Despre importanţa scaunului de maşină pentru copii

Aceasta este ultima şi cea mai importantă discuţie susţinută de Allkids despre lucrurile care ne sunt/ne-au fost de folos pentru bebeluşi şi copii şi se referă la importanţa vitală pe care o au scaunele de maşină pentru copii. La noi în România scaunele de maşină pentru copii sunt o “invenţie” relativ recentă.

Nu ştiu exact când au apărut dar mai mult de 10 ani nu cred că au. Spre deosebire de multe alte invenţii moderne care ne-au uşurat viaţa, scaunele de maşină încă sunt considerate un moft sau un lux, pe principiul “lasă că noi n-am avut scaune de maşină şi n-am păţit nimic.” Da, e uşor să spui că n-ai păţit nimic acum treizeci-patruzeci de ani când cea mai mare viteză pe care o prindea o Dacie era undeva la 80-90 de km/oră, drumurile erau mai libere şi ceva mai bunicele şi maşinile circulau, alternativ, în week-end-uri, în funcţie de numărul de înmatriculare.

Sunt sigură că dacă se punea o frână bruscă, şansele ca un copil să zboare prin parbriz erau infinit mai mici şi chiar dacă se întâmpla, nu cred că ţinea prima pagină a Gazetei Miliţiei (sau cum s-o fi chemat pe atunci, dacă o fi existat).  Din nefericire, în ziua de azi accidentele auto grave sunt la ordinea zilei şi nu de puţine ori, copiii îşi pierd viaţa din cauza lipsei unui scaun de maşină adecvat. Ba chiar statisticile spun că accidentele pe distanţe scurte sunt mai frecvente decât cele pe distanţe lungi, aşa că şi o plimbare până în parc cu copilul pe bancheta din spate se poate sfârşi în mod tragic.

Citeam pe wikipedia că scaunul de maşină s-a inventat pe la sfârşitul anilor ’30 în America dar că nu avea scopul de a menţine copilul în siguranţă, ci de a-l ridica mai sus ca să-l vadă mai bine părintele de la volan. Abia în 1962 s-a inventat scaunul de maşină cu scopul declarat de a proteja copilul în cazul unui accident.

Inutil să vă reamintesc cam pe unde ne aflam noi ca civilizaţie în 1962, nu cred că o invenţie “capitalistă” ar fi avut şanse să pătrundă la noi, la fel ca în cazul cuptorului cu microunde sau al maşinii de spălat automate. 1990 a reprezentat un an important în istoria manufacturării de scaune de maşină pentru că atunci s-a introdus sistemul Isofix, sistem după care vă recomand să vă uitaţi atunci când achiziţionaţi un scaun de maşină. Sistemul Isofix se referă la punctele de prindere ale scaunului şi include şi un sistem de prindere poziţionat în partea de sus.

Scaunele de maşină sunt împărţite în mai multe categorii, unele dintre ele fiind combinate (de ex, grupa 1-2): grupa 0 (de la naştere la 10 kg, aprox 12 luni), grupa 0+ (de la 3 la 12 kg), grupa 1 (de la 9 la 18 kg), grupa 2 (de la 15 la 25 de kg), grupa 3 (de la 22 la 36 de kg). În afară de scaunele de maşină propriu-zise, mai există şi înălţătoarele, utilizate până când copilul creşte suficient şi poate folosi centura.

Chiar dacă nu am maşină, eu am un înălţător, l-am cumpărat când am găsit unul la ofertă şi îl păstrez pentru când merg cu sora mea cu maşina, fie la drum lung, fie pe aici prin Bucureşti. Am avut noroc că, deşi Eliza nu era obişnuită (am avut scaun de maşină cât a fost bebe, îl foloseam când mergeam la Iaşi), a acceptat foarte repede înălţătorul pentru că putea vedea pe geam foarte bine.

