Aletha Solter – despre disciplina fără pedepse şi fără recompense

Ştiu că mulţi dintre voi aşteptaţi cu nerăbdare impresiile de la conferinţa Alethei, aşa că nu vă mai ţin în tensiune. Conferinţa a fost fantastică, m-am trezit rememorând chestii din copilărie şi dând mereu din cap a “dom’le câtă dreptate are, aşa e!” Vă voi reproduce mai jos notiţele mele fără să intervin personal prea mult şi sper ca discursul ei să aibă şi asupra voastră acelaşi efect revelator pe care l-a avut asupra mea.

De asemenea, pentru că sunt într-o dispoziţie generoasă, am de dat una din cărţile Alethei, cu autograf, tradusă la noi la editura Cosmos în 2008, şi anume Copiii noştri, frumoşi şi sănătoşi. Tot ce trebuie să faceţi este să citiţi acest articol şi să-mi spuneţi ce părere aveţi voi despre disciplina fără pedepse şi fără recompense, însă vreau părerea voastră sinceră. Prin pedepse înţeleg şi retragerea desertului, pusul la colţ, închisul desenelor etc, nu bătaia (nu cred că am cititori care îşi bat copiii), iar prin recompense, orice, de la o bomboană până la jucării scumpe, timp la calculator sau ieşiri la îngheţată. Las comentariile deschise o săptămână, apoi trag la sorţi (puteţi comenta şi anonim dar lăsaţi o adresă de mail valabilă).

“Copiii din ziua de azi sunt nişte tirani. Îşi contrazic părinţii, îşi înfulecă mâncarea şi îşi terorizează profesorii.” Cu acest citat şi-a început Aletha prezentarea şi ne-a provocat să aflăm în ce an/perioadă istorică a fost rostită. Spre surprinderea noastră, replica a fost rostită de Socrate în anul 400 îH, deci oamenii cred asta despre copii de foarte multă vreme. Din fericire, începem să ne descurcăm din ce în ce mai bine la meseria de părinte pentru că devenim conştienţi de ceea ce au nevoie copiii. Aşa s-a născut termenul de Aware Parenting (educarea conştientă a copiilor).

Ce este Aware Parenting?

  • Attachment Parenting
  • Disciplină fără pedepse
  • Prevenirea şi vindecarea stresului şi a traumelor

Cărţi de Aletha Solter

  • The Aware Baby (Bebeluşul meu înţelege tot, ed. Cosmos)
  • Helping Young Children Flourish (Copiii noştri, frumoşi şi sănătoşi, ed. Cosmos)
  • Tears and Tantrums
  • Raising drug-free Kids

Despre pedepse şi recompense

  1. Recompensele modifică motivaţia interioară (nu mă pot abţine să nu intervin aici: Eliza nu mănâncă dulciuri pentru că ştie că o cert, motivaţia ei interioară – că dulciurile nu sunt bune – nu există).
  2. Există chiar o carte care se numeşte “Pedepsit de recompense”.
  3. Copiii ajung să urască recompensele şi ce trebuie să facă pentru a le obţine
  4. Când folosim pedepsele şi recompensele, îl îndepărtăm pe copil de motivul real pentru care vrem să facă anumite lucruri

Există trei motive pentru comportamentul indezirabil:

  • copilul are o nevoie legitimă
  • copilului îi lipsesc informaţii
  • copilul este stresat sau suferă de o traumă nevindecată

Stadiile de dezvoltare ale copilului pentru înţelegerea unor cerinţe simple şi a unor interdicţii

  • până la 10 luni: cerinţe şi interdicţii simple (“vino aici”)
  • până la 24 de luni: reguli simple (“nu se desenează pe pereţi”)
  • până la 7-8 ani: înţelege punctul de vedere al altei persoane (“nu văd la televizor dacă stai în faţa lui”)

Cum să le oferi informaţii copiilor

  1. prin explicaţii verbale
  2. prin demonstraţii non-verbale
  3. pregătire anterioară
  4. consecinţe naturale
  5. comunicarea efectului asupra altora

Crizele de furie (tantrum)

  • De obicei, copiii au crize de furie când se simt în siguranţă (acasă la ei sau în preajma părinţilor).
  • Plânsul este antidotul comportamentului agresiv
  • Datoria noastră de părinte nu este să ne menţinem copiii 100% fericiţi tot timpul, ci să îi ajutăm să îşi gestioneze corect emoţiile
  • Copiii au cea mai mare nevoie de atenţie plină de dragoste atunci când se poartă ca şi cum n-ar merita-o
  • Cu cât încercăm mai  puţin să ne controlăm copiii, cu atât mai mare va fi influenţa noastră pozitivă asupra lor, şi prin urmare şi capacitatea noastră de a le schimba comportamentul.

Mecanismele de eliberare a stresului la copii

  1. Vorbitul şi râsul
  2. Joaca vindecătoare (cea de care vă tot vorbesc eu de la cursurile Otiliei)
  3. Plânsul şi crizele de furie

Ce să facem când un copil plânge

  1. Verificăm dacă nu s-a rănit sau nu are o nevoie imediată
  2. Oferim contact fizic şi încurajare
  3. Acceptăm şi ascultăm plânsul

Fenomenul “broken cookie” (fursecul rupt)

  1. se acumulează sentimente dureroase şi emoţii negative (copilul are probleme la şcoală, se ceartă cu prietenul etc)
  2. pretextul e ceva aparent minor (un fursec rupt, un genunchi julit, o şosetă pierdută)
  3. începe procesul de vindecare – plânsul şi crizele de furie
  4. rezultatul e un copil calm, fericit şi cooperant

Tehnica în trei paşi pentru rezolvarea unui conflict

  1. Gândiţi-vă la cum vă afectează pe voi comportamentul copilului (vă aminteşte de ceva, de ex? – o mamă din sală povestea cum faptul că băieţelul ei trage pisica de coadă îi aminteşte de copilărie când băieţii din cartier chinuiau pisicile)
  2. Caută motivul ascuns al comportamentului copilului (are o nevoie imediată, îi lipseşte informaţia, este supărat sau stresat?)
  3. Găseşte soluţia potrivită pentru toată lumea

