Ce le spunem copiilor despre concepţie

Ok, titlul cărţii care [nu] m-a ajutat să îi povestesc Elizei despre concepţie nu e ăsta, dar deocamdată nu se pune problema să îi explic ceva despre sex, e prea mică şi, da, eu nu sunt pregătită pentru asta.

ce-le-spunem-copiilor-despre-sex-humanitas1

Acum două seri, Eliza (care ştie deja că a crescut în burta mea şi că a scos-o doamna doctor afară după ce m-a tăiat pe burtică) m-a întrebat din senin cum a ajuns ea acolo înăuntru. M-am fâstâcit puţin, recunosc, hai puţin mai mult şi am încercat s-o dau cotită. I-am spus că mai întâi a fost foarte mică la mine în burtă şi apoi a crescut şi am scos-o afară. Bine, zice ea, dar cum am ajuns acolo? Moment în care m-am pus pe râs şi i-am zis că o să îi povestesc când o să fie mai mare. N-am putut să-mi găsesc cuvintele potrivite, deşi citisem cartea lui Meg Hickling şi îmi făcusem o idee cam despre ce o să spun, când a venit momentul, n-am putut.

Ieri seară, Eliza, care e foarte şireată de felul ei (lasă baltă un subiect pe moment dar nu-l abandonează niciodată şi te prinde la cotitură când nu te aştepţi), mă ia deoparte şi îmi spune: “mami, ştii ieri când eu te-am întrebat cum am ajuns în burtică şi tu ai început să râzi?” şi gata, mi-am dat seama că nu am şanse să mai amân discuţia, aşa că i-am spus “ok, hai să discutăm”. I-am explicat, cât mai pe scurt, că aşa cum puişorii ies din ouă (a văzut live cum ies nişte pui din ou şi m-am folosit de asta) şi ea a ieşit dintr-un ou care a crescut într-un săculeţ din burtica mea care se cheama uter. Şi că tati a pus-o acolo. (Din fericire, nu m-a întrebat cum). Apoi a completat că doamna doctor m-a tăiat şi a scos-o afară – i-am explicat că asta s-a întâmplat în cazul ei dar că nu toţi bebeluşii se nasc aşa (Din fericire, nu a întrebat cum). Am scos Albumul sarcinii mele în care am documentat toate cele nouă luni şi i-am arătat poze cu ecografiile pe diverse stadii de dezvoltare şi poze cu mine, cu burta în diverse stadii de dezvoltare. Apoi poze cu ea în primele zile de viaţă. A fost foarte încântată (mai încântată decât dacă i-aş fi arătat un atlas sau o enciclopedie) şi curiozitatea ei s-a domolit.

Conform cărţii lui Hickling, la patru ani un copil ar trebui să ştie următoarele despre sex şi concepţie (părerea mea în paranteze):

– numele organelor genitale – penis, testicule, scrot, anus, vulvă, labii, vagin, clitoris, uter ovare (mie mi se par complicate denumirile şi, deşi i le-am menţionat Elizei când a întrebat, nu le-a reţinut şi folosim un termen mai popular pentru a denumi organul genital feminin şi termenul din carte pentru organul genital masculin)
– că reproducerea are loc atunci când spermatozoidul unui bărbat se uneşte cu ovulul unei femei în timpul contactului sexual (mi se pare devreme pentru asemenea discuţie, prefer o abordare mai simplistă)
– că bebeluşul creşte în uter (da, sunt de acord)
– că bebeluşul se naşte prin vagin (evident, doar că nu am abordat eu discuţia)
– elemente de bază despre menstruaţie şi ejaculările nocturne ca procese curate şi sănătoase (din punctul meu de vedere este prea devreme pentru asemenea discuţii, nu cred că cei mici au capacitatea de a le înţelege – Eliza m-a întrebat la ce folosesc tampoanele şi i-am explicat în termeni cât mai simplişti, dar nu am abordat încă tema menstruaţiei)
– să nu pună mâna pe prezervative aruncate (aici e cu dus şi întors, depinde de zona în care locuiţi 😀 )

Cartea lui Hickling e foarte bună ca punct de pornire, după părerea mea, e printre cele mai bune scoase pe piaţă în domeniu. Abordează toate etapele prin care putem trece cu discuţiile despre sex şi concepţie, precum şi chestiuni mai delicate legate de cum îi explici copilului ce înseamnă homosexualitate, sex oral, boli cu transmitere sexuală, pornografie etc. Atinge cam tot ce i-ar putea trece prin minte unui copil de orice vârstă să întrebe (şi credeţi-mă, sunt multe subiecte la care noi, poate, nici nu ne gândim). E bine să avem o bază pe care să clădim, dar la finalul zilei depinde de noi ce le spunem copiilor şi cum tratăm această problemă arzătoare – din punctul meu de vedere, mai bine discutăm noi cu copiii decât să afle de la colegii de grădiniţă/şcoală.

Şi acum, că nu mă pot abţine, mă roade curiozitatea, voi aţi avut “discuţia aceea” cu cei mici? Pe la ce vârstă şi cam ce le-aţi spus?

52 Comment

  1. Andie says: Reply

    Draga mea, eu nu am copil. Dar era sa lesin de ras cand ai spus in paranteza – din fericire, nu a intrebat cum. De doua ori. 🙂 Evident, subiectul nu-i de ras, e chiar delicat si important, insa ai fost o scumpa.

    1. Da, nu eram pregatita pentru discutii mai aprofundate 😀

      1. Olguta says: Reply

        Pe mine m-a intrebat cum. Am citit si eu cartea lui Meg si mi-a placut. Si mai avem o carte care se numeste “Where did I came from?”. Cand m-a intrebat I-am spus, a inteles si nostim a fost ca a facut “iakkk”. A reactionat exact asa cum se spune. Nu I-a placut ideea. Multi parinti au impresia gresita ca, atunci cand le vorbim copiilor despre sex, ei (copiii) gandesc ca noi. Dar nu este asa. Ei nu gandesc sexual. Pentru ei este ca si cum le-ai spune ca “Iarba este verde”. In schim este interesata cum creste copilul in burtica.