Pretextul că un copil nu vrea să meargă în scaun, face scandal, plânge etc nu este unul suficient de bun ca să vă lăsaţi copilul să se fâţâie (eventual) în picioare pe bancheta din spate, pe parcursul unei călătorii.  Şi apropo de siguranţa copiilor în maşină, un alt lucru care mă scoate din minţi e faptul că microbuzele care iau copiii pentru grădiniţe sau afterschool nu au nici măcar centuri de siguranţă la scaune, darămite scaune de maşină/înălţătoare.

Eu una nu am văzut niciodată un microbuz care să aibă aşa ceva şi dacă sunt pe aici părinţi care au asigurat transportul spre şi de la grădiniţă, aş fi curioasă să aflu dacă mijlocul de transport este dotat cu aşa ceva.

Vă aştept să discutăm despre cum i-aţi convins pe copiii voştri să stea în scaun, ce probleme aţi avut cu scaunele auto, ce recomandări aţi face unui părinte care doreşte să achiziţioneze un scaun de maşină şi, dacă aveţi copii mai mari, până la ce vârstă i-aţi ţinut în scaun/întălţător.

19 Replies to “Despre importanţa scaunului de maşină pentru copii”

  1. Sebastian are 1 an si 3 luni si nu are nicio problema sa stea in scaunul lui in masina. Evident ca se plictiseste foarte repede si atunci incepe sa protesteze, dar noi am gasit solutia. Probabil ca multe mamici vor contesta gaselnita noastra, dar cred ca e o varianta mai buna decat a-l tine in brate. Am descarcat mai multe videoclipuri pe de youtube, le-am pus intr-o aplicatie pe Ipad, iar el se uita la filmulete in timp ce mergem cu masina. Daca e cineva langa el pe bancheta din spate, atunci ne jucam, cantam, etc. Dar daca e singur in spate, punem Ipad-ul intr-o punga pe tetiera scaunul din fata, iar el sta linistit si foarte incantat de ceea ce vede. Canta, danseaza si e fericit.

    1. Prefer să îmi plângă copilul până ajung la destinație, decât să îi nenorocesc ochii și mintea punându-i un Ipad ”într-o pungă, pe tetieră”…

      1. Punga este transparenta in mod evident iar contrastul este setat in asa fel incat sa nu fie deranjant pentru bebe. Fiecare cu preferintele lui. Din punctul meu de vedere, plansul nu este o optiune. In plus, calatoriile noastre cu masina rareori depasesc 20 de minute.
        Cat despre mintea unui copil nenorocita de un Ipad, refuz sa comentez. Unii dintre noi n-au avut Ipad-uri si tot n-au mintea intreaga 🙂

      2. Probabil nu esti tu la volan …

      3. Fiecare își crește copilul cum știe că e mai bine. Eu nu am emis o regulă, ci doar am spus cum văd eu lucrurile. Mă bucur să văd că sunt oameni cu aceeași părere ca a mea, mă așteptam să fie și oameni cu altă părere. Ce alege fiecare, îl privește.

  2. Noi am folosit scaunul de masina de la nastere. Practic, Luca fiind nascut in alta tara a facut o adevarata excursie la 10 zile de la nastere. Atunci am folosit landoul prevazut cu un sistem special de prindere ca se conecta la centurile de siguranta ale masinii. Ulterior am folosit “scoica” cumparata la pachet cu caruciorul”3 in 1″iar apoi gr 1. Acum avem scaunel pentru varsta lui, cu baza detasabila pe care o vom folosi ca inaltator mai tarziu. Fiind obisnuit cu ele nu a fost o problema sa stea in scaun dar, evident ca se plictiseste si e necesar sa stea un adult in spate cu el , sa-i citeasca, sa se joace, etc.
    Consider ca un scaun de masina este absolut obligatoriu, inainte de a fi o chestie de bun simt. Ma revolta sa vad parinti care trateaza problema asta ca pe un moft sau, si mai grav, sa vad adulti tinand copii mici in brate pe scaunul din fata al masinii.
    In alta ordine de idei, sistemul Isofix are un avantaj real la prindere, in sensul ca fixarea scaunului se face direct de caroseria masinii prin niste cleme speciale care insa trebuie sa existe la masina din fabricatie. Asadar, nu la orice masina se poate folosi Isofix, cu mentiunea ca in general mare parte din masinile noi au acest sistem si cu mentiunea ca scaunele cu Isofix au si sistem clasic de prindere. Exista un dezavantaj : pretul mai mare .

