Invitaţie la discuţii – despre locul în care dorm copiii noştri

După cum ştiţi, Eliza a împlinit recent cinci ani şi cu această vârstă a început şi o nouă etapă (pe care o declar începută cu succes) – aceea în care doarme singură în camera ei. Eliza a trecut (tot cu succes) prin trei moduri de a dormi: când era bebe, am pus-o direct în pătuţul ei când am venit de la maternitate, un pătuţ simplu, din lemn (cam ca acesta doar că al meu nu era transformabil) care mai servise un copil înainte şi care a mai servit încă unul şi după. Pătuţul era instalat în camera mea, pentru că  la momentul acela aveam (cred) pe cineva în gazdă în camera ei (de fapt, ca să vezi, nu-mi mai amintesc bine dacă chiar atunci sau după aceea). Nu prea ştiam ce-i cu dormitul împreună (co-sleeping) iar la vremea aia singurele bătălii vehemente pe principii de creştere copil se dădeau pe nişte forumuri pe care încercam să le evit pentru că deveniseră deja adevărate câmpuri de luptă. Timp de doi ani, Eliza a dormit doar în pătuţul ei, ba chiar fusesem nevoită să cumpăr un pătuţ pliant acasă la părinţii mei pentru că nu dormea decât singură. Pătuţul pliant este în stare foarte bună şi îşi aşteaptă cu nerăbdare următorul membru care să-l ocupe pentru că a fost de bună calitate şi a rezistat la multiplele împachetări şi despachetări cu ocazia vizitelor noastre la Iaşi.

03.08.2009

A trecut timpul şi, în jurul vârstei de doi ani, Eliza a început să se instaleze în patul mare şi să refuze categoric să se mai mute la ea în pătuţ. Dormea (şi încă mai doarme) foarte împrăştiată şi spaţiul din pătuţ nu-i ajungea. Am încercat să menţin regula (pentru că şi eu dorm foarte prost) dar într-o seară a plâns până a vomitat şi de atunci nu s-a mai întors în pătuţ. Pe la vreo trei ani i-am cumpărat un pat în camera ei. A fost o alegere proastă de la început pentru că era pat de copil mic şi a fost folosit mai mult pe post de canapea în camera ei. Dacă aş fi descoperit de atunci genul acesta de canapeluţă gonflabilă cu husă textilă la 200 de lei, n-aş fi făcut investiţia aceea enormă de aproape 1000 de lei la Ikea să-i fi luat pat alb cu saltea doar ca să aibă pe ce să stea când se uită la desene (la dormit, clar n-a fost folosit). Nu era pregătită să se mute în camera ei şi, după două încercări nereuşite, nici n-am mai încercat.

DSC02425

Acum i-am cumpărat pat mare (de 1,90 pe 1m) unde se poate lăfăi în voie şi unde s-a mutat imediat ce i l-am adus acasă. Fără lacrimi, fără negocieri, fără nimic. Pur şi simplu venise vremea.

pat

De ce vă povestesc toate astea? Din trei motive. Unul e faptul că Allkids m-a rugat să conduc pe blog trei discuţii legate de subiecte fierbinţi despre creşterea copiilor. Doi e faptul că noi am trecut de momentele subiectelor fierbinţi pe care eu le-am evitat într-un balet graţios în toţi aceşti ani şi acum pot discuta despre asta şi trei e faptul că dacă ne-aţi împărtăşi din experienţele voastre, aţi ajuta o posibilă viitoare mămică foarte dragă mie să ia odată decizia aia de a ne bucura cu un bebe 😀

Şi tot pentru mămica respectivă trebuie neapărat să semnalez pătuţul co-sleeper care se poate lipi de patul părinţilor şi de care m-am îndrăgostit de cum l-am văzut. Ştiu că Ina practică varianta asta şi poate ne povesteşte ea mai multe despre cum e cu pătuţ lipit de patul mare.