  2. Ligia says: Reply

    Uau, cat de multe informatii pentru 4 ani. Unele din chestiile de mai sus le-am aflat pe la inceputul liceului :)))))))))

    1. Si eu cred ca sunt cam multe, dar voiam sa aflu si parerea altor mamici 🙂

  3. Amalia Stanciu says: Reply

    Buna,

    Informatiile propuse de Hickling, pe care ar trebui sa le stie un copil de 4 ani si mie mi se par muuult prea multe si greoaie…
    Vladut al meu (3 ani si 10 luni) stie, ca si Eliza, cum ca a fost mic, a crescut in burtica la mami si ca docturul, dupa ce i-a facut o injectie magica lui mami, ca sa nu simta nimic, a taiat-o pe burtica si a iesit el. Da, m-a intrebat cum a aparut el in burtica…si deocamdata, a acceptat varianta ca mami si tati pentru ca s-au iubit (=a se lua in brate ) si pentru ca si-au dorit sa apara Vladut, Doamne-Doamne i-a ajutat si l-au pus pe el mic-mic in burtica la mami. De aici si discutia ajutatoare “de ce mami are sani si tati nu?” – pt ca mamicile trebuie sa le dea la bebelusi, cat sunt f mici, sa pape! 🙂 Momentan, se pare ca au fost suficiente pentru el informatiile.
    Celelate subiecte mai complicate pt acum, le vom discuta la momentul oportun – adica, atunci cand vad ca are anumite curiozitati, pune intrebari specifice subiectului respectiv, vad ca se comporta “ciudat” in anumite situatii; adica atunci cand vom simti ca este momentul. Cred ca sa le povestesti/discuti pur si simplu nu are niciun impact benefic asupra copilului…intra pe o ureche si ies pe alta! Mai mult, e posibil sa le incitam curiozitatea sau mai rau, sa ii speriem fara sa vrem…

  4. luckyrock says: Reply

    la 4 ani un copil ar trebui sa stie numele organelor genitale – penis, testicule, scrot, anus, vulva, labii, vagin, clitoris, uter, ovare, cum se desfasoara reproducerea, despre menstruatie si ejaculari nocturne si despre prezervative aruncate??? mama mea, si la 7 ani sa-i facem si o demonstratie pe viu??!!!

    pfuai, parca o si vad pe-aia cum ii arata fiica-sii poze cu componentele aparatului reproducator si o pune sa zica pe silabe: VAAAA-GIN! PEEE-NIS! SCRRRRRRRROT! AAAAAA-NUUUUUUUUSSSSSSSSSSSSS!!!!!!!!! asta cu anusul e cea mai tare!:)))))))))

    ce dracu’, a pierit inocenta de tot??? si se mai mira ca fetitele au menstruatie de la 7-8 ani!

    eu i-as spune acestei “profesoare de sex” [nu stiam ca exista asa ceva in lume, o fi dat si examen oral sau numai in scris cand s-a titularizat?], care scrie din “experienta didactica” [experienta didactica sexuala? cu copii de 4 ani???] Meg Hickling sa-si bage cartea fix in anus. [fii buna si nu-mi cenzura comentariul, anus e un cuvant din cartea prezentata in postare]

  5. Elena says: Reply

    Si eu am o carte, cred ca e aceeasi, editie mai veche, si mi-a placut f mult. Da si mie mi se pare putin exagerat, dar sa intelegem, dna respectiva e din Canada si tine cursuri si in America, unde sexul este tratat altfel. Mie mi-a placut pentru ca imi ofera niste repere, niste raspunsuri foarte logice si bine argumentate la multe intrebari care par stupide in ochii adultilor, dar pentru copii sunt foarte importante. Mi-au placut si argumentele pentru cxare e bine ca un copil sa stie termenii stiintifici – in primul rand, un copil informat este un copil protejat. Eu am o fetita si un baietel si nu sunt foarte curiosi, pentru se vad mai tot timpul dezbracati. Dianei – are 3.6 ani, i-am spus doar de vulva si penis, mai mult n-o intereseaza. Si eu sunt de parere ca la 4 ani sunt prea multe informatii, dar ca trebuie sa fim atenti ca parinti la reactiile noastre cand va veni “vremea”, asta tot din carte o stiu, chiar daca pe moment nu vom sti ce sa spunem, nu trebuie sa nu le satisfacem curiozitatea. Ca argument, in carte era un exemplu al unui baietel de 9 ani care si-a intrebat mama de ce un baiat ar atinge un alt baiat, iar mama a replicat dezgustata ca astea sunt gesturi murdare, facute de oameni murdari. Baietelul respectiv a fost molestat de un copil mai mare, dar i-a fost rusine sa-i spuna mamei, sa nu-l creada murdar….sau viol petrecut cu parinti in casa, pentru ca victimei i-a fost rusine sa ceara ajutor….
    Da, eu recomand cartea asta tuturor parintilor, ca punct de plecare.

  6. valen says: Reply

    Ideea este ca daca povestim copiilor de mici, in cuvinte simple, pe intelesul lor, nu le va suna ciudat si va fi ca orice informatie care au auzit-o pana acum. Asta daca ii spui normal. La inceput ii spui putin si pe masura ce ei intreaba sa le spui. E mai ok sa afle de la tine decat de la colegii de gradi/scoala, unde aud tot felul de bazaconii. In plus daca tu ai deschiderea sa vorbesti astfel de lucruri cu copilul, va creste cu increderea ca iti poate imartasi orice.
    Copilul meu la 6 ani stie toate modalitatile de a naste copii, despre menstruatie, despre spermatozoizi si ovule, despre cum se intalnesc pentru a da nastere la un embrion.
    Nu stie despre sex si ca foloseste si la altceva decat la facut copii.
    Stie denumiri stiintifice, dar le foloseste pe cele populare.
    S-a uitat prin carti pentru copii si cand a avut de intrebat a intrebat.
    Ii zic mereu ca noi am fost crescuti cu o anumita pudoare, insa nu e nimic gresit in asta, ca unii oameni vorbesc usor despre asta, altii nu.

  7. Sofia says: Reply

    Iulia are trei ani, stie ca a stat la min ein burtica, stie pe un de a iesit, si momentan nu a mai intrebat altceva. Cand o sa vina momentul sa intrebe mai mult, am sa-i spun. Si asa este si Iulia, daca nu o multumeste raspunsul la o intrebare, revine cu intrebarea si in alta zi, pana o multumeste raspunsul.

