Moment

Unul din momentele mele preferate de duminica dimineaţa e atunci când mă trezesc înaintea Elizei şi încă n-am chef să mă dau jos din pat să-mi fac un ness decofeinizat cu lapte şi mai stau întinsă, lenevind şi uitându-mă la Eliza şi (încă mai) minunându-mă cât de frumoasă este şi ce miracol e acesta de a fi capabili să dăm viaţă, din noi înşine, unei noi fiinţe. Stau întinsă pe o parte şi îi adulmec discret pielea care mai păstrează doar vag mirosul acela delicios de piele de bebeluş, o sărut uşor pe frunte şi ea zâmbeşte uneori în somn şi mă întreb dacă de la sărutul meu sau doar a visat ceva frumos. Îmi vine s-o mângâi sau să-i dau părul de pe frunte sau să-i trag şoseta care a luat-o la vale dar ştiu că se va enerva şi se va întoarce cu spatele la mine, cu un colţ de păturică pe faţă şi eu o să rămân să admir doar curbura spatelui ei şi inimioarele de pe pijama. Şi mă întreb din nou de ce îi place să-şi tragă pe faţă colţul păturicii ei dragi şi vechi când e deja destul de întuneric în cameră. Poate vrea să-şi protejeze visele?

În dimineţi ca acestea sunt din nou convinsă, pentru a “n”-a oară, că merită orice efort pentru a creşte un copil. Dimineţile mele n-au fost niciodată mai frumoase decât acum, în liniştea în care nu se aude decât respiraţia alertă şi uneori scâncetele sau chicotelile adormite ale Elizei…

13 Comment

  1. Minunate momente! Ne lasa timp sa ne gandim la cat de minunat e sa le avem.

  2. simona says: Reply

    Sigur, prin oricate treci cand vezi cum se bucura un copil ai uitat si te umplii de fericire.

  3. Foarte sensibil ai scris

  4. sakura says: Reply

    Oh, Laura draga. Fi binecuvantata cu cat mai multe momente din astea.
    Ai transpus in cuvinte eexact ceea ce are nevoie sa auda/vada o mama care dimineata nu se bucura de asa ceva.

    1. Se trezeşte înaintea ta? 🙂

      1. sakura says: Reply

        Aaaa. nu. Ma refeream la alta mama.
        Eu ma bucuuur zi de zi. E din 2011 articolul dar nu s-a schimbat aproape nimic 🙂 poate doar ora de trezire 🙂
        http://dpnori.blogspot.ro/2011/10/buna-dimineata-viata.html

  5. Multumesc lui Dumnezeu ca ma recunosc in fiecare cuvintel al tau. Si eu care credeam ca doar Amalia e cu paturica alba care candva a fost roz!!!

  6. melly says: Reply

    Cat de emotionant! M-a induiosat postarea ta …. mai ales pt ca ma regasesc printre randuri. Atat de mult seamana cu tine, nu simti ca ar fi o Laura micuta?

    1. 🙂 nu, la personalitate chiar nu seamănă cu mine.

      1. kemell says: Reply

        ma refeream la aspect 🙂

    2. kemell says: Reply

      O Laura micuta dar cu o alta personaliate, poate chiar alt caracter… 🙂

  7. renata says: Reply

    ai mei cumpara de ani de zile acelasi ghid tv. in fiecare nr, o vedeta da raspunsuri la o serie de intrebari, printre care si cum ar arata pentru ei dimineata perfecta? 90% raspund ca se viseaza pe insule exotice, in sezlonguri, la aer curat, imbiati cu cafea/croissante/ceaiuri/sucuri. cei mai multi dintre cei cu copii traiesc deja diminetile perfecte cand copiii lor inca dorm sau se trezesc si le insenineaza diminetile si viata, asa cum atat de frumos ai subliniat cu randurile tale. doar pentru ca am incetat sa ne apartinem, noi, parintii, uitam uneori cat suntem de norocosi,

  8. Raluca says: Reply

    Doamne ajută! 😀 Credeam că numai eu stau și o ador pe fiică-mea în timp ce doarme.
    La fel fac și eu: îi admir, miros și înregistrez în amintiri fiecare bucățică de piele, fiecare gest, fiecare tresărire, și nu contenesc să mă mir că este cu adevărat a mea…. :D. O iubesc aât de mult….

Leave a Reply