Deci, ce-aţi practicat? Dormit împreună, dormit separat în aceeaşi cameră, dormit separat în camere diferite? Până la ce vârstă, cum au fost tranziţiile şi, cel mai important, aţi făcut la fel la al doilea? Aş vrea să ştiu cum aţi făcut voi, cum a fost mai bine pentru voi şi nu cum consideraţi voi că e cel mai bine şi valabil în mod universal, n-aş vrea să mutăm o discuţie plăcută a aducerilor aminte pe terenul minat al undei dezbateri pro sau contra co-sleeping etc.

35 Replies to “Invitaţie la discuţii – despre locul în care dorm copiii noştri”

  1. Hello 🙂

    Da, chiar eu, aia cu patul lipit de patul mare.
    Pai eu am dormit cu Alex in pat de cand s-a nascut. Am petrecut prima luna in patul mare si confortabil al soacrei. Apoi am revenit in Bucuresti, pe canapeaua suie si neincapatoare a apartamentului nostru inchiriat. Am cumparat un patut pliant si am inceput plimbatul nocturn si exasperant intre patul nostru si patul lui. Cum mai locuiam si in garsoniera, ni s-a parut ridicol ce facem asa ca am renuntat la cel pliant. Am luat unul din lemn, i-am scos o latura si l-am lipit de al nostru. Asa am rezolvat lipsa de spatiu din patul comun si am castigat si ore de somn si liniste pretioase.

    In timp Alex s-a tot lungit si marit si au inceput sa ii cam iasa picioarele prin pat. Printre zabrele. Atunci ai aparut tu, zana buna, si ne-ai facut cadou patul vechi al Elizei 🙂 In care Alex se simte minunat.

    Nu stiu pana la ce varsta vom mai dormi toti in aceeasi camera si tehnic vorbind cam la acelasi nivel – chit ca sunt paturi diferite. Pana la varsta la care ta-su si ma-sa isi vor permite sa inchirieze sau sa cumpere ceva cu 3 camere. Nu vad de ce m-as ingramadi pe canapeaua aia din living cu dormitul. La noi camera de zi e camera de zi, cu cabluri, jucarii, telefoane, calculatoare, si dormitorul e dormitor – carti, pat, somn. Nu ma vad dormind in ea deloc.

    Conteaza si stilul familiei. Noi suntem calzi, prietenosi, *cuddle-junkies*. Daca pana sa raman gravida cainele era nelipsit de la picioarele noastre noaptea, mi se pare ridicol acum sa trimit copilul in alta camera.

    La al doilea copil – pe care mi-l doresc din suflet – cred ca vom face tot la fel. Mi se pare cea mai practica solutie pentru noi.

  2. peste aproximativ 2 luni voi fi si eu mamica si mi-am propus de foaarte mult timp sa nu aduc bebelina in pat cu noi. Nu mi se pare normal, nu mi se pare igienic, consider ca fiecare trebuie sa aiba spatiul sau personal de dormit. Va avea patutul in camera noastra dar va dormi in patutul ei si nu cu noi.
    Eu am dormit cu ai mei in camera pana la 6 ani, dar niciodata cu ei in pat. Daca unii parinti pot, cred ca putem cu totii, e o chestie de vointa…
    Acum de la vorba pana la fapta e cale lunga, dar sper sa ma mentin ferma pe pozitii 🙂

    1. ina, te rog sa nu uiti de aceasta postare si sa revii cu variantele care le practici in clipa in care va veni bebele:) acelasi lucru mi l-am propus si eu cand eram insarcinata dar mirare dupa ce a venit bebele si ma ridicam din pat de 6 ori pe noapte pt alaptat sau doar linistit l-am pus pe micutul meu Andrei cu noi in pat si a fost minunat si este inca:))