  8. renata says: Reply

    ok, nora este ceva mai mica decat eliza, dar tot in termenii acestia am discutat si eu cu ea, ca si tine, sa stii. probabil doresti sa ti se povesteasca cum au tratat problema parinti cu copii ceva mai mari. cred ca totul tine de naturaletea cu care tratezi subiectul, dar fiecare lucrusor la timpul sau. cantitatea informatiilor propuse de autoare si natura lor mult prea explicita imi par pur si simplu nenecesare la asa o varsta frageda.
    daca si-a manifestat curiozitatea, mi se pare firesc ca un copil de 6 ani sa cunoasca o serie de detalii, dar nu este valabil pentru toti. cum ai spus si tu, este bine sa ai o baza de la care sa pornesti, insa iti dai seama ca modul in care tu abordezi subiectul poate sa influenteze o perceptie pe termen lung asupra sexualitatii si conceptiei. pe de alta parte, suntem din toate partile bombardati de informatii cu continut mai mult sau mai putin sexual. mai deunazi auzeam o pustoaica spunand ca vrea si ea o fustita scurta, ca asa e sexy, ea avand cel mult 8 ani.
    la un moment dat, cred ca aveam vreo 10 ani, urmaream un film cu ai mei. o tipa aduce vorba despre sexul oral, iar eu, naiva, o intreb pe mama: auzi, dar ce-i asta, sex oral? adica fac sex doar vorbind sau prin telefon? – da, mama, prin telefon…, a raspuns mama fastacindu-se. mda…
    sincer, copiii si adolescentii trebuie sa mai discute unele aspecte intre ei, ca sa evite flash-image-urile neplacute cu propriii parinti 😀

  9. Nu-i lasam sa afle singuri asa cum am facut-o noi? :)))))

    1. Ligia says: Reply

      Din revista Bravo :))))))))))))))))))

      1. Lasa ca revista Bravo a fost f buna, dar mai ales “lectiile particulare” ale doctorului Cristian Andrei 😀 Serios vorbesc! Mi-as dori ca si copiii mei sa aibe acces la un asemenea educator (din domeniul acesta), care sa le completeze ce nu-i pot eu invata, ca domeniul este f vast. Dar daca o iei din timp, usurel, eu zic ca nu e asa un Bau-Bau.
        Ai mei n-ar fi vorbit despre sex nici cand m-as fi maritat, desi nu am prea multe sa le reprosez, sau ba da: am, de la ei, mult prea mult bun-simt, pt lumea in care traim, si uneori m-a incurcat f tare, mai ales ca nu pot deloc sa ma schimb, si mai ales ca nici eu nu pot sa-mi invat copiii altfel decat am fost eu invatata 🙂

    2. Nu-i lasam ca e nasol, afla tot felul de prostii si informatii trunchiate si pana se lamuresc ei cum stau lucrurile poate dura ani de zile. Eu despre conceptie am aflat de la o colega de clasa in primele zile de scoala, iar despre menstruatie, in gimnaziu, de la colega careia ii venise deja si ne-a instruit pe toate ce sa facem.

      1. Stiu, stiu, glumeam 😀

  10. Terremotico says: Reply

    Toata activitatea ta, Laura, este de admirat.Cu toate acesea, ma intreb cum poate in Rominia secolului XXI o persoana sa traduca carti, sa scrie articole, si multe altele cind face asemenea greseli de exprimare.Mi-as dori, din respect pentru cititorii tai, sa revizuiesti gramatica textelor tale. Exemple nu i-ti voi oferi, nu am timp sa fac munca de voluntariat. Mult succes in continuare.

    1. Chiar te rog sa nu cauti, daca scrii “i-ti” nici nu vreau sa ma gandesc care e ideea ta cu privire la gramatica.

      1. Raluca Suica says: Reply

        Macar ti-a citit cartile, Laura. Terremotico…discutia este despre sex si copii..

    2. renata says: Reply

      ma, tu vorbesti serios? sarmana….

      1. Irina says: Reply

        :)) corect

  11. Ina says: Reply

    Eu am 3 copiii si am trecut cu fiecare in parte prin asa zisa “educatie sexuala”, mergand pasi cu pasi dupa informatiile dintr_o carte educativa, care explica acest subiect cu muuulta finete si nu devine deloc greu nici ptr adulti, nici pentru copil:
    ptr fete
    Cartea Fetelor – Alexei Gracev

    si pentru baieti
    Cartea Baietilor – Alexei Gracev

    Cartea pentru fete incepe cand fetita are 5 ani si continua cu sfaturi intelepte pana la varsta de 15 ani. Continuu exista un dialog intre mama si fiica

    In Cartea baietilor tatal este cel care vorbeste cu baiatul de 5 ani.

    Ambele carti se gasesc cu greutate pe internet si uneori in librarii. Vi le recomand din suflet. O sa le vedeti beneficiul!

    PS: Ma gandesc cat de urat poate arata ca un copil de 4 ani sa stie cuvinte legate de sex (penis. vulva etc) ca fiind invatate de propria mama:(. Nici eu nu am stiut multe lucruri despre viata sexuala, insa asta nu mi-a creat probleme in casnicie.

  12. Baiatul nostru are 6 ani, e pasionat de planete, vulcani, paianjeni, cutremure, printese…si in general adora encicopediile si cauta / intreaba detalii despre orice il intereseaza. A studiat cu foarte mare atentie in enciclopediile pentru copii subiectul cum se fac bebelusii, s-a uitat si intr-o carte mama si copilul cu imagini frumoase despre cum creste bebelusul pana e pregatit sa iasa. Si desigur, intr-o buna zi m-a intrebat: “Bine, bine, inteleg, am crescut la tine in burta, m-a scos domnul doctor dupa ce a taiat burta ta, dar ce nu inteleg eu este cum am ajuns acolo!?”. Am ales sa-i spun ca aveam eu, ca orice alta femeie niste seminte de bebelusi in burta, care, atunci cand doi oameni se iubesc foarte mult, ca mine si tati, si decid ca gata, vor si un copil in familia lor, incepe sa creasca.
    Nu sunt pregatita inca sa ii explic de ce incepe sa creasca.
    Bineinteles, sora lui care atunci avea 3,5 ani a sarit repede: “Adica si la mine in burtica sunt seminte de bebelusi?”. Da, si la tine, dar cresc numai dupa ce te faci mare, asa ca mine.
    In orice caz, si mie mi se pare ca sunt prea multe informatii prea repede daca te iei dupa cartea lui Hickling, dar simt ca momentul adevarului nu e departe. Intrebarea despre cum de incepe sa creasca samanta e aproape.

  13. Ina says: Reply

    Cred ca ii voi explica baiatului meu ca:
    – copiii ies in mod normal printr-un canal special. taiatul pe burtica nu e norma. si nici modul in care natura sau doamne doamne (ma rog, la mine doamne doamne se exclude) au decis ca vor iesi. asta pentru ca desi am nascut prin cezariana refuz sa ofer societatii INCA un barbat ingrozit de nasterea naturala, de alaptat, de maternitatea fireasca. Avem destui din astia. Si cu cat stiu mai putin, cu atat respecta mai putin. Nu vreau un fiu care sa fuga la bere cand naste nevasta-sa.

