Escroc SRL

Ecsroc SRL este titlul unui roman publicat în 2013 la editura Humanitas ca urmare a câştigării concursului de debut literar UniCredit. Am ajuns în posesia romanului prin bunăvoinţa autorului.

Escroc

Acest roman are 500 de pagini şi a stat în teancul meu de lecturi vreo patru (sau poate cinci?) luni înainte să mă apuc să-l citesc. Având în vedere dimensiunile, mi-era greu să-l car cu mine în geantă, prin metrou, aşa cum fac de obicei, aşa că am aşteptat un moment propice şi acel moment a venit abia recent, sub forma a trei călătorii cu trenul în timpul cărora am citit toată povestea lui Marcel Zisu, escroc de profesie, care aşterne pe hârtie toată viaţa lui, din momentul în care îşi pierde părinţii într-un accident de motocicletă şi până când…. Ei, tocmai asta e baiul, nu pot să vă spun până când pentru că aş dezvălui finalul romanului şi asta chiar nu pot face. Finalul surprinzător, hollywoodian, trebuie descoperit şi analizat de fiecare cititor în parte şi chiar aş fi curioasă, dacă veţi avea la rândul vostru curiozitatea să citiţi romanul, ce impresie v-a făcut.

Romanul curge pe două planuri paralele: viaţa actuală a lui Marcel din momentul în care lasă în urmă România pentru a se dedica unei cariere de escroc în Germania, Franţa şi Italia şi copilăria/adolescenţa/tinereţea lui Marcel presărată cu anecdote din comunism, copilărie care l-a marcat şi care a declanşat transformarea lui treptată în escroc. Capitolele în care e descrisă copilăria şi adolescenţa lui Marcel au fost preferatele mele. Poveştile din comunism sunt sarea şi piperul cărţii şi nu sunt nici pe departe atât de apăsătoare ca în alte cărţi, unde, din dorinţa de a sublinia anumite tragedii ale istoriei, personajele sunt groteşti şi diforme în răutatea, avariţia, viclenia şi neomenia lor. În Escroc SRL, personajele sunt şi mai bune şi mai rele, niciodată rele până la o extremă care să-ţi provoace repulsie, majoritatea sunt oameni care se “descurcă”. Şi aşa cum ştie multă lume care a trăit în perioada ante-decembristă, a te “descurca” în comunism (fără să fii securist) era mare lucru. Marcel Zisu se descurcă extraordinar de bine, chiar şi în copilărie, când îşi cultivă talentul de a “modela realitatea”. Nu ştiu cum să-i spun altfel, micile lui escrocherii nu fac rău nimănui şi atunci mi-e greu să folosesc termeni prea duri. Demn de menţionat e că Marcel păcăleşte mereu “sistemul” şi nu oamenii.

După fuga din ţară (într-un fel şi asta o escrocherie în sine), Marcel cunoaşte în Germania un alt personaj cheie al acţiunii – pe Mario (poreclit aşa după un personaj de jocuri pe calculator). Bolnav de sindromul Asperger, cu apucături schizoide, paranoic, ursuz şi cu un fizic impresionant, Mario este pentru Marcel ce e Stan pentru Bran, un alter ego diferit dar care îl completează. Cei doi fac o pereche reuşită iar conversaţiile lor despre inventatori, felul în care îşi pun la cale loviturile (ţepuirea cazinoului din Germania, a firmelor de asigurări, a băncilor din Franţa şi Italia), divagaţiile filozofice ale lui Mario m-au încântat în loc să mă plictisească tocmai datorită felului în care sunt relatate şi introduse în roman de către autor.

Unde-s doi, e loc şi de trei, evident, şi aici apare Adi, pungaşul volubil şi extrovert, care îşi bazează potlogăriile pe farmecul personal pe care îl revarsă din belşug asupra celor pe care îi escrochează. Adi se situează aproape imediat în opoziţie cu Mario, iar din conflictul dintre ei doi se va naşte şi finalul controversat al cărţii. Cei trei formează împreună un fel de axă a personalităţilor, în care, aparent, Adi e la polul pozitiv, Mario la cel negativ şi Marcel undeva la mijloc. Pe tot parcursul cărţii, acesta va oscila între o personalitate şi alta şi spre final ne va fi dezvăluită şi cheia care pare să explice întreg romanul şi relaţia dintre cei trei.

În descrierea cărţii de pe site scrie că romanul e inspirat din fapte reale. M-aş amuza teribil dacă ar fi adevărat măcar vreo chestie din ce e povestit în carte, nu că nu aş crede asta (românul s-a născut inventiv şi potlogar, nu poet, şi cu atât mai mult când a trebuit să se “descurce” în comunism) dar multe dintre faptele prezentate sunt parcă scoase dintr-un film de acţiune, un soi de Ocean’s Eleven autohton, cu mize mai mici şi personaje la fel de inventive şi amuzante, cu Marcel în rolul unui Danny Ocean căruia îi vin ideile de escrocherii ca nişte adevărate epifanii (prima îi vine după ce se loveşte cu capul de un robinet), şi cu Adi şi Mario (şi alte personaje episodice) în rolul tuturor celor unsprezece escroci mai mici sau mai mari din anturajul şarmantului personaj. Dacă v-a plăcut filmul lui Steven Soderbergh, cu siguranţă o să vă placă şi cartea lui C. G. Bălan.