      1. Ina – unor parinti li se potriveste, altora nu. Important e sa ramanem cu mintea deschisa.

    2. As vrea sa fiu mai intelegatoare, insa sufletul meu de mama nu-mi permite:) Fiica mea a dormit la ea in camera, in patutul ei, pana la 1 an si trei luni (apoi cu noi, observand cat e de bine intr-o vacanta prelungita) Chiar si asa, de cate ori a/am simtit nevoia, am adus-o cu noi in pat. Regret acum (ca are 4 ani) ca nu a dormit NUMAI cu noi de la inceput. Vezi tu, iti impartaseam parerile actuale si greseam. As fi scutit atatea griji, drumurile nesfarsite catre patutul ei sa vad ca e bine si senzatia de gol in suflet daca as fi constientizat de la bun inceput ca nu e normal sa doarma singura, s-a nascut din noi si e o prelungire a noastra, un copil e UN COPIL si dureaza pana sa se simta cat de cat independent. Stii, copiii si chiar bebelusii au frici nestiute, viseaza urat si simt nevoia de caldura aproapelui, am certitudinea asta. Eu am alaptat copilul la cerere, noi ne-am tinut in brate fata neconditionat si am mai si dormit cu ea. A rezultat un copil nespus de vesel, atasat, dar mare amator de libertate si foarte istet. Poate conteaza. pentru tine sa faci cum iti dicteaza inima, nu ceilalti sau unele carti. Neigienic? De ce, sa fii mai riguroasa in igiena personala nu strica niciodata. Sau poate tu consideri patul vostru un spatiu prea personal ca sa-l imparti. Mda, cred ca un bebe va intelege pe deplin cum mami doarme doar cu tati si nu-l vrea langa ea/ei:)

      1. Cat de bine ar fi pentru noi toti (mame si copii) daca nu ne-am mai simti obligati sa aratam cu degetul pe cei care fac alte alegeri decat ale noastre….

  3. Teoretic copiii (amandoi, pe rand) au dormit in paturile lor. Intai in camera cu noi si apoi dupa un an in camera lor.
    Practic am dormit in toate configuratiile posibile: de la Alex/Ana bebe doarme pe burta mamei pentru ca doar acolo se poate dormi, prin eu langa patutul lui Alex (sau al Anei) pe covor, cate un copil ratacit noaptea in patul nostru, pana la toti 4 in acelasi pat si am avut si momente in care tati s-a dus sa doarma in patul copilului pentru ca respectivul copil se tot punea de-a latul patului nostru.
    Dar pentru noi (parintii) e foarte greu sa dormim cu ei (copiii) intre noi pentru ca: nu putem adormi decat daca ne simtit unul pe celalalt in pat si nu reusim sa adormim daca sunt copiii intre noi, si nu putem nici sa lasam copiii sa doarma la margine pentru caci mie mi-e frica sa nu cada din pat (n-ar fi problema ca nu cad de foarte sus, dar ma streseaza cat sa nu dorm adanc)

    1. Maria, pentru margine poti incerca o bara detasabila de protectie cum e in poza a doua, la patul alb al Elizei. Se gasesc in Ikea si nu sunt chiar asa de scumpe.

      1. avem din aia, dar la stilul Anei (se ridica in fund si isi da drumul in alt directie – ciudat este ca ea nu acazut decat o singura data in pat si atunci mai mult din cauza mea) mi-e ca nu e suficient