    – cred ca voi merge si eu pe ideea cu luatul in brate mentionata aici, sau voi spune ca exista un ritual special prin care se fac respectivii copii.

    – voi explica totusi denumirile corecte ale partilor genitale, dar il voi incuraja sa le foloseasca in public doar pe cele populare. Si ii voi explica ca nu pentru ca e ceva gresit, dar pentru ca sunt multi oameni care reactioneaza agresiv si pot avea pareri proaste despre noi, dintr-o pudoare inexplicabila mie. Asa sunt ei educati. Sa-i protejam pe ei de noi si mai ales, sa ne protejam pe noi de ei. Motivul e ca mi-as dori in cazul unei tentative de abuz sau in cazul unui accident sa poata spune exact medicului ce si unde si cum. Sau mie.

  14. luckyrock says: Reply

    un copil de 4 ani este mic. de aceea ii spunem copilas.
    comparativ cu parintii lui, are manuta, piciorus, gurita, inimioara, burtica, degetele, fundulet etc.

    o fetita de 4 ani nu are vulva, uter si sani ca mama sa. deci de ce sa-i spun ca are?
    un baiat de 4 ani nu are penis, testicule [si sperma? aici chiar nu ma pricep :))] ca tatal sau. deci de ce sa-i spun ca are?
    si cum vulvita si penisor sau penisut nu suna prea bine, gasim noi alte denumiri mai placute auzului nostru.

    din punctul meu de vedere nu mi se pare important ca un copil sa stie denumirile exacte ale aparatului sau reproducator. daca este obisnuit sa vorbeasca despre orice, daca parintii l-au invatat sa nu aiba teama sau rusine de a se deschide in fata lor, nici nu conteaza ca zice puta sau penis. adultul [parintele, educatoarea, medicul] va pricepe la ce se refera cel mic. si daca nu pricepe, il pune sa arate locul respectiv si gata.

    asa. unde ramasesem? ah, da, la punctul meu de vedere.:)) mie mi se pare important, de fapt mi se pare FOARTE IMPORTANT ca un copil [si de varsta mica, si mai mare] sa stie SA SE FEREASCA de pericol. eu nu as vrea sub nici o forma sa vina acasa copilul si sa zica “un baiat mai mare mi-a bagat degetul in anus” sau “nenea Grigore m-a pus sa-mi dau chilotii jos ca sa-mi vada vulva”. mi se rupe de denumirile corecte, scuzati expresia.

    NU! eu vreau ca baiatul sau fata mea SA REACTIONEZE! sa fuga, sa tipe, sa muste, sa loveasca in momentul in care o persoana straina [ba chiar si o cunostinta] incearca sa atinga sau sa vada partile intime ale copilului meu ori ii pune intrebari despre acestea.

    paranteza: daca apare o problema medicala, atunci eu, ca mama, trebuie sa stiu. trebuie sa fiu de fata ca sa vad ce se intampla exact cu copilul meu. orice adult care vrea sa inspecteze organele genitale ale copilului meu, pe motiv ca are o problema medicala, sa faca bine si sa ma cheme inainte sa incerce sa-mi dezbrace copilul. [va rog, nu veniti acum cu un exemplu medical grav, nu despre asta este vorba in dezbaterea asta]

    de asemenea, nici atunci cand altii isi expun organele sexuale in fata copilului meu si ii cer sa le atinga cu mana ori cu gura [nu strambati cu scarba din nas, despre asta este vorba, doamnelor, sa nu fim ipocrite, da?] nu este in regula si trebuie sa ceara imediat ajutor parintilor sau altui adult de incredere.

    insa eu mai am o problema cu chestiile astea. va intreb, dragi mame, ce faceti ca SA PREVENITI agresiunile sexuale? in afara de teorie si memorari de denumiri din dictionar. ce faceti concret?

    ma uit la tv, este o campanie despre copiii care mor arsi, din cauza ca-s lasati nesupravegheati in casa. pentru cine nu stie, in ianuarie au fost 2 cazuri: unul cu 4 copii mici arsi de vii si unul cu 3 copii mici arsi de vii.

    asa ca eu spun: NU LASATI COPIII NESUPRAVEGHEATI! nu va lasati copilul de 4 ani sa doarma cu unul de 10-11 ani! nu va lasati copiii pe mana unor persoane pe care nu le cunoasteti suficient!

    oricat de multa terapie s-ar face ulterior, raul este ireparabil.

    am citit undeva ca o mama a ales ca, de la nastere, sa-si spele copilul la fundulet cu o lufa. nu l-a atins niciodata cu mana in zona genitala, considerand ca nu este bine sa faca asta. poate ca este un pic exagerat. dar, recunosc, pe mine m-a pus pe ganduri punctul ei de vedere.

  15. Încă nu am ajuns la stadiu de explicații 🙂 dar am emoții pentru atunci! Copiii sunt așa spontani că nici nu știi ce te-a lovit când te întreabă câte una :)) Și legat de concepția copilului, într-adevăr la 4 ani…mi se pare cam devreme să știe exact ce și cum…Păi atunci la 10 ani ce-i mai spun? :))

  16. Liviana says: Reply

    Eu le-am zis baietilor ca atunci cand o femeie si un barbat de iubesc mult si isi doresc copii, Doamna-Doamne pune la viitoarea mamica in burtica un ou mai special din care va creste viitorul puiutz. Amandoi au fost multumiti de explicatie. 🙂

  17. […] articol scris de Laura Frunză, îl puteţi vedea aici, mi-a stârnit o reacţie, în raport cu explicarea sexualităţii unor copii mici. Şi pentru că […]

  18. Am citit aşa multe explicaţii şi reacţii aici încât nu pot spune pe scurt decât următoarele: sursa informaţiilor corecte privind un astfel de subiect tabu trebuie să fie părinţii, modul în care explicăm depinde de fiecare dintre noi, dacă noi punem foarte mult accent pe subiect şi vom insista îi vom face din ce în ce mai curioşi, cum a zis mai sus luckyrock, musai să prevenim abuzurile, şi nu în ultimul rând, atât cât sunt mici putem face din naşterea lor, o poveste frumoasă(depinde de imaginaţia fiecaruia), cu oarece mister şi magie…şi uite că dacă există aşa mult mister în poveste..habar nu avem cum au apărut ei în burta noastră.Când mai cresc, schimbăm registrul pentru că şi ei se mai dezvoltă emoţional şi pot înţelege mai bine lucrurile. Apoi, la 4 ani, unii copii încă încurcă inima cu alt organ …şi atunci detaliile anatomice nu îşi au rostul. Mai există o cărticică care se numeşte “Sexualitatea copiilor explicată părinţilor”, editura Minerva şi al cărei autor(autori) susţine cunoaşterea denumirilor componentelor aparatului reproducător, încă de la 4 ani, cam aşa, ceea ce este mult prea devreme.ŞI NU SUNT DE ACORD.