Două dintre citatele mele preferate:

“Dar sunt convins, orice copil care ar trebui să aleagă în cunoştinţă de cauză strict între învăţătură şi dragoste [nota mea: dragostea familiei] ar da la o parte învăţătura. Numai cu învăţătura şi zero dragoste ai toate şansele să creşti strâmb de tot, atât de strâmb, că poţi să ieşi câş pe fereastra internatului. Te-ar putea găsi căzut de la etajul blocului şi nimeni n-ar înţelege de ce. “Nu ştiu, domnule, era bun la şcoală, învăţa bine…”

“Te mai miri că nimeni nu e dispus să te înveţe la şcoală ce-s psihanaliza, concentrarea, yoga, controlul centrilor energetici şi aşa mai departe? Trebuie să înveţi anul în care s-a descoperit America, populaţia Zairului, înălţimea vârfului cutare, anii de la sute de bătălii. Grafice şi cifre, care nu înseamnă nimic, decât bruiaj, interferenţe, zgomot! Mult zgomot pentru nimic. Nimicul în care au ei grijă să te transformi! Au trebuit să găsească metode pentru a ţine marea majoritate ocupată. Pentru plebe au inventat religia, fitnessul şi televizorul.”

Vă las pe voi să descoperiţi contextele în care au fost rostite aceste cuvinte. Lectură plăcută!

13 Comment

  1. Bravo, Laura! Mulțumesc! E o carte pe care cred c-o voi citi! 🙂

    1. Cu drag, e haioasa. Daca vrei, ti-o imprumut.

      1. Mulțumesc! Poate mi-o voi cumpăra! 🙂

        1. 🙂 Lectura placuta, atunci! Eu mi-am luat Golful francezului, am gasit o editie noua, la reducere. Ma apuc s-o citesc si la final o sa printez si articolele tale sa le strecor in carte inainte s-o pun in biblioteca.

          1. Splendid! Îți va plăcea! Mulțumesc mult, Laura!

  2. Laura, iti multumesc frumos pentru ce ai scris aici!

    Sa stii ca iti multumeam oricare ar fi fost verdictul.

    Promit ca urmatorul meu roman sa fie de dimensiuni ceva mai reduse ca sa-l poti lua in metrou… 🙂 sau pina atunci sa ma descurc sa-l trec in .epub sau .mobi ca sa-l poti citi electronic. (am un software care imi converteste fisierele din .pdf dar deocamdata face praf diactricele romanesti si nu stiu cum sa trec peste problema asta).

    In ce priveste numarul de pagini (500) scuza mea este ca primul roman citit a fost Cocosatul (in vacanta dinspre clasa a 2-a spre a 3-a) – deci cam 600 de pagini -, in timp ce ultima carte pe care tocmai am terminat-o ieri are 880 de pagini (“2666” de Roberto Bolano).

    Prin urmare imi plac cartile “mari” si fara sa vreau Escroc SRL a iesit asa.

    Ai un blog minunat aici si tot rasfoindu-l mi-am adus aminte cum de numele tau mi-era familiar: acum citiva ani, am citit intr-un ziar despre “afacerea” Rao. Ca sa vezi…

    Succes in continuare!

    1. Multumesc, Cornel, bafta si tie la scris!

  3. Vreau si eu sa citesc cartea, parte foarte captivanta!

    1. Mihaela: imprumut-o de la Laura, daca poti. O amica de-a mea e in Bucuresti si spune ca nu a mai gasit cartea in librarii. N-a fost tiraj mare, sub 1000 de exemplare (desi poate ca e mult pt Romania si autor necunoscut – mai necunoscut ca mine nu se poate, in sensul ca nu am blog si nu am scris povestiri scurte in prealabil (in reviste, site-uri literare) doar direct romanul asta 🙂 Si. cum i-am raspuns Laurei intr-un e-mail (apropos de supozitia ei ca ar fi multa fabulatie), aproximativ 70% din ce gasesti acolo chiar s-a intimplat desi felul in care sint aranjate / amestecate imi apartine. Toate cele bune si astept impresii si din partea ta 🙂

      1. Multumesc! Deja mi-a promis-o Laura 🙂 Revin cu impresii.

  4. simona says: Reply

    Am citit cartea lui C.G. Balan, Escroc SRL. L-am intalnit pe scriitor la Chmabéry, la Festivalul primului roman, am participat la un atelier de traducere a unui fragment din romanul lui. Tocmai l-am terminat. E… puternic, emotionant. Dur. Asa cum dura e viata insasi. Care nu ne face cadouri. Azi am plans. Nu stiu daca am plans pentru ca eram pe cale sa termin romanul si eram sub impresia puternica a vocii naratorului si a povestii lui, sau pentru ca povestea lui ma trimite cu gandul la atatea momente din viata mea sau din viata celor cu care drumurile mi s-au intersectat la un moment dat… Poate ce maine voi reveni in viata mea proprie si tristetea pe care o resimt in clipa aceasta va disparea ca prin farmec. Dar astazi ma locuieste inca. Neindoielnic, e o carte ca mi-a mers adanc la suflet.

    1. simona says: Reply

      Chambéry

Leave a Reply