  4. Din experienta pe care o am, fiecare copil e unic nu numai in timpul zilei, ci si in timpul noptii:) Eram convinsa dupa Matei ca asa vor dormi toti copiii mei: singuri de la inceput, in camera lor de la 3 luni si fara sa vrea vreodata sa doarma cu noi… Chiar daca ma trezeam la Matei, nu mi-era greu sa fac naveta si a fost foarte ok… Pana la un an jumatate a dormit in patut, apoi in pat single de 90*190 cu o placa din pal ca sa il pastreze in pat pana dimineata 😀 si totul a fost ok asa. Nu ne suporta in pat cu el nici cand doream noi si cu timpul ne-am obisnuit cu totii cu dormitul asta separat – nu cred ca are rost aici sa fiu condamnata de iubire mai putina pentru copilul meu 😀 . Intre timp, a aparut Maria, care ne-a daramat bine de tot orice mit, orice credinta si orice ideal: pentru ca a avut un reflux foarte intens, maria voma si in somn, asa ca nu imi permiteam sa o mut foarte devreme in camera ei, apoi cand am mutat-o se obisnuise deja sa ma tina de deget… Acum dorm amandoi in paturi mari, care sa ne incapa si pe noi, de 160 cu 200, care se strang si devin divanuri de 80 cu 200…. Si vine si finalul povestii noastre, dupa 1 an si 10 luni de maria si 3 ani si 8 luni de matei: de cele mai multe ori, adormim care incotro ( bine, acum e bica la noi si maria nu vrea pe altcineva in pat in afara de bica) … Cand nu e bica, eu adorm fata, sotul baiatul, eu adorm la fata ,sotul la baiat pana la o bucata de noapte, apoi ne intoarcem in patul nostru, pana cand isi da maria seama ca nu sunt in pat cu ea si, daca revin pe la 4 dimineata, deja e matei la noi in pat – se mai intampla… Recunosc ca se intampla si sa fim fiecare in camera lui dimineata, se intampla si sa fim in camere total diferite fata de alea in care am adormit initial, dar toate variantele mi se par minunate, inclusiv traseismul meu nocturn 🙂

    Somn linistit tuturor parintilor si copiilor!

    Andreea

  5. Ha, Ina, dar la al doilea o sa dormiti toti 4? 5 daca socotim si cainele?
    La noi a fost altfel, din prima zi acasa, copiii au dormit in paturile lor, in camerele lor. La primul, dormitorul copilului, la al doilea, un colt de sufragerie izolat cu un perete mobil transformat in dormitor de bebe. Putea la fel de bine sa foloseasca sufrageria intreaga, nu ne-a folosit la mare lucru peretele mobil, dar parea mai intim coltisorul ei.
    Si pe la 1 an al celei mici, am mutat-o cu patut cu tot in “camera copiilor”. Acolo dorm si acum amandoi, au 7 si aproape 5 ani.
    La noi nu ar fi functionat dormitul in aceeasi camera pentru ca eu pur si simplu nu pot sa dorm cu ei, ii aud la fiecare miscare, fornait, ca sa nu mai zic ca acum vorbesc amandoi prin somn 🙂
    In vacante dormim aproape mereu in aceeasi camera si desi se prespune ca ar trebui sa te odihnesti, tare rau mai dorm cel putin prima jumatate, pana ajung epuizata si as putea dormi in picioare.

  6. Noi dormim cu Daria de la inceput, adica aproape de 5 luni, din 2 motive: e foarte confortabil sa alaptez asa si mi se rupea inima sa o pun la ea in patut seara. Parea nedrept ca noi sa dormim luati in brate pe cand ea sa doarma singurica. 🙂 Nu stiu ce sa facem cu patutul care ocupa spatiul aiurea in camera…

    1. Anda, eu l-am facut initial spatiu de depozitare (a se citi maldar de haine luate de pe sarma) si apoi birou.

  7. Noi am cosleepuit la inceput, pe urma s-au mutat fetele impreuna in patul mijlociei si nu se dau duse de acolo sa doarma fiecare in camera ei… iar noi nu avem nimic impotriva 🙂

  8. Elena, fetita mea cea mare n-a dormit in patut niciodata fiindca plangea foarte rau tot timpul si astfel adormit cu noi in pat pana pe la 3 ani. Maria, fetita cea mica a dormit in patutul ei in camera noastra inca de cand am iesit din maternitate si n-a acceptat niciodata sa doama cu cineva , nici cand mergeam la bunici (acolo avea alt patut pliabil). Cand Maria avea 1 an si jumatate si Elena 3 ani si jumatate, le-am mutat pe fete singure in camera lor intr-un pat cu sertar si de atunci dorm acolo fara proteste.

    1. Valentina, ai o poza a patului cu sertar? Cand i-am facut noul pat Elizei am cautat pe google de am innebunit astfel de modele si la noi si n-am gasit mai nimic.