  19. Imi place f tare modul in care decurge “discutia” de la subiectul acesta! Este foarte productiv si doamnele sunt foarte de apreciat. Am citit tot, m-am amuzat, m-am mai si ingrijorat, dar repet, apreciez ca lumea este pasnica si impartaseste, detaliat, experientele.
    Incepusem si eu sa povestesc, pt ca am in dotare o dra de 5 ani, si tocmai ce am fost intrebata, recent, “dar exact-exact, eu cum am ajuns in burtica?”. Numai ca incepuse sa fie kilometric, din nou 🙂 asa ca am preferat sa fac un post de sine-statator. Sper sa ajute!
    Succes la intrunire, abia astept sa ne povestiti si noua!

    1. Mulţumim că ne-ai împărtăşit din experienţa ta!

  20. ancuta says: Reply

    Ma bucur din nou sa te citesc (te citesc la fiecare articol, desi nu sunt mamica, asa ca nu am un feedback de parinte, dar relatia cu parintii mei ma urmareste si acum, dupa atatia ani si este punctul meu de reper pe viitor, daca voi avea un copil, si mi se pare ca vad asta si la altii, care comenteaza la articolul asta, argumentand, cum de multe ori o facem multi dintre noi, “cand aveam eu 14 ani…parintii mei spuneau si, mai ales, nu spuneau etc). Din copilaria mea imi amintesc franturi ce si-au pus amprenta multa vreme asupra mea – in adolescenta in special. De exemplu, ideea ca orice legat de anatomia oamenilor sub haine este ceva rusinos. Asta venind in special din reactia vreunui membru din familie cand ai dat din greseala (din greseala lor ca nu au incuiat usa) peste ei, intr un moment mai delicat. Din cine stie ce alte motive, s-a impregnat clar ideea ca ceva nu e in regula. Pana intr-ac0lo incat auzind, pe la vasrta de 9 ani cuvantul “stres” la tv., am hotarat imediat ca e ceva de retinut si cautat in dicitionar, dar ceva ce nu trebuie discutat. Am facut mare conspiratie din chestia asta! Am repetat in minte cuvantul de 100 de ori pana cand, cu subterfugii- ca nu cumva cineva sa isi dea seama ca folosirea dictionarului se intampla in circumstante atat de ciudate, am reusit sa il gasesc si raman la el de nedumerita- cuvantul nu insemna ceea ce credeam. Fiindca, in acea perioada, pe undeva in urechile mele intrase cuvantul sex, dar cum nu aveam cum sa ma dumiresc ce e cu asta… a devenit o incurcatura…Pe la 6 ani, un verisor m-a atins intr un loc, si atunci am facut si eu la fel :). Asta a starnit o isterie care a dus la exilarea mea in dormitor, cu amenintarea ca tata va auzi despre asta si apoi asta va duce la o mare catastrofa. Nu in cuvintele astea, dar cu incruntarile si aratatoarele de rigoare. Menstruatia…ce sa zic? Nu imi amintesc nici o explicatie. Parintii mei, contabil si respectiv, invatatoare, aveau ca prioritate sa creasca o fata decenta si protejata de orice informatii cat mai mult posibil.
    In alta situatie, aflata din greseala in preajma TV-ului in timpul unui film (cred ca era “Caracatita”, un film italian despre lupta celor buni din politie cu cei rai si corupti din mafia italiana) m-am declarat raspicat dezamagita ca un personaj a fost impuscat. Era tanar, foarte frumos si sexy. Da, probabil existau dovezi clare ca era un baiat rau, care a comis despicable crimes…dar, asta nu imi amintesc sa fi facut o impresie prea mare asupra mea. Imi amintesc cat de sexy arata baiatul, fara sa fi avut in vocabular, inca, cuvantul “sexy”…Dezamagirea mea a fost atat de evidenta, incat mama a considerat sa imi aplice o mica palma peste fata si sa imi spuna , printre altele , ca nu am voie sa gandesc asa despre oamenii rai. Bun, mare drama…
    Ani mai tarziu, imediat dupa liceu, am nenorocul de a fi examinata de o aistenta medicala debila din cadrul politiei Vaslui (candidam pentru academia de politie), care a insistat sa imi respinga dosarul datorita inaltimii. Revin, prin clasicile pile, la ea in birou. Ea trebuie de data asta sa imi treaca in dosar adevarata inaltime. Frustrata de situatie (posibil fiindca nu am recompensat-o cu nimic pentru favoarea asta), ea explodeaza intr-un monolog ofensator despre foarte probabilile mele intentii in viata: am vazut fimle cu poltisti dotati fizic (ma exprim mult mai frumos acum decat ea), si acum vreau sa ajung in academie la bucuresti si sa “manuiesc” politisti cu öbiectul” mare si gros (d-zeule, inca si acum mi se pare ca femeia asta trebuia inchisa undeva). Asta mi-a destramat total orice idee despre relatiile dintre barbati si femei.
    Si asta fiindca nu aveam nici un fel de background de la parintii mei care sa ma fi ajuat in astfel de situatii. (nu mai povestec despre prima vizita la ginecolog…)
    In prima faza de adult nu am stiut ce sa cred despre toate astea. In a doua faza, mai informata si cu experienta, i-am blamat pe parinti…
    Acum, ma scuzi, Laura, pentru un comentariu mult prea lung, dar am vrut sa argumentez ca rolul paintilor este foarte important: indiferent care argumente si din car carti de parenting provin ele, e important sa fii alert la curiozitatile copilului si sa ii explici cat poti de bine si de fiecare data iti dai seama ca e necesar pe subiectul asta. Cu siguranta ca experienta mea nu mai este actuala, copiii din ziua de azi nu vor mai avea de a face cu atatea inhibitii din partea mediului. Dimpotriva, parintii acum se plang ca copiii sunt expusi la informatii premature. Dar educatia si experienta parintilor mei si a altora de pe atunci era tot insuficienta. Nu ai cum sa fii psihologic, in acelasi timp si in aceeasi generatie cu copilul tau, Dar, poti incerca. Si, asta cred, e cel mai important. Asa ca aplaud eforturile parintilor pe care ii citesc, cei ca tine.

