Am luat prima oară contact cu programul pentru copii Orăşelul Leneş acum câţiva ani când o colegă de serviciu era disperată că nu găseşte diverse chestii cu Sportacus pentru a-i organiza fiului ei o petrecere tematică.
Am căutat atunci pe net câteva poze şi din ce am văzut nu mi-a plăcut deloc. Ani mai târziu, Eliza a crescut mare şi a început să se uite la Orăşelul leneş şi eu odată cu ea. Am înţeles despre ce e vorba şi personajele au început să-mi devină simpatice (deşi Sportacus ar putea face mai puţine mişcări când se mută de pe un scaun pe altul pentru că mă oboseşte 😀 ).
Când Ana (Mămica urbană) ne-a invitat la o petrecere organizată de Boomerang cu prilejul lansării în România al sezonului al treilea al serialului, am acceptat fără să stau la îndoială pentru că ştiam că Eliza se va distra. Ce nu ştiam, însă, e cât de bine se va distra. Petrecerea a fost fantastică, au avut nişte animatori clasa întâi (deşi Eliza a comentat că Sportacus nu era cel adevărat pentru că avea mustăţile desenate), jocuri distractive şi un spaţiu potrivit pentru toate.
Nu au fost timpi morţi deloc, în permanenţă era cineva pe lângă un copil să-l ajute, fie la bowling, la coşul de baschet, a colorat, la piscina cu bile, la masa de fotbal sau la jucăria electrică (nu ştiu exact ce-i aia, dar era distractivă 😀 ).
După o încălzire cu animatorii Boomerang, au sosit cei doi eroi îndrăgiţi, Ştefania şi Sportacus care i-au învăţat pe cei mici cheia unui stil de viaţă sănătos: mişcare, “bomboane sportive” (fructe şi legume) şi cât mai multă distracţie. Au executat, desigur, şi un dans pe melodia specifică serialului:
În timp ce copiii se distrau, mămicile au fost invitate la o discuţie despre o alimentaţie sănătoasă, discuţie de la care am preferat să mă fofilez pentru că deja nu mai am răbdare pentru aşa ceva. Am dat târcoale mesei cu gustări dar nu prea m-am putut atinge de nimic, nu ştiu cum îşi poate imagina cineva că poţi mânca hummus sau pastă de ton fără o lipie, o pâine ceva, iar orezul cu lapte n-a fost deloc pe gustul meu (şi nici al Elizei :-D) Eliza s-a delectat cu două mere şi apă, eu cu ceai Tea forte (câteva selecţii fantastice de ceai la pliculeţe de care m-am îndrăgostit) şi limonadă.
După o vară lungă şi călduroasă, în care am fost fiecare pe unde, m-am bucurat să-mi revăd colegele de blogging şi pe Ana, proaspătă mamă de bebe 2 şi să mai schimbăm impresii şi păreri despre copii, despre mâncare şi despre ce-am mai făcut.
Orăşelul Leneş este un program pentru copii creat de un sportiv islandez (habar nu aveam, am crezut că e făcut de americani, ca mai toate) pe numele său Magnus Scheving (campion la gimnastică ritmică) pentru a promova un stil de viaţă sănătos în rândul copiilor (şi, credeţi sau nu, dar eu am observat că la Eliza funcţionează).
Din comunicatul de presă emis de Boomerang am aflat şi că “Sportacus” a colaborat cu Prima Doamnă a Statelor Unite, Michelle Obama, în cadrul unui program intitulat “Let’s move” (când oare vom vedea şi noi o primă doamnă ca face ceva în ţara asta?) dedicat preşcolarilor americani, încurajaţi să facă mişcare şi să mănânce sănătos. Nu obişnuiesc să preiau poze din comunicatele de presă dar cea de mai jos mi s-a părut tare haioasă, mai ales că Eliza e acum pasionată de gimnastica ritmică, şi cercul şi panglica sunt preferatele ei, cu care exersează în fiecare zi.
La final, copiii au primit cadouri de la Boomerang (tricouri, rucsacel cu Scooby, diverse produse promoţionale Boomerang, un DVD cu primul episod din noua serie Orăşelul leneş pe care deja îl ştiu pe de rost şi care rulează încontinuu de ceva vreme la mine în casă şi un freesbie haios care îi îndeamnă pe copii să iasă afară să facă mişcare). Mulţumim, Mămica urbană şi Boomerang pentru invitaţie!