  3. noi am folosit scaune auto de cand au facut primele drumuri cu masina asa ca nu as putea spune ca a trebuit sa duc munca de lamurire cu cei mici
    li s-a parut firesc sa aiba scaune auto si, mai tarziu, fotolii auto
    in prezent, Daria este prea mare pentru fotoliul auto, iar inaltatorul era prea incomod asa ca ea foloseste direct centura masinii
    in schimb Andrei are fotoliu auto si il va folosi atat vreme cat va incape in el din punctul de vedere al greutatii/inaltimii
    in perioada cand erau mici si stiam ca nu plecam cu masina pret de cateva luni,le aduceam scaunele in casa pentru a nu uita de ele si ii lasam sa se joace cu ele si sa isi aseze jucariile, sa le prinda centurile
    le-am explicat inca de la inceput importanta scaunelor auto
    imi aduc aminte ca o data au plecat cu sotul meu relativ aproape, cand s-au intors acasa amandoi au venit in fuga la mine: “mami, mami ….tati ne-a spus ca nu e nevoie sa folosim centurile, dar noi l-am certat si am insistat pentru ca stiam de la tine ca e foarte important sa fim in siguranta asa ca l-am obligat pe tati sa opreasca masina ca sa ne puna centurile: 😀

  4. Consider că statul în scaunul pentru copii trebuie să fie privit ca o deprindere firească. Dacă îl obișnuiești pe copil de mic, iar apoi, când crește, îl convingi prin puterea exemplului de utilitatea acestor măsuri de siguranță, nu văd ce este complicat…

    1. Tare as vrea sa te vad cum convingi prin puterea exemplului un copil de 8 luni sa stea in scaun!

      1. Citind cu mai multă atenție vei înțelege că am menționat… ”atunci când crește”… Copilul de 8 luni stă în scaun, dacă îl așezi mereu în scaun, la fel cum stă și în căruț… Dacă, în schimb, îl înveți la mami în brațe, e de așteptat să vrea asta când se vede urcat în mașină. E o chestie de obișnuință, de formare a unei deprinderi…Iar acestea se formează cu ajutorul măiestriei mămicii/tăticului…

  5. Ai mei au stat in scaunel de la 2 saptamani, aproape zilnic, asa ca obisnuiti fiind de mici nu au facut mofturi, li se pare firesc sa stea acolo, la fel de firesc cum eu imi pun centura inainte sa pornesc motorul.
    Eu as recomanda cumpararea unui scaun care acopera un interval de varsta cat mai mare (0-18 kg) si apoi inaltator de la 4 ani incolo, asa se economisesc multi bani, decat sa iei cate un scaunel pentru fiecare etapa.
    Matei are 5,5 ani, 120 cm si merge numai cu inaltator si centura. O sa stea acolo pana la 7 ani, cand va fi destul de inalt sa nu mai aiba nevoie de inaltator, Miruna la fel.
    Mie mi se pare fascinant ca in majoritatea masinilor pe langa care trec, mai ales pe drumuri in afara localitatii, aproape niciun copil nu e in scaunel sau macar prins cu centura. De bebelusi in bratele mamei pe scaunul din fata nici nu mai vorbesc..