    1. Ancuta, mulţumim că ţi-ai făcut timp să ne povesteşti toate astea şi mai ales că ţi-ai făcut curaj. Cred că mulţi avem experienţe similare în copilărie care ne-au influenţat părerea despre cum ar trebui tratată chestiunea sexului şi a concepţiei în discuţiile cu copiii noştri.

    2. Ina says: Reply

      ” rolul paintilor este foarte important: indiferent care argumente si din car carti de parenting provin ele”.

      Am citit cu interes comentariul tau si ma regasesc si eu foarte mult in ceea ce ti s-a intamplat tie. Asa au fost vremurile, parintii nostri nu stiau cum sa explice si credeau ca educatia se da prin certat si bataie. Totusi nu au gresit prea mult. Intentia loe era sa crestem frumos.

      Referitor la cartile de “parenting”, trebuie sa fim foarte atenti. Nu toate cartile sunt folositoare. As lua in consideratie orice carte daca mi-ar da o indrumare clara despre moralitate si demnitate. Noi crestem oameni, nu vrem sa-i formam pe copii nostri ashi in educatie sexuala, ci doar sa le facem cunoscute anumite lucruri ca sa nu cada in curiozitati sau greseli.

      Si ca totul sa fie in armonie trebuie sa.i explicam copilului despre lumea in care s-a nascut, despre viata din jur si s-o luam treptat cu planetele si animalele, cu inmultirea lor si apoi sa ajungem la cresterea copilului in burta mamei, nasterea lui. Oricum, anumite elemente copilul nu le poate intelege si nici nu-i sunt de folos.

  21. Anca says: Reply

    Eu mărturisesc că am fost puţin surprinsă să citesc undeva mai sus că fetiţele nu au vulvă şi băieţeii nu au penis. Dar ce au? :)) Mie nu mi-au plăcut niciodată denumirile de păsărică, cuculeţ sau alte variante, aşa că eu chiar i-am zis fiică-mii că la fete se numeşte vulvă şi la băieţi penis, nu mi se pare nimic sexual în asta, sunt denumirile anatomice iar copilul le învaţă într-un mod firesc, aşa cum învaţă că la ochi se spune…ochi. Fiică-mea însă a hotărât ca vulviţa să se numească altfel şi i-a dat propria-i denumire, un cuvânt inventat şi foarte amuzant de altfel. Bineînţeles că nu am nimic împotrivă.

    Acum, la capitolul explicaţii despre reproducere şi ea m-a întrebat foarte insistent pe unde a ieşit, cu atât mai mult cu cât sunt însărcinată cu surioara ei şi voia să ştie pe unde o să iasă, dacă o să doară şi multe altele (nu a întrebat în schimb cum s-a produs exact însărcinarea :D). Iar eu i-am spus în cel mai firesc mod cu putinţă că există un canal special pentru naştere în zona genitală şi atunci ea a întrebat, evident, cum poate să iasă un bebe printr-un loc aşa mic şi i-am zis că atunci la naştere se lărgeşte special şi că doare dar trece şi că o mamă se bucură aşa de mult de naşterea puiului încât uită rapid de orice durere. Fiică-mea este foarte echilibrată şi realistă, i-am spus şi de varianta cezarieniei dar cum eu am născut-o natural, nu văd niciun motiv pentru care aş minţi-o. Nici nu am dat detalii nesolicitate, nici nu am deformat realitatea. În fond sunt copii de vârsta lor care asistă la naşterea fraţilor şi nu e nimic traumatizant în asta.

    Cred că noi părinţii găsim problematice explicaţiile fiindcă dacă le prezentăm într-o formă simplă şi concisă, copiii preiau lucrurile ca pe ceva firesc nu ca noi care gândim vaaaaaai, ştie cuvântul penis. Care e problema? Tati nu are penis? nu face pipi cu el? că doar nu e acolo numai pentru sex.

    1. luckyrock says: Reply

      fii buna si nu-mi scoate cuvintele din context.

      am spus:
      o fetita de 4 ani nu are vulva, uter si sani ca mama sa.
      un baiat de 4 ani nu are penis, testicule ca tatal sau.

      subliniez:
      CA MAMA SA.
      CA TATAL SAU.

      daca simti nevoia, iti dau si detalii despre marimea organelor, par pubian si functiile aparatului reproducator. adica ceea ce copiii N-AU.

      1. Anca says: Reply

        Nu simt nevoia, mulţumesc, chestia e că indiferent de mărime, fetiţele au vulvă, uter şi sâni (aceştia încă nedezvoltaţi pentru rolul lor de mai târziu) dar au. (Ca sa nu mai spun că nu se face diferenţa între vulvă şi vagin). Nu au cum să aibă ca mama şi respectiv tata pentru că funcţiile aparatului reproducător nu sunt dezvoltate (sperma, ovulaţia se produc mai târziu) la asemenea vârste.

        Cu toate acestea, poarta fix aceleaşi denumiri anatomice, indiferent de mărime.

        În al doilea rând, sugestia ta cum că aceşti copii care folosesc denumirile anatomice, corecte şi normale ar crea vreun şoc cuiva e cel puţin penibilă, jignitoare chiar. Şi te asigur, copilul meu are mult mai multe idei cu privire la cuvinte care încep cu v, a, p decât cele ale organelor genitale. Care, repet, nu sunt cu nimic mai ruşinoase decât denumirile oricăror alte organe. Dacă tu le dai alte conotaţii e treaba ta. Eu credeam că alte lucruri sunt jenante, nu folosirea unui limbaj corect în contextul potrivit. Dar ce să-i faci, unii sunt sunt ultrapudici când e vorba de lucruri normale şi ultra dezinhibaţi când merg la plajă de exemplu.