P.S. Serialul se difuzează pe Boomerang în fiecare zi de la 09.20, 13.45 şi 19.05.
Parca citeam despre mine, in primele randuri ale povestii. Si eu am fost surprinsa cand am constatat ca este islandez si ca este, de fapt, un bunic de 50 de ani, pe care nu-i arata deloc. Si mi se pare extraordinar faptul ca autoritatile islandeze au sustinut ceea ce a facut el si au ajuns sa promoveze in scoli acest stil de viata. Iar la noi sunt atatia parinti care nu stiu cum sa isi scuteasca odraslele de la orele de sport…
Asta cu orele de sport din scoli e cu dus si intors. Cu exceptia unui an in care am avut o profesoara, in rest (si mai ales in liceu) am avut doar profesori al caror unic scop era sa ne pipaie la ore ca sport cu siguranta nu faceam. Cred ca tot noi ca parinti trebuie sa ne implicam si sa ne asiguram ca fac miscare asa cum trebuie, oferindu-le alternativa unui sport ca activitate extrascolara.
Cata vreme sportul din scoli este o bataie de joc, iti ramane doar alternativa spusa de tine. Ma refer la parintii ca nu isi lasa copii sa faca sport de teama sa nu cada, sa nu transpire, sa nu se juleasca, sa nu se murdareasca, sa nu raceasca si alte “sa nu”-uri. Am in jur o droaie de exemple.
Si noi am avut anul trecut, in clasa zero, o profesoara de sport care tipa la copii si le spunea ca sunt nesimtiti si nebuni. Am ajuns la director si am cerut sa fie schimbata. Era suplinitoare, nu stiu daca a venit altcineva pe post, dar asta e alta poveste.
Cum adica sa te pipaie la orele de sport. Nu pot sa cred. Si parintii ce ziceau? Noi faceam super sport, 2 ore pe saptamana. Imi aduc aminte cum erau privite orele de sport, cam nasol, nu aveau de face cu a fi intelectual.
Parintii nu ziceau nimic pentru ca nu le spuneam, facea parte din categoria lucrurilor care nu se discutau, la fel ca multe altele.
Neplacuta experienta ta din copilarie cu orele de sport. Asa bine pica articolul tau ….pt .ca numai la luptele cu kilogramele m-am gândit zilele acestea şi despre asta am scris. Nu mereu alimentatia este problema, ci lipsa constanta de miscare. La fiică-mea la scoala s-au revoltat unii parinti pt. calificativul” bine “primit de odraslele lor la ed.fizică. Raspunsul Doamnei de sport a fost ceva de genul …”nu bat mingea bine si nici nu fac norma la sarit coarda”. In alţi ani fusese adusă presa. Pentru aceleaşi motive.Si totusi, profesoara avea dreptate.
E draguta ideea de petrecere tematica si vad ca animatorii sunt foarte priceputi si au o coregrafie bine-realizata. Ma mir ca vad atat de putini copii, asa putintei au fost la eveniment?
Nu m-am mai uitat de mult la Oraselul Lenes, cam de cand rula pe Jetix… ma uitam pentru ca nu gaseam ceva mai bun, dar era muzical era dragut si mesajul e bun. Acum am inteles ca au inlocuit-o pe actrita principala- Julianna Rose Mauriello (Stefania) cu o alta fata…ceea ce mi se pare cam trist. Dar ce sa-i faci, nici o actrita nu poate ramane fetita pentru totdeauna. 🙂
Acum nu stiu cum e dublajul in romana si de cine e realizat, dar au facut un lucru bun cu primele sezoane ca au dublat filmul integral cu cantece cu tot. Nici pe Stefania nu stiu cine o dubla, dar vocea era foarte buna si canta bine. 🙂
Cand copiilor le place, mesajul e unul pasnic si cu indemnuri sanatoase, parintii sunt fericiti. :))
Au fost destul de multi copii la eveniment dar unii au preferat sa stea pe langa parinti sau la alte jocuri 🙂
Foarte fain! Asta e unul din avantajele de a locui in capitala, tot felul de evenimente si activitati constructive si interesante.