      1. Nu am poze, dar daca vrei o sa fac si o sa-ti arat cum este. Noi l-am facut la comanda.

  9. S-a notat aluzia cu patutul si Andreea (nasa) mi-a scris imediat intrebandu-ma daca am ceva sa ii zic 😀 Mi-e sa nu se dezintegreze totusi pana o sa devii tu matusica de la mine :)))))

    1. :))))))) Nu m-am gandit ca va trage lumea concluzii, dar ce vrei, asteptam cam de multisor 😀

      1. Rabdarea e o virtute! :)))

  10. Vai, ce de variante am avut pana acum!
    Primul copil: din prima zi acasa, in patutul lui, foarte aproape de patul mare. Tot asa pana la 2 ani.
    Vine al doilea copil: in patutul lui, langa patul mare. Copilul mare in alt patut, mai mare, tot langa patul mare. Dupa o vreme (vreo 9 luni) amandoi copiii in patul mare. Dupa inca o vreme tatal se muta din patul mare ca nu mai poate dormi de ei (nu, nu in patut). I-am mutat in camera lor, la inceput in patuturile desfacute și cu mine chinuindu-ma pe o saltea pana adormeau. Dar se trezeau si ma cautau sau daca dormeam pe saltea ajugeam sa dormim toti trei acolo. Pana la urma am luat un pat dublu de la IKEA (cel mai simplu) pe care il avem in camera lor si de atunci dormim toti trei in acesta, cu mare placere si cu perioade in care, din cand in cand, copiii manifesta placere in a dormi pe jos (in cel mai fericit caz pe o saltea).

  11. Miha, eu zic sa nu te iei de surioara ta, ci sa confirmi ce asteapta lumea odata si gata 🙂 e mult mai simplu 🙂

    1. Ha ha ha . O sa confirm la un moment dat. Nu inca 😀

      1. “La un moment dat.”…te-a ajuns asa cum iti ziceam ca am patit eu sau doar vrei sa scapi de gura lor? :))

        1. Sunt niste mixed feelings. Parca incep sa vreau dar parca inca nu. Deci … inca nu 😀 Si da, intre noi fie vorba, uneori mai zic “inca” si ca sa scap de alte explicatii.

  12. Privind in urma, constat ca noi am ales invers: parintii s-au mutat (temporar) in camera copilului.

    Eu am gemeni, au impllinit de curand 1 an (cate un an:). Inainte de a se naste, le-am cumparat un singur pat, cel mai ieftin de la Ikea- 30 de eur si am mutat patul dublu al parintilor in camera gemenilor. In primele 2 saptamani am dormit asa: mama in patul dublu, copiii amandoi in patul lor, iar tata in sufragerie pe canapea. Dupa doua saptamani am constatat ca imi era foarte dificil sa ma dau noaptea jos din patul meu, sa tot iau copiii din pat si apoi sa ii pun la loc. Asa ca am mai cumparat o saltea de copil de la ikea, pe care am pus-o linga mine in patul dublu de adulti. Noaptea ii aveam linga mine inaltati pe salteaua lor, nu aveam cum sa ma intorc peste ei in somn.

    Cand au crescut si nu au mai incaput 2 pe o saltea, am mai luat un pat de copil (tot ikea,tot cel mai ieftin) si i-am pus sa doarma fiecare in patul lui. In continuare dormeam cu ei in camera, dar separati.

    Cand au facut 6 luni, ne-am luat patul mare inapoi in dormitorul parintilor. Cu toate astea, inca o luna eu am mai dormit pe jos in camera copiilor, la picioarele paturilor lor, pe o saltea gonflabila.(pentru linistea sufletului meu de mama, sa-i vad eu cum respira atunci cand dorm pe burta- pozitia lor preferata).

    De la vreo 7 luni dorm singuri in camera lor.