  6. Tot eu. Ca tot vorbim de scaunele, sunt in cautarea unui scaunel 9-18 kg cu isofix pt Miruna, second-hand. Poate are vreuna din cititoare 🙂

  7. Noi folosim scaun de masina pentru Diana de cand avea un an. Laura, se pare ca pretentiile pe care le-a avut sotul meu cand a ales scaunul corespund recomandarilor tale. Nu stiu daca e din cauza scaunului sau a copilului, dar Diana nu a putut dormi in el decat in cazuri fff rare. Cand e cineva langa ea, pe bancheta din spate se foieste, se smiorcaie, dar in caz contrar e f cuminte (canta, vorbeste, mananca in compania unor jucarii cu sunete si lumini). Referitor la fixarea centurilor, acestea trebuie sa i le punem inainte de a porni motorul sau de a pleca de pe loc, altfel se zbate si nu le mai vrea. Ni s-a intamplat ca sotul meu sa porneasca deja masina in timp ce eu o aranjam si o fixam. De aici am tras concluzia. Nu stiu daca functioneaza si in cazul altor copii!

  8. Un singur sfat mai am, pe langa informatiile complete pe care le-ai furnizat tu: sunt foarte multe modele de scaune, testati scaunul de masina inainte de a-l cumpara, iar daca l-ati cumparat on-line returnati-l daca nu ii este comod copilului si nu va este usor sa-l folositi. Alegeti unul care, pe langa siguranta, sa va placa si pe care sa-l folositi usor.

  9. Inca ceva…Pentru grupa 1 de marime recomand scaunele la care spatarul se poate rabata partial pentru ca e mai usor de dormit, mai comod pentru copil. Din pacate, orice inovatie in materie de comoditate si siguranta vine la pachet cu un pret pe masura….

    1. Da, asta e obligatoriu la grupa 1, sa aiba pozitie de somn..

  10. Eu am folosit initial scoica de la sistemul 3in1 de la carut, pana pe la 9 luni, cand am schimbat cu un recaro young expert plus, pentru 9-18 kg; acum el are doi ani si 1 luna; cand am ales scaunul, m-am gandit sa nu ma duc la o firma care face de la piulite la lingurite si biberoane, ci la o firma care face doar scaune de masina. asa am ajuns la recaro; am scos reductorul prin iarna, mi se parea ca e cam inghesuit; si noi l-am dus cu scaunul special inca de la inceput, si apoi eu mergeam foarte mult cu masina doar cu el, asa ca si sa vreau si nu il puteam tine altfel; iar el stie ca merge doar cu scaunul si gata; nu stiu cum sa spun altfel… sa spun ca nu a avut de ales ar insemna ca lui nu ii convine si eu il fortez, dar nu e asa; e drept ca uneori nu vrea sa stea si protesteaza, se intampla rar, dar ce stiu sigur e ca in momentele alea nu ar sta nicaieri, nu doar in scaun, nici in brate, nici pe bancheta, nici oricum altfel, e plictisit si sacait sau obosit, dar si atunci protestele dureaza putin si apoi ne continuam drumul

  11. Vin sa bat recordul de varsta! Fiimiu are 9 ani, cam 137 cm… si inca se simte mai bine si mai in siguranta in inaltator. A mers in scaun de cand era mic, practic nu a cunoscut alta alternativa. Ma gandesc acum, ca e destul de mare, sa renunte la inaltator la drumurile prin oras si sa il pastram pt drumurile mai lungi – el are si rau de masina si inaltatorul il ajuta sa vada mai bine pe geam .
    Clar scaunul/inaltatorul nu mi se par moft ci necesitate. Ma tot intreb ce e in mintea oamenilor cand ii vad mergand cu copii in masina – in fata cu capul fix in bord / in spate, intre scaune / in spate cu capul scos pe geam… ma ingrozesc numai la ce se intampla la o frana mai serioasa, daramite in cazuri mai

  12. si noi am folosit la ambii copii scaunele…n-au prea comentat pentru ca i-am pus de f mici in ele…acum sunt mai mari, 10 si 6 ani, si folosim , cand mergem la drumuri lungi inaltatoarele…fetita mai comenteaza ca o strange, ca nu-i comod, dar ii propun intotdeauna mersul pe jos ca alternativa fara centura…si alege sa vina cu masina cu inaltator cu centura…

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.