Sfaturi pentru şedinţele de familie (şedinţele de familie duc la rezolvarea conflictelor)

  1. Se ţine o şedinţă de familie o dată pe săptămână
  2. Începeţi cu aprecieri
  3. Păstraţi o listă scrisă cu lucrurile de rezolvat
  4. Folosiţi mesaje care încep cu “eu” şi ascultaţi-i cu atenţie pe toţi
  5. Încercaţi să obţineţi o înţelegere de tipul “ce e mai bine pentru toată lumea”
  6. Discutaţi doar conflictele de nevoi, nu şi pe cele de valori. (mai multe despre conflictele de valori aici)

De asemenea, Aletha a pomenit de un pionier al educaţiei conştiente, un polonez pe nume Janusz Korczak, care a scris o carte care se numeşte “The Right of the Child to Respect” (pe care o puteţi citi aici, în limba engleză), din care a citat o poezie care ne-a lăsat pe toţi cu lacrimi în ochi şi pe care nu o găsesc pe net să v-o reproduc 🙁 însă o să citesc cartea şi dacă dau peste ea, o să actualizez articolul.

84 Comment

  1. Maria says: Reply

    Citesc (cred ca tot la recomandarea ta) Retete de jocuri de Lauwrence J. Cohen si majoritatea ideilor expuse de tine aici sunt prezente si acolo.

    Totusi nu inteleg din cele expuse de tine cum eviti pedepsele si recompensele.
    Da, exista probleme emotionale pe care le rezolvi prin joaca si prin vorbe si lasand copilul sa planga atunci cand are nevoie sa se descarce.
    Si exista comportamente pe care le formezi prin repetitie.
    Dar exista reguli pe care copilul copilul nu le accepta (nu are voie sa ia jucarii la scoala, nu are voie sa se joace in timpul orei) si pe care nu am cum sa il conving sa si le insuseasca decat printr-un sistem de pedepse si recompense.
    Sau n-am gasit eu cum.

    Ce am aplicat cu succes:
    – las copilul sa planga atunci cand are nevoie. Nu ma mai sperie plansul lui nu-i mai spun instantaneu “nu mai plange”. Dupa 5 minute de plans si 2 minute de liniste, Alex intelege tot ce vorbesc cu el.
    – il las sa raspunda la intrebari si nu mai sar sa-i completez propozitiile ci ii pun intrebari ajutatoare
    – am instituit un semnal fizic pentru cand avem nevoie de imbratisari. O fata posomorat-incruntat-caraghioasa si umerii lasati in jos sunt semnal ca este nevoie de o imbratisare buna.
    – macar o data pe saptamana cer 20 de pupici la schimb pentru ceva
    – cand ii corectez temele nu-l cert ci doar ii arat unde a gresit si trebuie sa corecteze

    m-am lungit pre mult

    1. Laura Frunza says: Reply

      Sa stii ca la multe chestii nici eu nu am gasit metoda de a o educa fara pedepse si recompense de tot, de fapt in articolul in care am anuntat conferintele Alethei am si spus ca pe termen scurt prefer pedepsele si recompensele. Daca eu sunt capiata de treaba prin casa si nu ma pot juca cu ea, prefer sa ii dau drumul la desene sau s-o las sa se joace cu ceva ce nu are voie de obicei sau sa manance cereale cu ciocolata. Eu nu reusesc sa ma despart de tot de disciplina asta si prefer sa cred ca e mai bine sa luam din fiecare ce ni se potriveste, in loc sa aplicam orbeste un singur dicton.

  2. annamaria says: Reply

    Hm…nici eu nu stiu cum sa determin copilul sa faca ceva fara recompensa/pedeapsa, incerc, uneori imi reuseste…dar imi dau seama ca am un drum de parcurs. Mi se pare ca in educatia waldorf se aplica aceasta tehnica. Ramane sa ma mai documentez…

  3. Olivia says: Reply

    Prima intrebare e ce intelege fiecare prin disciplina (sa il asculte copilul pe el, sa-i asculte pe bunici, sa asculte de educatoare, sa se poarte civilizat in public etc). Mie de exemplu mi-a repugnat cuvantul asta de cand ma stiu, nu vreau sa cresc copii disciplinati in acceptiunea generala de incartiruiti ci copii care inteleg sa-i respecte pe ceilalti si regulile care se impun in consecinta.

    Sincera sa fiu pe mine m-a educat copilul la care nu functioneaza pedepsele (nici la mine nu functionau, o semana el cu cineva). Cu recompensele nu am incercat pentru ca il faci sa-si piarda motivatia reala si-l debusolezi pe viata. Pana sa apara sora-sa ma suparam cateodata pe el, si atunci inceta cu prostiile si era stresat pana reusea sa ma impace. Acum incerc sa nu-mi mai manifest supararea prea tare si comunic cat mai mult cu el (comunicare cu imbratisari se cheama de fapt), ii spun ce cred eu ca simte si de ce se comporta asa, ii confirm ca il inteleg, si problema se rezolva imediat (cel putin temporar, aici mai e de munca, mai ales de cand e traumatizat de inmultirea membrilor de familie). Sigur ca metoda asta merge dupa 3-4 ani, cand poate sa inteleaga bine ce-i spui.

    1. Laura Frunza says: Reply

      Olivia, eu zic sa nu te cramponezi de cuvant si sa studiezi problema mai in amanunt, ar fi pacat, pana la urma, sa nu vedem padurea de copaci (sau era invers?). Nu cred ca disciplina, in contextul de fata, se refera la armata.

  4. disciplina fara recompense si pedepse suna foarte bine, dar pt mine e greu de pus in practica.
    si asta pt. ca noi asa suntem setati (sau majoritatea) asa am auzit, si ajungem sa reproducem. vrand, nevrand.
    eu ma trezesc spunand lucruri aiurea in situatii de stres/nervi/oboseala pe care nu stiu cum sa le mai dreg. (si nu numai pedepse/recompense, ci pur si simplu spun tampenii).

