Prima “îndrăgosteală” a copilului

Copiii voştri v-au spus vreodată că s-au “îndrăgostit”? Şi de cine? Şi ce înţeleg ei prin asta? Şi ce s-a întâmplat după? :-(( Speram să mai treacă mult şi bine până să înceapă Eliza să aibă astfel de sentimente, dar se pare că momentul acela e acum: într-o conversaţie relaxată, Eliza tocmai mi-a mărturisit că e “îndrăgostită” de un anume băieţel. M-am oprit din ce făceam şi m-am aşezat jos lângă ea pe covor şi am întrebat-o dacă ştie ce înseamnă asta. Mi-a zis că înseamnă că o să se pupe şi o să danseze cu el. Şi că o să fie deghizată în mireasă. Mai că nu m-a luat cu ameţeli. A, şi a menţionat că are de gând să-i zică. Aici nu m-am mai putut abţine şi i-am zis că mai bine n-ar face-o şi că uneori e plăcut să fii îndrăgostit, dar alteori suferi din cauza asta pentru că obiectul îndrăgostelii tale nu îţi răspunde la sentimente. Nu ştiu dacă am făcut bine. Nu ştiu ce să-i zic. Bănuiam de mult că are o pasiune pentru respectivul băieţel că prea vorbea numai de el, se entuziasma în prezenţa lui, chicotea şi îşi cam dădea părul peste cap când îl vedea (o, Doamne!) dar am sperat că totuşi încă nu e cazul de prima îndrăgosteală. Vouă vi s-a întâmplat? Pe la ce vârstă? Şi cum aţi reacţionat? Şi, cel mai important, eu ce fac acum???? Ce îi spun Elizei ca s-o scutesc de prima ei dezamăgire din dragoste?

17 Replies to “Prima “îndrăgosteală” a copilului”

  1. O, da, stiu!!! S. e indragostit de o fetita de la gradinita, Lucia, cu care era convins ca se va casatori (cand l-am convins ca nu se poate casatori cu mine). A si cerut-o de nevasta, din pacate l-a refuzat. Acum e resemnat, nu cred ca a fost ceva foarte profund, noi ne-am amuzat pe faza asta 🙂 Nu pare sa fi suferit prea mult de pe urma refuzului…

  2. Al meu e indragostit de cate trei odata care nici nu se uita la el, in schimb il plac altele pe care el nu le suporta. Dragostea e tare dificila la varsta asta! Plus ca de regula ii plac fetele mari, desi are doar 8 ani se uita dupa ele pe strada.Pe mine ma mai pufneste rasul dar ma abtin ca se supara daca nu-l iau in serios.

  3. nu trebuie sa ii spui nimic. fii fericita ca ti-a marturisit si ai grija sa nu intrerupi aceasta obisnuinta… de unde stii ca o sa fie o dezamagire? parerea mea este ca ar trebui sa o lasi sa isi traiasca sentimentele, intamplarile, nu proiecta. fii doar alaturi de ea. ce frumos :). si andi are o dragutza din gradi, acum sunt in aceeasi clasa. eu mai intreb de ea din cand, dar cam atat. am vrut sa il tachinez cateodata, dar m-am abtinut…

    1. acelasi lucru te-as intreba si eu: stii tu sigur ca va fi o dezamagire?

      indiferent ce ii vei spune, nu vei putea sa o opresti sa simta ceea ce simte. asa ca ramai doar un ascultator atent, care intelege si sprijina.
      nu ii mai spune “alteori suferi din cauza asta pentru că obiectul îndrăgostelii tale nu îţi răspunde la sentimente”, mai ales la varsta asta!

      nu critica “obiectul indragostelii” [<- expresia asta e cat se poate de ironica, sa stii] chiar daca nu e pe placul tau.
      nu rade de "sentimentele" ei. ce-o simti ea acolo, in inima ei, e cat se poate de real, desi pentru adulti pare o "prosteala" ori o "joaca".

      spune-i mereu, mereu sa-si asculte inima si sa faca exact ceea ce simte. fiindca stii ceva? mai rau decat sa nu fii iubit este sa nu iubesti. (ori sa nu ai pe cine sa iubesti)

      de dezamagiri nu vei reusi sa o feresti, oricat vei incerca.
      si nici nu ti-as recomanda sa faci asta.