    2. renata says: Reply

      poate gresesc, dar vulva/penis nu imi evoca nicidecum fetita/baietel. bineinteles ca un pusti are puta si el (ca doar nu-i orb ori natang) face diferenta intre ce are el si ce are un om in toata firea.
      fiica mea stie de pasarica, tate si puta, intocmai termenii pe care ii stiam si eu copil fiind si la fel cum stiu si colegele ei de gradinita (am aflat intrucat o fetita se plangea ca nu mai poate sa tina pipi in pasarica, face acuma-acuma:).
      daca un nou-nascut este de gen feminin nu se numeste inca femeie, ci fetita/bebita/fata/bebelusha, cum vrei tu, nimeni nu-i va spune femeie. adica nu este o femeie desavarsita, mai are hat pana ajunge in stadiul ala. exact asa si cu pasarica…. avem puicute si gaini, vitele si vaci (vitica are mamele si abia cand e matura sexual are uger dadator de lapte, intelegi?).
      suntem intr-atat de disperati sa nu ne traumatizam copiii si sa-i pregatim pentru viata, cum (nu) au facut parintii cu unii dintre noi, incat riscam ca, spunandu-le totul si dandu-le totul, sa le rapim din copilarie, din naivitate si pana la urma din bucuria descoperirii, din frumoasele taine ce leaga uneori prieteniile.
      fireste, pe masura ce trece timpul, poti sa-ti mai lamuresti copilul, ca doar nu-l tii intr-un clopot de sticla, dar chiar crezi ca este atat de necesar?
      buna exemplificare, lucky!

      1. luckyrock says: Reply

        hei, ai dus fata la gradinita?:)
        cum a fost inceputul??

      2. Ina says: Reply

        Renata ai pus punctul pe i. Simplu si la obiect explicat.

        “suntem intr-atat de disperati sa nu ne traumatizam copiii si sa-i pregatim pentru viata, cum (nu) au facut parintii cu unii dintre noi, incat riscam ca, spunandu-le totul si dandu-le totul, sa le rapim din copilarie, din naivitate si pana la urma din bucuria descoperirii, din frumoasele taine ce leaga uneori prieteniile.”

    3. Ina says: Reply

      “Mie nu mi-au plăcut niciodată denumirile de păsărică, cuculeţ sau alte variante, aşa că eu chiar i-am zis fiică-mii că la fete se numeşte vulvă şi la băieţi penis, nu mi se pare nimic sexual în asta, sunt denumirile anatomice iar copilul le învaţă într-un mod firesc”

      Acele denumiri populare sunt mult mai blande decat cele din cartea de anatomie. Si oricum noi nu folosim mereu termenele corecte la orice.

      Nu ai sa spui ca te iubesc din tot cordul, ci te iubesc din toata inima.

      “Tati nu are penis”
      E brutal pentru un copil sa-i spui asa.

      Acum te poate deranja comentariul meu. Dar cand copiii tai vor fi mari ai sa intelegi ca aceasta educatie atat de corecta le-a fost deficitara. Din cuvintele astea lipseste moralitatea.

  22. luckyrock says: Reply

    pe mine ma amuza gandul ca invatatoarea s-ar putea sa fie surprinsa de raspunsurile copiilor, atunci cand va intreba:
    “Copii, A de la…?”
    “Anus!”
    “Doamna, ce e ala anus??”

    sau:
    “Copii, P de la…?”
    “Penis!”
    “Doamna, ce e ala penis??”

    cu siguranta, vor fi niste lectii interesante.:))

  23. renata says: Reply

    offtopic, scuze: pe nora am dus-o din septembrie la gradinita din telega, unde ne-am mutat in iunie. sta de la 9 la 12. i-a placut inca de la inceput, ei ii plac grupurile mari de copii, sa socializeze, este genul care nu intra in conflicte pt ca lasa mult de la ea, asa-i e firea. atata doar ca, din empatie, plangea ori de cate ori plangea vreun alt copil dupa mama-sa. stiam ca asa va fi, este foarte emotiva. noro ca i-a trecut repede. e incantata sa se joace, sa cante si sa faca gimnastica de inviorare cu alti copii. raceste des si acum, nu grav, dar marturisesc ca nu eram pregatita sa raceasca lunar, in pofida siropelurilor pentru imunitate, a vitaminei c etc. sa stii ca au fost parinti, chiar aici, la tara, care nu si-au mai adus copiii (unii si de 4-5 ani) pentru ca acestia din urma n-au reusit sa se adapteze, nu comunicau cu alti copii, urlau ca vor acasa si parintii cedau eventual.

  24. Emi says: Reply

    Dragele mele, cuvintele respective sunt traumatizante pentru un copil care ar avea experienta voastra, care ar gandi ca voi. atata timp cat copilului i se spun la fel de firesc ca oricare alte cuvinte denumind parti anatomice, ce poate fi traumatizant?
    Depinde cat de obisnuit este parintele cu folosirea acestor cuvinte. Daca voua vi se par ciudate, nu inseamna ca si copilului i se vor parea la fel.
    Parerea mea este ca asemenea informatii e bine sa fie prezentate in maniera in care parintele se simte confortabil, altfel zambetele jenate, eschivarile pt fi mesaje mai puternice decat cuvintele rostite.

    1. luckyrock says: Reply

      ideea nu este ca-l traumatizezi, ci ca-i dai astfel de informatii mult prea devreme. [cel putin asta e punctul meu de vedere, nu stiu daca gandesc la fel si celelalte comentatoare]
      si ma refer la varsta de 4 ani. la 4 ani nu e timpul pentru discutii despre sex, ci despre Mickey Mouse, zane si supereroi.

      daca cineva a pierdut din vedere care este subiectul postarii Laurei, amintesc eu: nu e vorba despre cum le spunem copiilor ca se numesc organele cu care fac ei pipi, ci despre varsta de la care incepem sa le vorbim celor mici despre sex.

      asa cum mamele [unele] au fost traumatizate [ele stiu de ce…] de cuvinte ca “pasarica” si “cocosel”, asa si fetele lor vor fi traumatizate [probabil] de cuvinte ca “vulva” si “penis”. traumatizarea nu e cauzata de termeni [medicali ori populari], zic eu, ci de alti factori.

      fiecare mama poate folosi denumirile care i se par potrivite. eu consider ca “vulva” nu e cea mai buna alegere pentru o fetita. ar merge “vulvita”. care rimeaza cu vulpita.:))) si probabil o fetita asa va spune: “eu am vulpita”.:))))

      si am uitat sa mentionez mai sus ca eu fac plaja imbracata si ca sunt inca virgina.

      1. Ina says: Reply

        Educatia sexuala nu se face niciodata. Noi ca mame trebuie sa ne educam copilul inca de la nastere vorbinu-i despre mediul inconjurator, natura, animale, plante, cum se inmultesc ele. Totul prin poveste. Tot ceea ce invatam copilul la o varsta frageda are efect asupra lui toata viata.