    1. Laura Frunza says: Reply

      Stiu cum e cu vorbele spuse la nervi dar uneori Eliza ma surprinde si imi zice “mami, te iert” fara sa apuc sa imi cer eu scuze si atunci ma linistesc dintr=o data.

  5. Ioana says: Reply

    Buna ziua! Imi place foarte mult blogul. Faci o treaba excelenta si imi pare tare bine si te admir ca iti gasesti timp sa imparti cu noi informatiile. Referitor la disciplina fara recompense si fara pedeapsa, am mai citit sporadic si mi se pare foarte greu de pus in practica. Traim asa cum am invatat adica sa fim pedepsiti daca gresim sau rasplatiti daca facem un lucru bun. Asa pare a functiona si societatea. Ideea care mi se pare mie greu de aplicat si pe care as vrea sa o insuflu copiilor mei ( 4 ani si 6 ani) ar fi gaseasca in ei insisi motivatia pentru a face un lucru sau altul asa cum trebuie. Mi se pare extrem de greu de realizat si cu cat copilul e mai mic cu atat mai dificil.Am incercat cu copii mei,dar marturisesc ca nu am reusit fara recompense. Cu pedepsele ma straduiesc sa le aplic in sensul suportarii consecintelor naturale ale faptei lor nepotrivite. Nici asta nu imi iese suta la suta. Deh, mai am mult de invatat.

    1. Laura Frunza says: Reply

      Multumesc frumos pentru aprecieri! Da, din pacate parca intreaga planeta a fost invatata sa se teama de consecinte si sa astepte recompense. Si pornim chiar de la una din principiile de baza ale societatii – religia. Nu fura, nu omori etc ca te bate Dumnezeu. Eu cred sincer ca fara Dumnezeu ar fi un haos pe planeta. Apoi urmeaza legea – nu fura, nu omori ca ajungi la puscarie samd. Nu cred ca putem trai exclusiv fara pedepse si recompense pentru ca e deja inradacinata treaba asta in gena noastra (Adam si Eva au fost dati afara din rai pt ca au muscat marul, deci pedepsiti). Si putem filosofa mult pe tema asta. Eu zic ca e bine sa aplicam ce putem si ce nu, mai facem si cum ne taie capul.

  6. ana says: Reply

    Frumos! E prima oara cand citesc/aud de educatie fara recompense si fara pedepse, mai ales.Pana si la gradinita micutei mele, inca din grupa mica ne-am intalnit cu recompensele: bulinele rosii purtate in piept, si pedepsele: copilul sta la masa pe scaun fara nici o jucarie, fara nici o carte, fara sa vorbeasa cu nimeni, cat propune educatoarea…
    Personal, ma mai aud spunand micutei mele: cand terminam ceva avem parte de ceva…,; daca nu facem lucrul acesta nu ajungem sa avem.

    1. Laura Frunza says: Reply

      Da, in gradinite se vede acest lucru cel mai bine. Spre surprinderea mea, in clasa Elizei nu se practica asa ceva, nici buline, nici pedepse. Nu stiu exact motivul, poate pentru ca e educatoarea in varsta si s-a plictisit de toate astea sau poate nu e ceva ce ea promoveaza, chiar o voi intreba sa vad de ce.

  7. Da, într-adevăr este greu să educăm fără pedeapsă și recompense! Și sunt inevitabile uneori amândouă, mai ales pedepsele aș spune! Totuși am o regulă clară legată de pedepse: niciodată nu-i iau copilului un lucru necesar. De exemplu dacă întârzii la cină nu mai primești mâncare, sau dacă nu te culci la ora cutare te trezesc mai de dimineață să vezi ce înseamnă oboseala! Pedepsele dacă sunt aplicate trebuie să fie egale cu greșeala dar și cu copilul acționând în conformitate cu vârsta, greșeala, puterea de înțelegere a copilului, circumstanțe! Știu ce înseamnă și să acționez la nervi și ce mai regret acele momente!!!Dar evident nu pot fi o mamă perfectă! Totuși nu mă complac în această sintagmă, ci îmi cer iertare de la micuțul meu, chiar dacă nu are încă nici măcar doi ani jumate! Totuși tare aș vrea să nu existe momentele acelea în care îmi pierd firea 🙁 și spun ce nu trebuie de spus!

  8. monis5 says: Reply

    Sunt foarte curioasa de raspunsul educatoarei Elizei 😉

  9. Roxana says: Reply

    Metoda recompensa si pedeapsa e cea mai simpla metoda de educare. Mi se pare extrem de greu sa nu apelezi la ea, in contextul in care totul in jur e bazat pe asta. Eu cred ca daca nu abuzezi de ea, mentii un echilibru, e in regula.
    Disciplina fara pedepse si fara recompense atrage atentia ca aceste doua practici pot influenta negativ dezvoltarea copilului. Mie mi se pare foarte logic, nu-mi doresc ca copiii mei sa faca/nu faca lucruri de frica pedepsei sau sa fie mereu cu gandul la recompense. Insa, nu vad cum as putea sa renunt definitiv la acest obicei, mai ales ca la gradinita, de ex, educatia se face folosind bulinutele si coltul de pedeapsa.
    Pe plan mondial, daca nu ar exista aceste conditionari, sigur ar fi sfarsitul lumii. Eu zic ca totul tine de nivelul de inteligenta a omului, nu toti au capacitatea de a discerne binele de rau, de a vedea consecintele unei actiuni inainte de a face actiunea.