      1. Nu am folosit termenul asta [obiectul indragostelii] ca nu cred ca ar fi inteles la ce ma refer, nu mai stiu cum i-am spus dar atata minte am avut totusi sa nu ma exprim prea ironic 😀

      2. in alta ordine de idei, nu stiu zau ce sa ma fac cu tine.
        toate visurile de printesa le distrugi.:)))))

  4. si ca sa raspund: Andi mi-a spus asa, mai pe ocolite, aflandu-ne intr-un second cu costume si sugerandu-mi sa iau costumul de Alba ca Zapada “stii tu cui”. eu habar nu aveam! l-am intrebat daca ii place de ea, mi-a zis ca da, eu i-am zis super ca e f draguta si ca sa o intrrebam daca are nevoie de costum… si cam atat, nu am vrut sa pun presiune pe el. de 1 martie, ii alege intotdeauna Agatei un martisor special, i-am spus de curand daca vrea sa ii puna in banca o floare, dar cred ca am cam exagerat 😀

  5. Buna! nu am copii, dar imi amintesc de prima mea dragoste, in clasa a doua… mama m-a vazut pupandu-l si i s-a parut ca am facut ceva ingrozitor de rusinos… mie mi-a trecut marea iubire de atunci, doar ca mama n-a mai aflat nimic nici despre ea nici despre cele care au urmat… pana cand am ajuns adulta si m-am eliberat de multe… 🙂
    asa ca, respira puternic si fii alaturi de ea si in micile bucurii ale dragostei si in posibilele dezamagiri… care vor fi foarte bine suportate daca stie ca poate sa planga pe umarul mamei…
    si chiar daca vor exista posibile mici dezamagiri, ele sunt utile pentru momentele din adolescenta in care trebuie sa invete sa intre, dar sa si iasa din relatii pana cand o va gasi pe cea mai potrivita pentru ea 🙂

  6. Parcă îmi şi amintesc despre primul băiat de care m-am îndrăgostit. Eram la grădiniţă şi stăteam în aceeaşi bancă, coloram mereu împreună şi cam tot timpul făceam totul împreună…numai că el era mai mare şi s-a dus la şcoală şi s-a terminat idila mea.
    Mama mă tachina mereu, iar asta nu-mi plăcea deloc :)) şi parcă să cred că mă făcea să-l resping (nu-mi amintesc să ne fi pupat, poate că tachineala mamei şi-a spus cuvântul sau poate nu eram pregătiţi să facem pasul cel mare :)) )

  7. Primul impuls care l-am avut in timp ce-ti citeam gandurile a fost acela de “mărire de pupile” 🙂 Asa de devreme? WOW! Dar in alta ordine de idei e minunat! E minunat faptul ca ti-a marturisit fara sa-i fie frica de ceva anume, asta pentru ca are incredere in tine, te vede ca pe un aliat si esti singurul aliat, deocamdata. Eu cred ca nu trebuie descurajata, daca in sufletelul ei au aparut aceste sentimente noi, orice ai incerca sa-i spui/faci nu i le vei putea suprima. Iar cuvintele pentru oameni mari spuse unui copil mic… hmm aici ceva scartaie, cred ca nu se prind. Asculta-o in tacere, raspunde doar la intrebarile ei, nu-i spune nimica in plus, inca nu e momentul. Asteapta sa mai creasca pentru a-i spune fraze demne de oameni mari. Lasa-o in visare, e o visare de care isi va aminti si in viata de om adult, va aprecia faptul ca ai fost alaturi de “copilariile” ei, ca nu ai facut-o sa se simta prost. Cred ca cu un comportament de sustinere, acuma cand e micuta, cand va creste mai mare o vei castiga pe viata, i vei castiga sufletul, in sensul ca va veni sa iti spuna TOTUL. Ce este mai greu decat sa nu-i poti marturisi mamei tale framantarile tale? de frica ca va rade, cicali sau certa, poate pedepsi. Cu siguranta este greu sa te abtii, sa fii doar ascultator. Dar gandeste-te ca procedand astfel nu o vei feri/ fugari de tine, atunci cand… vor aparea adevaratele probleme, suferinte, dezamagiri. Abia atunci va avea nevoie de cuvinte marete.