        Daca sunteti credincioase, si bine ar fi caci o mama fara credinta nu prea are ce-si invatat copilul, invatati-l despre Creatie, de unde vine viata.

        Partea legata de zona genitala nu este necasar ca mama s-o invete cu copilul. Mi s.ar fi parut groaznic daca buna si batrana mea mama mi-ar fi explicat in tineretile ei vreodata despre partile genitale.

        Luckrock ai comentarii sanatoase. Daca ceea ce-ai scris la sfarsitul mesajul nu este ironie ci adevarat, inseamna ca esti o fata stapana pe tine.

        RENATA a avut iarasi un comentariu foarte sanatos:

        “spunandu-le totul si dandu-le totul, sa le rapim din copilarie, din naivitate si pana la urma din bucuria descoperirii, din frumoasele taine ce leaga uneori prieteniile.”

      2. mamiemi says: Reply

        Ina,imi place mult ceea ce ai scris. Educatie sexuala este o expresie teribil de nefericita. Numai ca spre deosebire de copiii care cresc aproape de natura, cei din mediul citadin au foarte putine ocazii sa descopere natural astfel de lucruri.
        Luckrock, varsta la care un copil devine intereat de conceptie nu e standard. Fetita mea la doi ani voia o surioara si ma intreba insistent cum se fac copiii. Au nevoie de raspunsuri adevarate, pe intelesul lor. Totdeauna modul nostru de a privi lucrurile, de a le intelege isi va pune amprenta. Si ar fi minunat daca am rreusi sa fim curati inainte sa vina acest moment, pentru ca altfel fie vedem necuratii acolo unde nu sunt, fie le intinam.

  25. Anca says: Reply

    Deşi prefer să renunţ la o discuţie în care observ ca interlocutorii nu au noţiuni de logică elementară, o să mai încerc o dată: nu există cuvinte imorale, imorală poate fi o atitudine, o faptă dar atât timp cât nu ne raportăm la un sistem moral absolut atunci şi acestea devin relative. Cuvintele se găsesc în dicţionar, contează contextul în care sunt acestea folosite. Inimă nu este o variantă de argou a cordului, este folosită în cărţile de anatomie deci nu se compară cu variantă de argou -păsărică să zicem. Eu am spus doar că i-am comunicat informaţia atunci când copilul a cerut-o, pot să spun “penis” aşa cum spun “miocard” sau “rinichi” iar un copil nu dă cuvintelor contextul sau valoarea pe care o dăm noi adulţii. Prin urmare a obţinut informaţia, asta nu înseamnă că vorbeşte de penisuri şi vulve cu colegii, aşa cum sugera cineva în mod voit răutăcios. Deasemeni am specificat că ştie şi variantele populare şi că totuşi foloseşte o variantă proprie, inventată.

    Însă atacul la persoană, cum că i-aş fura copilăria şi alte calomnii gratuite sunt apanajul unor persoane care nu pot argumenta ceea ce susţin. Fiica mea măcar că ştie cum se nasc copiii şi că surioara ei creşte în burta mea, nu a întrebat deocamdată cum a ajuns acolo în burtică aşa că nu i-am oferit informaţii nesolicitate. Iar dacă voi aveţi impresia că noi discutăm la micul dejun educaţie sexuală în loc de Tinkerbell sau Dumnezeu, nu aţi putea fi mai departe de adevăr. Dar am înţeles, atât poate fiecare şi când nu vrei să înţelegi o altă perspectivă, dai cu bâta-n baltă.

    Laura, noi ne ştim de pe facebook şi îmi pare rău pentru această turnură a discuţiei. Eu mă retrag, spre satisfacţia celor care s-au grăbit să mă judece.

    1. Ina says: Reply

      Anca, nu te supara. Nu cred ca nimeni a vrut sa faca atac la persoana ci la cele ce s-au comentat aici. Face to face lucrurile s-ar inteleg mult mai usor.

      Majoritatea celor care am scris aici suntem mame si stim bine cat de greu se creste un copil. Stim insa oare si ce mare responsabilitate avem pentru educatia lui? Dam oare cont Cuiva de cum l-am crescut?

      Eu stiu ca o sa dau cont in fata Domnului pentru cum mi-am crescut copiii.

      Observ lumea in care traim si toate uraciunile cu care poate veni astazi un copil in contact si ma gandesc ca responsabilitatea noastra este mult mai mare decat a mamelor sau bunicelor noastre si asta pentru ca ne crestem copiii intr-o lume in care tot ce-i bun este considerat rau si tot ce-i rau este considerat bun. Traim invers totul.

      Indiferent de credinta si de mediul in care am trait, daca un copil este crescut simplu, putem sa avem certitudinea ca educatia lui este buna. Insa depinde de noi cum intelegem simplitatea.

  26. Am citit cu interes tot ce s-a scris. Sunt mama a 2 copilasi, o fata de 4 ani si un baietel de 1.7luni. Ma pregatesc sufleteste pentru o astfel de discutie.
    Din punctul meu de vedere este necesar ca copilul sa stie corect denumirile corpului, sa stie cum apar si se nasc copiii, sa vorbim deschis despre sexualitate.
    Inca nu am avut o astfel de dicutie cu fetita mea insa o prevad curand deoarece a primit in dar o carte despre corpul uman si imi cere zilnic sa citim din ea 🙂 Zilele astea vom ajunge si la lectia de reproducere.
    Imi doresc ca discutia sa decurga cat mai natural sa raspund cat mai pe intelesul sau la orice intrebare.
    Sunt de parere ca un “copil informat, e un copil protejat” cum bine spunea Elena. Oare de ce ne sperie si ne jeneaza atat de mult o discutie care ar trebui sa decurga normal…..? Din cauza educatiei primite de la parinti, bunici….care si ei la randul lor au primit o astfel de educatie.

    Sunt de parere ca discutand deschis cu copiii nostri ii protejam astfel de eventualele abuzuri, devieri de la sexul normal si chiar le oferim informatii despre schimbarile naturale ce au loc pana la maturitate.

    Sunt de acord cu ce au spus Emi si Anca.

  27. […] am avut cu Eliza discuţia aia. Nu, nu aia despre copii, că pe aia am purtat-o deja, ci discuţia despre moarte. Citeam o carte, Bunicii mei sunt […]

  28. […] articol scris de Laura Frunză, îl puteţi vedea aici, mi-a stârnit o reacţie, în raport cu explicarea sexualităţii unor copii mici. Şi pentru că […]

Leave a Reply