  10. Anca says: Reply

    Big like! Așa de mult îmi place de doamna aceasta…
    Pe subiect aș putea vorbi vreo 2 zile, dar încerc să mă limitez. 🙂 Mie mi s-a părut foarte greu să diferențiez consecința de pedeapsa, adică: nu pune mâna la foc, că te arzi, dar mi-am dat seama că astea sunt doar niște “imprimări” din copilăria mea când multe erau pedeapsă divină. De aceea, ca mamă, mi-a fost greu la început să explic că există uneori consecințe fără a implica deloc ideea de pedeapsă. Din fericire copilul meu a înțeles simplu si repede toate astea (nu știu dacă le-a conștientizat mai târziu, dar știa că focul arde și gata.) Eu am încercat mereu să-l educ pe principiul “așa aș vrea să se poarte cineva cu mine” sau negativ spus “ce ție nu-ți place altuia nu-i face”. Am urât pedepsele în copilărie, mă simțeam nedreptățită, uneori umilită și în nici un caz nu mă gândeam la ceea ce făcusem “rău” așa cum își dorea părinții mei. Așa că la maturitate am încercat să le evit cât am putut de mult. E greu, e foarte greu când primii noștri ani au fost sub semnul pedepselor, dar am mai avut și inspirație uneori, am găsit multe idei interesante în cărți, pe bloguri și am reușit să fentez pedepsele până acum, la aproape 4 ani ai copilului(și sper că dacă le-am fentat până acum le vom uita și de acum încolo).
    Când mă gândesc la recompense am mereu imaginea unei foci care aplaudă pentru un pește amărât. Astea mi s-au părut mai ușor de fentat pentru că din start am pornit cu texte de genul: “Asta (desen, desert, jucărie) primesti orice ar fi.”. Să explic: lucururile de mai sus nu se primesc des, oricând are el chef, stau bine și mă gândesc dacă e momentul/am bani/e ok. Și dacă decid că da, atunci lucrul acela se primește orice ar fi. Pentru că am promis. Punct. Dacă mă deranjează ceva discutăm, explicăm, ne jucăm pe temă, dar nu condiționăm/recompensăm. Zilele trecute mă uitam la dezastrul din casă și tot ce îmi doream era să le adun măcar puțin să nu le mai văd, iar copilul meu trăgea de mine să crăftuim ceva. Pentru mine el mereu a fost prioritatea și i-am spus: “Uite, am puțin timp că lucrăm împreună ceva (și spun clar ce: o planșă de pictat, un omuleț din ghindă etc, să știe exact la ce să se aștepte), dar după aceea vreu să fac puțină ordine prin casă și mi-ar plăcea să mă ajuți.” Nu i-am condiționat: mă joc cu tine dacă mă ajuți, dacă faci asta primești ailaltă. Și uneori mă ajută, uneori continuă să se joace, dar pentru mine e ok. Important e să comunicăm, să ne comunicăm clar.
    M-am întins :), aș mai spune multe, îmi place cum ai scris, mi-am notat câteva idei.

    1. Ileana says: Reply

      Excelentă ideea cu “mi-ar plăcea să mă ajuţi”, pentru că îl ghidează pe copil tocmai înspre ceea ce trebuie, adică îl învaţă să acţioneze din afecţiune şi empatie.

      Foarte interesant postul, mulţumim!

  11. Amalia Secretianu says: Reply

    Buna, Laura, am citit articolul tau si mi-am tot stors creierii sa-mi amintesc situatii concrete in care am aplicat pedeapsa sau recompensa cu Clara. Mi-am dat seama ca imi este prea fixat in sistem tratamentul cu recompense, nu le aplic frecvent, dar sunt momente in care ma simt descurajata, obosita, etc., si nu mai am rabdare sa rationalizez fiecare reactie a mea. Nu aplicam metoda cu bulinele, am vazut-o la niste prieteni de-ai nostri si nu a avut niciun efect de lunga durata asupra copilului, din contra, i-a accentuat comportamentul agitat, probabil pentru ca s-a simtit si mai putin acceptat asa cum este. Dar uite, ca sa mearga la inot, m-a pus sa-i promit ca la iesire sa-i cumpar o inghetata, si eu am zis da. oricum, nici acum nu stiu care ar fi fost solutia.pedepse nu prea se aplica la noi, ne suparam si ne impacam, asta e, si daca apucam sa-i promitem ceva sau sa facem un plan, ne tinem de ce am spus indiferent de conflictele care apar pana atunci. Cred ca ma simt mandra de treaba asta, pentru ca daca era ceva ce se intampla frecvent, imi aminteam ceva, nu?

  12. Monica says: Reply

    Sincer, eu cred in “pedepse” . Si prin asta inteleg exact ce ai spus mai tu. Time out, reducerea timpului la calculator, etc. Cred ca e absolut necesar sa-i explici ce s-a intamplat, sa-l intrebi de ce a facut ce a facut , altfel risti sa isti o serie de frustrari fara rost- la copil.
    Insa mai cred si ca trebuie sa inteleaga ca un comportament neadecvat – aici ma “dor” indeosebit gesturile si reactiile violente repetate (fata de siesi sau alte persoane/copii) NU este in regula.
    Cat despre recompense, sunt adepta incurajarilor verbale, a laudelor. Mi-ar fi teama sa nu creada ca primeste ceva de cate ori face ceva bun. In fond, vrem sa ii invatam sa fie fiinte sociale, blande, tolerante, fara o recompensa anume. Asadar, inainte cu lauda, cu afirmarea in fata bunicilor, familiei, pentru a-l face sa se simta mandru de realizarea lui, nu “platit” pentru ea. Ce te faci daca isi strange jucariile si n-ai nici o bomboana in casa?

  13. Adina V says: Reply

    Buna Laura – foarte frumos articolul. Noi incercam sa aplicam multe dintre cele enumerate de tine in articol. Adica aceste metode de AP – imi doresc sa citesc si cartilei Alethei si am inceput sa citesc Playfull Parenting. Pedepse nu prea ii dam fetitei, am incercat de cateva ori, dar nu dorim sa facem acest lucru. Vrem mai mult sa mergem pe partea de intelegere, explicatii – sa inteleaga mai mult de ce acel lucru nu a fost bine. Recompense – sincer le mai aplicam in sensul; dormi dupa amiaza iesim in parc (incerc cat mai putin sa ii dam recompense de “mancare” sau chiar si materiale cat mai putin), mers cu bicicleta, mers la teatru – tindem mai mult catre activitati. Imi doresc ca in educatia fetitei sa mergem mai mult pe intelegere, explicatii, laude verbale in situatia in care ma ajuta cu ceva, sau a facut ordine – desi nu este intotdeauna usor. Incercam sa petrecem mult timp cu cea mica dupa servici si gradinita, in week-end, sa ne jucam chiar role play prin care o mai si invatam una alta – depinde de situatie, sa iesim si sa facem multe activitati constructive. Incercam sa o lasam si pe ea sa ne ghideze in ceea ce vrea sa faca de cate ori putem si timpul ne permite.

