Hotel Marigold

Am văzut acest film pe bucăţi, pe HBO, dar m-a impresionat foarte mult. Să vă explic de ce: eu nu mai am răbdare să mă uit la filme. Intrigile (mai ales ale filmelor americane) mi se par plictisitoare, previzibile, glumele şi scenariile sunt răsuflate. Parcă toate filmele sunt la fel, fie ele de acţiune sau romantice (de fapt, filmele romantice sunt cele mai plictisitoare şi mai anoste). Prefer să mă uit la reluări din Midsommer Murders sau Poirot decât să fiu obligată să rezist la nouăzeci de minute de acţiune gen boy meets girl, boy falls in love with girl, something happens, sad, sad, sad, someone does the grand gesture, the end – pricepeţi voi. Hotel Marigold e un alt fel de film poate pentru că e cu persoane în vârstă. Mie mi-e groază de bătrâneţe şi mi-a plăcut să văd că bătrâneţea nu e, totuşi, sfârşitul. Că lucrurile făcute pot fi refăcute şi că vârsta a treia are frumuseţea ei. Am învăţat că “everything will be alright in the end. If it’s not alright, then it’s not the end (totul va fi bine la final, dacă nu e bine, atunci nu e finalul). Sonny, indianul optimist care rosteşte aceste cuvinte îţi stârneşte mila, la un moment dat, cu viziunea lui pozitivă asupra lumii, îţi vine să-i dai palme să se trezească, să vadă realitatea, dar pentru el, totul chiar e bine la final, tocmai pentru că a menţinut mereu această gândire pozitivă.

IMG_9259.CR2

Ce se întâmplă, de fapt, în film: şapte bătrâni aleg să se mute în India (Jaipur) într-un hotel frumos renovat şi deschis special pentru “cei bătrâni şi frumoşi”. Evident, ca în toate filmele (şi ca în realitate, din păcate), pliantul nu seamănă deloc cu realitatea şi ei găsesc acolo un hotel aproape dărâmat, fără uşi, cu puţin personal şi cu un proprietar plin de visuri şi idei pe care nu reuşeşte să le pună în practică. Cei şapte sunt dezamăgiţi dar nu au de ales şi rămân la hotel, încercând să se descurce cum pot, chiar dacă asta înseamnă să se încuie în toalete după masa de prânz 😀 Una dintre replicile care mi-au plăcut mult e cea în care Evelyn spune: “Nimic din ce s-a întâmplat aici nu e cum m-am aşteptat” şi Muriel îi răspunde: “Majoritatea lucrurilor nu sunt cum te aştepţi, dar uneori, ce se întâmplă în locul lor, e mult mai bine.”

Cred că e un film care te învaţă să “make the most of it”, adică să iei lucrurile aşa cum sunt şi să te bucuri de ceea ce poţi pentru că totul are un sens. Te învaţă să nu fii dezamăgit, să nu te izolezi în amărăciune, ci să fii optimist că totul va ieşi bine până la final. Şi dacă nu iese bine, înseamnă că finalul n-a venit încă.

A, şi e şi o poveste de dragoste pe acolo dar e una amuzantă 🙂 De fapt, nu, sunt două poveşti de dragoste, dar vă las să le descoperiţi singuri.

Recomand acest film pentru orice vârstă (mă rog, nu copiilor) pentru că te încarcă de energie şi gândire pozitivă. Şi pentru că eu am râs la el. Şi cine mă cunoaşte, ştie că eu nu mai râd de cel puţin douăzeci de ani la filme.

6 Comment

  1. gilda says: Reply

    Multumesc pentru rezumat , e exact genul meu de film. Ma voi uita negresit!

    1. Astept sa imi spui parerea ta dupa ce il vezi 🙂

  2. Irina says: Reply

    l-am vazut si noi chiar imediat ce a aparut, intradevar, un film emotionant, din care poti sa inveti ceva, nu doar stai gura-casca degeaba. Il recomand si eu.

  3. gilda says: Reply

    Ei bine, l-am vazut. Mi-a placut pentru ca nu e genul acela de comedie usoara si seaca. Mi s-a parut un film trist pe alocuri dar optimist si mai ales un film care te lasa la sfarsit cu un zambet pe buze, cu un “daca ai incredere, optimism si un gram de nebunie, atunci orice e posibil si la orice varsta”. Si inca ceva: e un film pe care l-as revedea cu placere. Multumesc!

  4. Amalia says: Reply

    aseara m-am uitat la Hysteria, dupa ce am citit postarea ta. mi-a reincarcat bateriile, pentru ca de o saptamana ma bantuie doua filme pe care nu stiu cine m-a pus sa le vad unul dupa altul: Dupa dealuri si The Stoning of Soraya M.(absolut devastatoare amandoua, eu cu greu am reusit sa scap). Sper sa am timp diseara si pentru asta. multumesc pentru sugestii, au fost binevenite

  5. Simona I. says: Reply

    The Best Exotic Marigold Hotel – si mie mi-a placut, altceva decat vesnicele americanisme. In general fimele britanice, independente sunt haioase:) si daca mai combina si ceva din India…

Leave a Reply