Iubire şi gimnastică – Edmondo de Amicis

tn1_2_de_amicis_iubiri Iubire şi gimnastică este al treilea volum din colecţia Iubiri de altădată pe care îl citesc, într-un timp la fel de scurt, deoarece cartea nu abundă în pagini şi se citeşte şi uşor, mai ales din dorinţa de a afla dacă perseverenţa în iubire dă roade sau dacă, din contră, face mai mult rău.

Am recunoscut în cartea de faţă câteva elemente specifice romanelor lui Amicis – tipologii de oameni, peisajul torinez, atmosfera şcolară şi pe aproape tot parcursul romanului, acel sentiment de deznădejde a personajelor care te face să te întrebi dacă vor avea noroc în viaţă sau nu. Deşi există două personaje care se detaşează ca fiind “principale” – don Celzani şi domnişoara Pedani – cartea nu e numai despre ei pentru că toate celelalte personaje contribuie într-o măsură mai mare sau mai mică la evoluţia spre deznodământ a poveştii.

Don Celzani este un bărbat trecut de treizeci de ani “dar în înfăţişare şi în gesturi avea cumpătarea unui bărbat de cincizeci şi o figură de notar din piesele de comedie sau de preceptor de casa clericală. Se ducea la biserică, frecventa preoţi şi chiar îi rămăseseră anumite gesturi şi expresii care aduceau a preot”. Domnişoara Pedani, profesoară de gimnastică şi obiectul adoraţiei lui don Celzani, era o “tânără înaltă şi robustă de 27 de ani, cu umerii laţi şi talia subţire modelată ca o statuie, care emană sănătate şi forţă prin tot corpul şi ar fi fost neînchipuit de frumoasă dacă liniile nasului ar fi fost mai delicate, iar expresia feţei şi mersul n-ar fi fost prea virile”.

Don Celzani o adoră în tăcere pe domnişoara Pedani şi se mulţumeşte o perioadă doar s-o urmărească discret şi să schimbe câteva cuvinte atunci când o întâlneşte pe scară, însă cum asta nu poate dura la nesfârşit, îi scrie o scrisoare în care îi mărturiseşte dragostea şi intenţia de a o lua în căsătorie. Din nefericire pentru el, domnişoara Pedani “trăia doar pentru gimnastică; această motivaţie nu venea însă din ambiţie sau amuzament, ci dintr-o profundă convingere că gimnastica educativă, răspândită şi aplicată aşa cum o înţelegeau ea şi alţii, însemna o înviorare a întregii lumi. Înclinaţia către această disciplină a avut-o dintotdeauna, din cauza caracterului său masculin, atât de potrivnic faţă de orice slăbiciune şi dulcegărie a educaţiei, încât elimina din coregrafiile elevelor sale toate mişcările graţioase, şi nu tolera nici cele mai comune nume de botez din calendarul Sfinţilor.” Prin urmare, don Celzani este refuzat în mod repetat, lucru care îl face să treacă prin diverse stări, variind de la adoraţie şi mai puternică, rebeliune, disperare, frustrare şi până la curajul de a încerca din nou, în ciuda tuturor opreliştilor.

Veţi afla abia pe ultima pagină dacă devotamentul constant şi insistenţa dau roade în dragoste sau dacă ele duc, în cele din urmă, la pierzania celui care le simte.

Cartea se găseşte de cumpărat pe site-ul editurii All sau în librării.

1 Comment

  1. MARIA says: Reply

    Cred că e super drăguță!

Leave a Reply