  14. Andra Cantir says: Reply

    Uf….mie imi pare foarte greu fara recompense si pedepse, inainte le vedeam ca pe un lucru foarte ok in educarea copilului (bineinteles fara pedepse ce implica violenta fizica sau verbala) insa cred ca merita sa acord putin timp de gandire acestui subiect….fetita noastra are 11 luni si distractia nici nu a inceput bine in acestr sens… speram sa ne descurcam.

    1. Maria says: Reply

      Andra, la fel cum spunea si Laura mai sus, asa mi-a spus si mie psihologul acum 3 ani: ia din toate retetele ce ti se potriveste tie si familiei tale.

  15. Ioana says: Reply

    Evident, ar fi ideal sa ne putem creste copiii incercand sa obtinem de la ei comportamentul dorit de noi fara sa folosim pentru asta pedepse sau recompense, ci pur si simplu exemplul nostru de comportament pozitiv. Dar oricat as incerca, nu pot reusi sa fiu tot timpul lipsita de stres si oboseala (dar stiu ca e responsabilitatea mea sa incerc sa limitez in viata mea acesti doi factori). Si toate (toti) stim cata rabdare si cat calm iti trebuie pentru a arata copilului un model cat mai bun de comportament. In schimb, in momentele de stres, copilul preia imediat starea de nervozitate si nu se poarte “optim”. Si uite asa se creeaza efectul de bulgare, e un ciclu vicios, ne enervam unii pe altii. Si asa copiii incep sa faca nazbatii. Cum sa-i potolesti? Prin multa, multa intelegere, intelegerea motivului care sta la baza comportamentului lor, intelegerea proceselor psihologice, calm, rabdare, empatie, comunicare, dragoste, si incercarea de a gasi o metoda sa ii aduci pe “calea cea buna” respectand toate cele de mai sus. Incerc tot timpul sa raman si eu pe calea cea buna si sa nu imi pierd rabdarea cu fetita mea, dar ce sa facem, nu imi iese tot timpul. In situatii ideale, intr-un mediu calm, relaxat, pozitiv, un copil s-ar dezvolta la fel ca mediul si nu ai avea ce pedepsi. Chiar cred lucrul asta. Asta, evident, inseamna si sa ai intelegere pentru manifestarile naturale ale copilului: da, e normal ca la 2-3 ani sa nu vrea sa isi dea jucaria altui copil. Alt copil de varsta lui o face? Perfect! Asta nu inseamna ca e ceva in neregula cu al meu. Ei, acum vine intrebarea: cum ne comportam in situatii de genul asta, de exemplu cand copilul meu ii ia jucaria altui copil si nu mai vrea sa i-o dea inapoi (si asta un comportament la fel de normal)? Evident, trebuie puse in practica consecintele naturale. Eu totdeauna ii spun fetitei mele: vrei sa ii dai tu jucaria inapoi, sau i-o dau eu? Asta dupa ce ii explic ca nu e frumos sa ii ia jucaria din mana, ca e a lui si ca vrea sa se joace cu ea, vorbind tot timpul cu ea pe tonul cel mai intelegator cu putinta. De obicei da ea singura jucaria inapoi. Sau atunci cand vrea sa imi dea o palma in cap, e o pedeapsa cand ii spun ca daca mai da in mine, plec in alta camera pt ca ma doare si nu imi place sa dea in mine? Dupa parerea mea, e tot o consecinta naturala. Iar cu recompensele, cred ca e bine sa ii obisnuim de mici cu recompensele vietii: hai sa dormi (la pranz), dupa aceea o sa fii odihnita si o sa putem iesi in parc sa te joci.
    Cu riscul de a ma lungi si mai mult decat am facut-o, o sa pun si un link la un site de parenting care imi e tare drag, pentru cei care nu il cunosc:
    http://www.ahaparenting.com/

  16. Maria says: Reply

    Tears and Tantrums este tradusa in romana? sti cineva de unde se poate comanda? Laura? Eu am un copil de aproape 4 si unul de aproape doi M-ar interesa mult cartea cu discplina fara pedepse si cea cu lacrimi si crize de furie
    Multumesc
    Maria

    1. Laura Frunza says: Reply

      Maria, am inteles ca Tears and Tantrums trebuie sa apara, dar nu stiu la ce editura. Pe celelalte cauta-le pe net dupa titlu, s-ar putea sa mai fie in unele librarii online.

  17. Maria says: Reply

    Multumesc Laura,
    Ai informatia ca o sa fie tradusa? Pe celalate le-am gasit ma rog doua. Editura Cosmos Eu cred ca m-ar ajuta mai mult aceasta deoarece am pe cel de aproape 4 ani cu care nu o mai scot la capat in ultima vreme. M-ai am carti prin casa dar nu pot sti care este buna pt mine ca zic lucruri diferite. In cartea asta imi pun mari sperante. Daca afli ceva concret te rog sa imi spui si mie. Multumesc

    1. Laura Frunza says: Reply

      Da, a spus chiar Aletha la conferinta, insa nu stiu exact cand sau la ce editura.