  13. Am practicat N metode: co-sleeping în primele 4 luni, pentru că îmi era greu să mă ridic din pat după cezariană. În tot acest timp, pătuţul Alexiei, unul din lemn, era lipit de al meu. Apoi, după 4 luni, am trecut-o pe Alexia în patul ei, dar în aceeaşi cameră cu mine. La mai bine de un an şi jumătate, am găsit o soluţie de compromis: am lipit patul din lemn de canapeaua pe care doarme acum. Asta a fost şi perioada în care am lăsat-o să doarmă singură cuc în camera ei. Am lăsat grilajul pătuţului jos astfel încât să doarmă după bunul plac: când în pătuţ, când pe canapea. După ce s-a săturat de pătuţ şi a început să doarmă numai pe canapea, am donat pătuţul cu grilaj. Acum doarme singură cuc pe canapea. Şi, pentru a-i asigura confortul necesar, am pus o saltea peste canapeaua desfăcută, astfel încât să stea cu spatele drept. Am fi vrut un pat special pentru o prinţesă ca ea, dar canapeaua ne-a fost mai la îndemână…

  14. Copiii sunt diferiti. Matei a stat in patut din prima zi, Miruna a facut un an si tot nu vrea decat lipita de ma-sa. Cand a vazut-o Matei ca sta cu mine a vrut si el tot cu mine, motiv pentru care tatal a ajuns pe canapea. Intre timp a facut rocada cu Matei cu canapeaua, oricum nu e bine in nicio formula, toti dormim prost. Problema tine mult si de spatiu, copiii mei fac tumbe toata noaptea, i-ar trebui fiecaruia cate un pat de macar 1,60 latime, dar in 2 camere nu ai unde pune 3 paturi mari, mai ales ca noi folosim sufrageria ca atare pana la ore tarzii. In concluzie, si noi avem nevoie de o casa mai mare, unde ar dormi fiecare independent. Cosleepingul mi se pare ok cat alaptezi, e mai usor noaptea, cel putin mie asa mi-a fost. Bine, cine poate dormi pe termen lung cu copilul/copiii, foarte bine, sotul meu nu poate si de la o vreme si eu sunt prea obosita sa mai tratez cu seninatate momentele cand sunt trezita cu cate un cap in gura 🙂

  15. Eu pe Max l-am culcat de mic în patul lui și acolo a rămas. Uneori însă se cere să dorm cu el (chiar și acum, la 8 ani) și atunci o fac. Pe Vera am culcat-o în patul conjugal (pătuțul = loc de depozitare jucării), apoi am transferat-o în patul maică-mii. Când va fi suficient de mare să nu mai cadă din pat, i-o pasăm lui Max, că are pat supraetajat.

  16. Noi dormim toti 3 in acelasi pat. Planul initial era sa dormim in aceeasi camera, cu patutul ei lipit de al nostru, but baby said no, asa ca acum (7 luni) ne e foarte bine asa. Ea doarme foarte bine, eu nu ma ridic noaptea din pat ca sa ii dau de mancare, si in plus patutul ei s-a dovedit un spatiu foarte util pentru depozitat diverse. 🙂

  17. Noi am mers pe varianta dormitului impreuna. Sotul s-a mutat in alta camera, iar noi 3 (eu + 2 copii de 5 si 9 ani dormim in aceeasi camera). Cel mare in pat supraetajat iar cea mica , cu mine , in patul mare. Noi ne simtim bine asa. Cand erau mai mici au dormit fiecare in patuturile lor, dar in aceeasi camera cu mine. imi place sa aud respiratia lor, si Doamne fereste de evenimente ( voma nocturna, raceli, etc), imi place sa fiu pe faza. Seara citim povesti si ne ditram toti pana adormim.Sotul, cateodata, participa si el la distractiile de dinaninte se somn. si desi la cel mare i-am pregatit o camera, separat, nu vrea acolo, cica e singur si nu-i place, vrea la galagie.

  18. Eu imi amintesc, pe la vreo 7 luni de sarcina , ca eram foarte hotarata: copilul trebuie sa doarma separat in camera lui( de, minte de “inca nu mamica”…). Apoi, m-am gandit ca o sa dorm cu el in camera cateva saptamani ( desigur fiecare in patul lui), dupa care o sa ne intoarcem la planul A. Ei….dar a venit Luca….care se trezeste de 2-3 ori pe noapte si acum la aproape 3 ani, asa ca, dintr-o mila nesfarsita pentru plansul lui si pentru neuronii mei, dupa tot felul de combinatii, am ajuns sa dormim impreuna( adica mami si Luca). Noua ne e bine asa( e drept ca nu suntem decat noi doi) si cand va veni timpul sunt sigura ca va cere el singur un patut propriu.

