toate, dar eu sunt mare fana a ciocolatei cu menta, normal ca mi se pare cel mai bun.:))

    1. Laura Frunza says: Reply

      O stiu si pe aia cu apele minerale :-)) Oricum exista teorii ale conspiratiilor despre mai toate corporatiile alimentare.

  17. Andrei says: Reply

    N-a spus nimeni ca doar Aqua Carpatica e buna, toate apele minerale cunoscute au proprietati care le fac valoroase pentru organism si sunt mai bune decat apa de la robinet sau de la izvoare netestate. Intr-adevar, uitandu-te pe buletine de analize si daca stii un pic de chimie, vei vedea ca AC e mai echilibrata, iar daca te intereseaza sa fie pura (adica fara nitrati), e cea mai buna varianta. Poate o sa se duca si acolo ceva bloggeri sau jurnalisti si o sa vedem exact cum si de ce e speciala apa asta.

    In ceea ce priveste lactatele, pe mine m-a convins Napolactul de mult.

    1. cum ziceam.

      oh, da, eu am fost foarte buna la chimie. atat de buna incat as putea sa-mi prepar singura apa minerala, daca as vrea.

  18. din pacate ce nu se vede in proces este si descompunerea laptelui pe componente, proces ce afecteaza structura proteinei, cele 7-10 E-uri care le contin (am lucrat la baza de date la Danone, si sunt atat de multe, incat nu incap pe eticheta decat o parte) etc…
    Sau ce fac atunci cand vacile nu dau suficient lapte si ei au contract fix cu sueprmarketul – conform normelor europene au dreptul sa completeze cu lapte praf, zer, si grasimi care deja sunt separate etc.

    Eu iau lapte de ferma, si imi fac iaurt.
    Pt a testa un produs, va recomand sa puneti in paralel, pe masa, un iaurt facut in casa si unul cumparat, si vedeti in cat timp se deterioreaza un produs curat.

Leave a Reply