  18. E disciplina ideala!cu totii avem ramasitele unei educatii si a unei societati comuniste dar avem accesul(oportunitatea) si libertatea de a alege azi, acum si aici pentru copilasii nostri! eu nu vreau sa am bucuria unui parinte care are in casa si afara un/doi.. robotel(i) inteligent care raspund(e) la toate semnalele primite si nici un caine dresat care latra doar cand prevede pericolul! stiu ca am fost pedepsita pentru lucruri mici, nici macar pentru nazdravanii si am suferit enorm fara sa inteleg prea multe atunci. stiu ca micutii mei sunt de multe ori in situatie de a nu intelege situatia pe care o traiesc atat de intens…de ce sa le mai adaugam si noi alte obstacole pe care oricum nu le-ar percepe decat intr-o forma exterioara?!!am de cateva saptamani nadejdea ca educare, vindecarea, intelegere, formarea, disciplinarea micutilor nostri vine incet si sigur daca le stam alaturi si i sustinem si are o mare mare parte de auto-educare, auto-vindecarea, auto-intelegere, auto-formarea, auto-disciplinarea ..de ce zic asta…pentru ca ei au nevoie de noi…sa stie ce simtim, ce parere avem, ce credem, ce nevoi avem…si asa mai departe, iar ei stiu sa isi aleaga deciziile chiar daca par cateodata cele mai gresite:|. vreau sa dau un exemplu: imi zice Mami vreau sa te bat!!! si are atata furie in glas si in gest! …ma uit la el si ii zic bine…si vine spre mine si ma prinde de gat si imi zice vreau sa te pup, sa te imbratisez….sunt numai lacrimi…nu pot face nimic.daca intervin sa ii zic ca nu e bine sa batem, furia ii creste si se ajunge la o criza de durata, daca ii zic ca eu nu il bat el zice…ba eu te bat…si tot asa..

  19. Dana says: Reply

    Buna Laura! Interesant articol! Si eu ma gandesc cum poate fi aplicat acest “sistem” fara pedepse si recompense. Dar as avea o intrebare:am un baietel de 2 ani si altul de 5 luni.Cel de 2 ani,de la un timp imi face niste scene cand iesim in parculet ca el vrea de exemplu in carusel iar eu nu-l pot da in fiecare zi din cauza financiara si atunci incepe calvarul pentru mine pantru ca se tavaleste pe jos si plange f tare de se uita majoritatea oamenilor la mine.Si daca plange asa tare il trezeste si pe fratiorul lui din carucior,asa ca am doua “spectacole”. Cum as putea sa gestionez o astfel de situatie? Presupun ca are o astfel de reactie pentru ca acum e si fratiorul lui si simte un pic de gelozie.Cateodata nu ma pot abtine sa nu-i dau 2 palme peste fund,dar oare e bine cum procedez???

    1. Mihaela says: Reply

      Scuze ca raspund si eu mesajului, dar si eu pateam foarte des asa si orice metoda foloseam nu a dat roade. Am incercat insa sa imi schimb traseul pe care ne plimbam de obicei. Ne plimbam altundeva pana mai uita de carusel. Si ii acordam celei mai mari toata atentia – hai sa facem de mancare, hai sa citim o carte, hai sa il alaptam pe bebe(si ii dadeam un servetel sa il stearga), hai sa il schimbam pe bebe, amandoua faceam totul impreuna, ii multumeam iar ea deshidea ochii mari mari si se bucura simtindu-se utila. Ii cerem parerea la diferite lucrurri sau hainute cu care sa il imbracam pe bebe, ne iubeam, o intrebam daca vrea sa il tina pe bebe in brate. Apoi incetul cu incetul s-au acceptat, desi mai sunt deseori probleme. Despre palmele la fund as zice ca e incorect, dar asa e omul. Insa si eu incerc sa ma abtin sa nu o lovesc cand ma supara foarte tare. Totul tine de temperamentul parintelui. Eu am incercat cate ceva si de la farmacia naturista.

  20. Ionela says: Reply

    Vrand-nevrand si eu folosesc pedepsele si recompensele – cele din urma mai ales verbale, adica imi laud copii. Pedepsele le aplic in sensul de a-i atentiona ca m-au suparat, ca de exemplu, daca nu se baga in pat devreme si daca apoi se mai si harjonesc, profitand de faptul ca eu mai am treaba, nu mai merg langa ei sa dorm pentru ca nu m-au ascultat. Sigur ca m-as bucura sa inteleaga singuri ca m-au suparat, dar nadajduiesc ca in timp vor reusi.

  21. Mihaela says: Reply

    Da, e ceva de dorit pentru copii nostri – disciplina fara pedepse si recompense – dar foarte greu de realizat. Si eu am citit o carte – “Disciplinarea pozitiva sau cum sa disciplinezi fara sa ranesti” – Adina Botis Matanie, Anca Axente, pe care am cumparat-o dupa ce am fost la Spitalul de Neuro-Psihiatrie cu fetita mea de 2 ani si 8 luni. Am mers la consultatie acolo pentru ca aveam nevoie de sfatul unui specialist in ceea ce priveste accesele ei de furie. Stiam ca nu are nimic grav – e foarte atenta la ce i se spune, invata orice cu repeziciune, e sociabila etc., doar ca are momente in care are diferite fixuri – de exemplu sa faca ea singura cu mixerul in chec sau sa nu il schimb pe fratiorul ei mai mic de pampers sau sa aspire ea singura etc. Si in momentele acelea incepe sa planga, desi incerc sa o fac sa inteleaga ce se poate si ce nu se poate sa faca singura sau cu ajutor. Iar plansul e unul de furie, fara lacrimi. Aceasta carte m-a ajutat sa imi dau seama de foarte multe lucruri – cum sa vorbesc cu ea, avand exemple de conversatii cu copilul, cum sa o disciplinez pozitiv, dar … cartea singura nu poate face acest lucru ci EU si RESTUL familiei. Aici intervine si faptul mai e si al doilea copil, mai sunt treburile din gospodarie, din bucatarie, eventual la alte persoane serviciul. Eu, spre exemplu, simt ca nu mai am rabdarea necesara, mai ales din cauza oboselii si a rutienei zilnice. Poate ca daca am avea timp sa ne ocupam doar de educarea copilului am reusi intr-un procent mult mai mare, dar cand intervin si alte lucruri atunci nu mai putem fi dedicati 100% copilului.
    Concluzia mea, dupa ce am vorbit cu doamna doctor psihiatru de la acel spital din Cluj si dupa ce am citit cartea mai sus mentionata si alte articole, este ca trebuie sa avem rabdare, sa le oferim toata dragostea, sa fim onesti, sa ii respectam, sa ii intelegem, sa ii acceptam asa cum sunt pentru ca sunt ai nostri, sa fim constanti in decizii, sa fim corecti cu copilul, sa fim flexibili uneori, sa nu ii pedepsim p ei ci comportamentul nedorit, etc. Cred ca daca avem o buna comunicare cu copilul si incercam sa ii intelegem reusim mult mai mult. Iar ei sunt foarte diferiti, nu actioneaza unul ca celelalt.
    E foarte greu sa ii disciplinam fara recompense si fara pedepse, dar cred ca ar trebui sa incercam sa ii disciplinam pozitiv, fara sa ii ranim. Cate putin in fiecare zi.
    Dar pana la urma urmei sanatosi sa fie ca restul il mai rezolvam noi cu ajutorul lui Dumnezeu.
    Cred ca am scris prea mult prea mult …