    Laura, si eu i-am luat un patut din acela pentru copii, care e doar depozit de jucarii in camera pe care el o considera doar loc de joaca , o investitie (proasta) facuta cu intentia ascunsa de a-l convinge sa doarma acolo.

    De fapt, imi place enorm de mult sa-i aud respiratia linistita noaptea, sa-i simt mirosul de copil langa mine si sa-l simt cum ma cauta noaptea in pat, langa el. Cred ca si asta a contribui la relatia minunata pe care o avem unul cu celalalt si mai cred ca asta nu inseamna nici rasfat suplimentar si nici nu stiu ce complex imaginar creat copilului , ci inseamna, pur si simplu, doar iubire.

  19. Am avut un pat pliabil , pe care nu l-am transportat niciodata pe nicaieri , destul de mare , incape si acum la 4 ani in el …..din prima zi a dormit in acest pat , niciodata nu am luat-o in patul meu , ea a cerut , eu nu i-am permis . Dorm cu ea in camera , asa cred ca e bine si pentru ea si pentru mine. Eu de cand am nascut-o ea niciodata nu a necesitat sa o asist cumva la somn , leganat , plimbat , cantece …drept urmare cand era ora de somn o asezam in pat la ea , fie ca ma uitam la tv , fie ca nu , ea se foia sau cand era mai mare statea in fund si isi facea de lucru cu plusurile ei …si in citeva minute era adormita …..si tot asa …cand a mers se ducea singura la pat si se culca …i-am pregatit pentru la toamna o alta camera , care o sa ramana camera ei pe viitor , cu doua paturi pt o persoana , o sa dorm cu ea in camera pina la vasta X , cred ca X = 7 ani :)) …inca ma necesita sa o ajut cu pijamalele noaptea la pipi , doarme profund si e destul de confuza cand ii vine pipi , cateodata e asa adormita ca nu reuseste sa ma strige ” mama fac pipi ” , spune doar ” ai ai ai ” si destul de incet, etc ….desi nu doreste sa ii citesc ,sa vin sa dorm si eu cu ea , sa fiu acolo cand deschide ochii ,etc …este inca necesar sa dorm cu ea in camera si din motive de siguranta , am patit ca nu reusea sa ighita noaptea sputa din plamani si se trezea inecata cu ea si trebuia ajutata sa se ridice ca sa tuseasca ,,mie una nu mi-a placut sa dorm in pat cu ea , doarm si asa iepureste , mai lipsea sa ma scol tot pe partea pe care m-am culcat si sa dau copila jos de pe mine ca migraza in somn :))

  20. Te/am admirat întotdeauna pentru implicarea în creşterea şi educarea copiilor şi în aceeaşi măsură pentru felul în care scrii, dar din păcate după o anumită vîrstă apar tot felul de probleme şi cum vara aceasta parcă s-au adunat toate la mine, am lipsit mult din blogosferă. Sper să reintre toate pe făgaşul lor, şi eu să fiu din nou o prezenţă activă..

  21. Citind acum la tine, draga Laura, am observat ca lucrurile au stat aproape la fel si la noi. au fost perioade in care a fost langa noi, in care a fost singur. acum, la 5 ani, mutandu ne in casa cu mai multe camere si avand camera lui, doarme singur, dar de multe ori, peste noapte ne trezim cu el langa noi.
    de cand s a nascut, dupa ce mi am facut capul toba cu informatii contradictorii, am observat ca tot mai bine este sa ascult copilul. asta mi a fost cel mai bun ghid. propria intuitie si copilul.
    Eliza are o camera de adevarata printesa, te ai straduit sa ii creezi un mediu de basm , era si firesc sa aleaga sa isi petreaca noptile acolo :).

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.