  8. SI eu am fost indragostita de un baietel de la gradinita. Nu aveam cui sa ma destainui si nici el nu a aflat niciodata. La scoala primara eram indragostita de colegul de banca si tot asa. Sentimente neimpartasite…
    E bine ca Eliza are incredere sa-ti incredinteze secretele ei.
    Sunt frumoase si inocente “indragostelile” astea timpurii. Chiar nu stiu ce sfat sa-ti dau. Nici pe mine nu cred ca m-ar fi ajutat parerea cuiva la vremea aceea:) Sufletului nu-i poti comanda!

  9. Prima dezamagire in dragoste vine oricum la un moment dat, asa ca nu trebuie sa te stresezi prea mult, mai ales ca la 5 ani nu cred ca e asa tragic ca la 15 🙂 Iar varsta la care se poate “indragosti” cineva difera mult de la unul la altul, tin minte ca prietenul meu cel mai bun de la gradinita era indragostit de o fetita, pe cand eu nu am avut probleme de-astea pana pe la 12 ani.
    In rest, vorba Ioanei, e bine ca Eliza are incredere sa-ti zica de-astea. In afara sa o asculti nu ai ce sa faci, daca ma intrebi pe mine oricum indragostelile copiilor nu sunt treaba parintilor, indiferent de varsta copilului 🙂

    1. :-))) Tare asta. Eu cred ca indragostelile copilului sunt treaba parintilor la orice varsta. Nu ca sa le controlezi sau ca sa-ti dai cu parerea, ci ca sa stii de ce e fericit sau nefericit copilul tau.

  10. Gândeștete că dacă acum vrea ce vrea (presupun că e la grădi, clasa1,2), ce va face la15 ani??? Vezi că în clasa a 5-a va face niște crize, se va crede mare și tare, se va certa mereu cu un membru al familiei etc. Încearcă să păstrezi această relație de sinceritate cu ea…
    Mult noroc!

  11. nu am avut pana acum astfel de dileme,dar au fost cativa baietei care s-au tinut dupa Daria spre amuzamentul meu si disperarea ei (ii vedea doar ca pe niste prieteni)
    ceea ce imi place este ca iti povesteste
    e nemaipomenit! e bine sa stie ca iti poate spune orice si ca ii esti prietena,nu doar mama 😀
    dezamagirile vin o data cu “indragosteala” asa ca sunt inerente;cel mai bine e sa-i fii alaturi si sa o sustii (ca de altfel de fiecare data) si sunt sigura ca va avea doar de invatat din astfel de experiente 😉

  12. Iulia acum o luna deci trei ani si 5 luni mi-a zis ca e indragostita, de Neil, un baietel engelz. Cum baietelul nu mai vine la gradinita, Iulia a facut pasiune pentru Jacup, un baietel turc. Dar daca-l vede pe Neil pe strada se rusineaza si-i face cu mana, asa ca mi-a zis ca-i place si de el.
    Eu nu i-am zis nimic, am intrebat-o ce simte, si cum e iubirea?

  13. Ha, fiica-mea la 5 ani si jumatate s-a “indragostit” de Vasco, unul din studentii care aigura distractia la un hotel in Bulgaria.Ea avea putin peste un metru inaltime, el avea 1.90 m era un brunet frumos, atletic si cu umeri lati. Mi-am zis in sinea mea ca nu e rea alegerea. Cu umor vorbind,treaba e ca in urmatorul an ne-a batut la cap sa mergem fix la acelasi hotel, tocmai datorita lui Vasco. Si ne-am dus, mai ales ca si mancarea era buna. In al treilea an i-a trecut, asa ca am schimbat hotelul si statiunea.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.