  22. […] concursului din primul articol despre Aletha este Dana pe care o rog să-mi lase un comentariu cu datele ei pentru a-i putea […]

  23. Laura Frunza says: Reply

    Am afişat câştigătorul cărţii aici: http://laurafrunza.com/2012/10/17/aletha-solter-lacrimi-frici-si-crize-de-furie/

  24. Madalina says: Reply

    Buna Laura,
    Am cautat cartea “Bebelusul meu intelege tot” la toate librariile on-line si se pare ca nu o mai au de ceva vreme. Ai idee unde as putea sa o mai gasesc? Multumesc,

    1. Laura Frunza says: Reply

      Madalina, am mai primit intrebarea asta de la o cititoare si se pare ca nu se mai gaseste cartea deloc 🙁 Imi pare rau!

      1. Maria says: Reply

        🙁 Poate o aduc iara. Multumesc de mesaj!

      2. Ramona butaru says: Reply

        O am eu in format electronic! Ti-o pot trimite pe mail! Daca se poate,lasa-mi mail-ul tau!

    2. Monis says: Reply

      S-ar putea sa am un pdf cu “bebelusul…”. Daca il gasesc te intereseaza?

      1. Laura Frunza says: Reply

        Monica, dacă îl găseşti, îl vreau şi eu, te rog. Mulţumesc mult!

        1. Maria says: Reply

          Te rog, daca il gasesti si eu il vreau. Multumesc Cartea despre disciplina fără pedepse şi fără recompense este tradusa? As vrea si eu sa o cumpar. Multumesc!

      2. monis5 says: Reply

        Gata, va rog incercati aici https://s122.transfer.ro/storage/os1/Bebelusul_meu_intelege_tot-transfer_ro-11dec-a5cd7e.pdf
        Anuntati-ma daca nu merge, sa mai butonez 🙂
        Lectura placuta!

      3. Creita Panait cristian says: Reply

        Buna,

        Mai poti sa uploadezi cafetea cu “Bebelusul meu intelege tot” pe transfer.ro.

        Ca o tot caut si nu am gasit-o.

        Multumesc mult de tot.

  25. Maria says: Reply

    MULTUMIMMMM!!!!! Acum sa avem spor si timp la lecturat! Mai intreb despre Tears and Tantrums este tradusa in romana? Stie cineva ceva de ea? Si as mai avea o intrebare Laura: despre gradinite sti un site la zi? Caut si eu in Drumul Taberei o gradinita. Parerile pe forum sunt din 2007-2006. Eu caut ceva pentru grupa mijlocie, caut o educatoare care sa fie mai atasata de copii. Al meu copil are parte de o educatoare care prefera pedeapsa (coltul). Daca stie cineva ceva despre subiect va rog sa scrieti. Multumesc mult!

    1. Laura Frunza says: Reply

      De Tears and Tantrums stiam ca urmeaza sa apara, insa n-am mai auzit nimic. Cu gradinita ma tem ca nu te pot ajuta, poate reusesti sa intri pe facebook intr-un grup care se cheama Crese, gradinite, scoli, bone si afli ceva acolo.

      1. Maria says: Reply

        Multumesc frumos de raspunsuri. Grupul este privat. Nu cred ca ma accepta asa fara o portita. Sti cine il administreaza?

        1. Laura Frunza says: Reply

          Da, da-mi mie add pe fb si incerc eu sa te bag.

          1. Maria says:

            Multumesc! Eu sunt Militaru Maria pe fb poti sa imi dai tu te rog add deoarece sunt multe conturi cu id-ul tau. Multumesc!

          2. Laura Frunza says:

            Si cu al tau 🙂 Asta e contul meu: https://www.facebook.com/laura.frunza.7

          3. Maria says:

            🙂 Bun asa! Chiar m-am uitat mult la asta Dar am zis sa nu fac gafe

    2. Ioana says: Reply

      Buna! mai are cineva cartea “Bebelusul meu intelege tot” in format pdf? Ma chinui de atata timp sa o gasesc si nu am reusit. Acelasi lucru am patit si cu “Copiii nostri, frumosi si sanatosi”

  26. Oana says: Reply

    Aveti idee unde pot gasi cartea “Copiii nostri…”? Le am pe celelalte 3 dar pe aceasta am crezut ca o gasesc usor. Acum e stoc epuizat peste tot 🙁

    1. Laura Frunza says: Reply

      Da, e stoc epuizat. Eu imi fac iar ordine in biblioteca si, din motive de spatiu, trebuie sa renunt la multe carti. Printre cele pe care le vand, e si asta, cu semnatura Alethei Solter. Daca o vrei, scrie-mi pe email. E in stare perfecta, ca noua.

      1. Oana says: Reply

        O vreau! 🙂 pe ce adresa pot sa-ti dau mail? Multumesc.

  27. salut!
    daca mai ai si alte carti ale alethei de care te poti lipsi, le cumpar eu. caut peste tot sa cumpar, dar nu mai gasesc nicaieri.
    multumesc mult.

    1. Oana says: Reply

      Eu am “Bebelusul…” si celelalte 2 in engl, in format fizic. Te pot ajuta cu copii xerox.

      1. Anonymous says: Reply

        Cum putem lua legatura, pentru ca ma intereseaza.

        1. Maria says: Reply

          In romana nu au aparut? Stie cineva de traducere ceva? Multumesc!

      2. Oana says: Reply

        Scrie-mi te rog pe oanamihaela.stefanescu@gmail.com

  28. Monis says: Reply

    Am pus pe transfer.ro din nou cartea Bebelusul meu intelege tot. Va rog s-o descarcati si daca mai are cineva nevoie de ea pe viitor, s-o upload-ati si voi la randul vostru. Multumesc!
    Click pe linkul de mai jos sau click dreapta + save as
    https://dlf.transfer.ro/Bebelusul_meu_intelege_tot-transfer_ro-11jan-1a4678.pdf

    1. Laura Frunza says: Reply

      Multumim mult pentru efort, Monis!

  29. multumesc mult de tot!!

  30. Monis says: Reply

    Cu mare placere. Nu e nici un efort, e vorba de constiinta mea, ca pana la urma imprastii un material fara sa am dreptul asta :(… de aceea am anuntat ca nu-l mai pun cu alta ocazie . Enjoy!

    1. Laura Frunza says: Reply

      Da, dar cate mamici ajuti in procesul asta? Doar o idee daca retine si aplica fiecare din carte si e un beneficiu enorm pentru copil 🙂 In plus, mamicile ar cumpara-o daca ar gasi-o, nu e nici pe departe vorba de un prejudiciu adus cuiva. Dar ce sa facem daca nu se mai gaseste? 🙁

      1. Monis says: Reply

        ei, daca pui problema asa, ai si tu dreptate 🙂

  31. mihaela says: Reply

    Buna ziua.
    Cum putem intra in
    posesia cartilor? Am incercat sa comand pe internet, insa nu am reusit. Ma puteti ajuta?

    1. Mihaela, din ce stiu cartile nu se mai gasesc de cumparat, s-a epuizat stocul. O sa incerc sa ti-o trimit pe email pe cea pe care o am, dar nu stiu exact cand voi reusi.

  32. Teodora Balate says: Reply

    Buna, as vrea si eu sa cumpar cartea Copiii nostri frumosi si Sanatosi…am incercat sa o comand pe net dar stoc epuizat pe unde am vazut-o? As vrea si eu in format pdf daca se poate. Multumesc anticipat.

    1. Imi pare rau, Teodora, dar nu o avem in format pdf iar de cumparat stiu ca nu se mai gaseste.

  33. Buna ziua. Va rog sa imi permiteti sa public aici un link si sa va spun ca in mai putin de o luna cartile scrise de Aletha Solter vor fi disponibile din nou in librarii.

    http://www.librariabucuresti.com/cauta-Aletha%20Solter-autor-0.htm

  34. Radu says: Reply

    Buna ziua,
    Stiti de unde as putea cumpara cărţi de Aletha Solter si despre Aware Parenting?
    Multumesc anticipat!

    1. Din cate stiu, cartile in limba romana ale Alethei nu se mai gasesc. Le puteti cumpara in engleza de pe bookdepository (livreaza gratuit in Romania) sau mai puteti incerca online, prin diverse anticariate virtuale.

    2. Buna ziua, daca le vreti in romana si sunteti din Bucuresti, vi le pot imprumuta eu pentru a le trage la xerox.

      1. Ingrid says: Reply

        Buna ziua, Ati mai putea impruta cartile pentru copiere?

        1. Da, va rog sa-mi dati adresa de mail si va trimit un mesaj.

  35. MIK says: Reply

    Se poate reposta cartea “Bebelusul meu intelege tot”, va rog?

  36. Maria says: Reply

    Apropo de Aletha, Laura mai sti ceva de Tears and Tantrums a aparut undeva tradusa? O ai cumva? Multumesc!

    1. Maria, da, a aparut anul trecut la Casa editoriala Ponte. E in stoc pe libris.ro (au si transport gratuit la orice comanda).

      1. Maria says: Reply

        Multumesc, Laura! Tu ai citit cartea? Are treaba si cu copii mai mari adica 5-6 ani?

        1. N-am citit-o, asa ca n-as sti sa iti spun 🙁

          1. Maria says:

            ok. Mersi!

  37. laurentiu says: Reply

    zicea cineva ca are varianta pdf a cartii bebelusul meu intelege tot ? se poate sa o puneti pe un link de transfer? incercati wetransfer.com , am vazut ca transfer.ro nu mai merge…

  38. Anca Munteanu says: Reply

    E al naibii de greu fara pedepse si recompense…dar cred ca se poate. E greu pentru ca trebuie sa iti pui mintea la treaba si sa gasesti alternative, insa chiar daca imi ies pe gura si mie “perle” pe care le regret, in general ma abtin. Chiar mai devreme fetita mea nu mai vroia sa vina spre casa decat daca o iau in brate. Am imbratisat-o, i-am zis ca stiu ca ii e greu, ca stiu ca e obosita (eu fiind insarcinata si din nou cu probleme), dupa care mi-am amintit ca am in geanta baloane de sapun si ne-am jucat pana acasa de-a “prinsul baloanelor”. Saracuta a urcat singura 4 etaje in timp ce numaram treptele pe diferite intonatii.
    Cand sunt obosita sau am treaba e cel mai greu. E greu si sa ii aud pe cei din jur ca raman la ideea de pedepse si recompense. Ma refer aici la sotul meu, ca alta lume nu am in jur (toti au disparut o data cu venirea copilului 😉 ).

  39. Georgiana says: Reply

    Buna ziua! Va rog frumos daca puteti sa uploadati cartile Bebelusul meu intelege tot si Copiii nostri , frumosi si sanatosi . Va multumesc frumos!!

  40. Claudia says: Reply

    Buna ziua! Am marea rugaminte sa imi trimiteti cartile Alethei Solter in format pdf. Am citit “Lacrimi de furie” si ador abordarea ei. Tot mai caut carti scrise de ea si nu reusesc sa le gasesc. prefer varian ta electronica, am un ebook si noaptea mai apuc sa citesc. 🙂 Adresa mea este sahtyradu pe yahoo com. Multumesc mult mult mult anticipat!

Leave a Reply to Radu Cancel reply