La alergat în parc

Aseară am ieşit cu Eliza în parcul Tineretului să alergăm. Mă simţeam foarte obosită, agitată (am tot băut cafea ca sa mă menţin pe picioare zilele astea şi eu nu sunt băutoare de cafea) şi simţeam nevoia să fac un pic de efort fizic ca să mă deconectez. Nu ştiu la voi, dar la mine alergatul cu copilul s-a desfăşurat aşa:

Eliza: Îmi iau şi trotineta, mami. Of, ce are trotineta asta? Mami, cară-mi trotineta. Mami, când ajungem în parc? Dar mai e mult până în parc? Dar ce facem în parc? Hai să facem întrecere până la maşina aia. Dar eu vreau să alergăm aici! Mă dor picioarele. Când ajungem în parc, că se face seară? Unde mergem? Uite lacul, hai pe scări. Mă pişcă ţânţarii. Vreau îngheţată. Dar, mami, chiar vreau îngheţată. Doar să gust puţin să văd dacă e bună. Maaaaaaaami, te rog! Vreau la fântâni. Dar de ce nu putem merge la fântâni? Nu vreau la niciun alergat. Vreau să stau pe bancă să mănânc cireşe. Nu pot să mănânc cireşe în timp ce merg. Dă-mi trotineta. Haide, aleargă. Stai. Aleargă. Ia tu trotineta. Te-am păcălit, nu ţi-o dau. Haide, aleargă. Mi-e sete. Vreau îngheţată de căpşuni. Nu au de căpşuni? Atunci de ciocolată. Tu ia-ţi de trandafiri. De ce nu ţi-ai luat de trandafiri? Dar ce-ar fi să te duci să alergi şi să-mi dai mie îngheţata ta să ţi-o ţin? Maaaaaaaami, dă-mi trotineta înapoi.

Eu: Eliza dă-te de pe banda galbenă, că dau bicicliştii peste tine. Eliza, uite raţele în padurice. Eliza, de ce ai fugărit raţele? Dă şi mie trotineta. Zbârrrrrr, ce distractiv e! Cred că mi-am descoperit o nouă pasiune. Pfui, şi pe mine m-au mâncat ţânţarii, data viitoare ne dăm cu spray. Ce frumos miroase iarba cosită! Aş mânca o shaorma de la libanezul din cartier unde se face lipia pe loc la cuptor cu lemne. Uf, nici Elizei nu i-am dat să mănânce. Eliza, împărţim o shaorma?

Concluzie: mai ieşim şi altă dată. Îmi trebuie nişte încălţări sport pentru alergat pentru că m-am opărit la picioare în cei de munte. Datul cu trotineta e foarte distractiv. Ieşitul în parc la ora opt seara când vii de la muncă e extrem de benefic pentru creier dacă ai apucat să mănânci ceva înainte să ieşi. Dacă nu, visezi doar shaorme şi gogoşi, mai ales că parcul ăla e plin de tentaţii (noi venim prin Orăşelul Copiilor şi traversăm tot parcul până la lac).

14 Comment

  1. Elena says: Reply

    :))))) Ce m-am amuzat! M-am recunoscut in aceasta “plimbare cu copiii” numai ca la mine e la dublu si am tricicleta si motoreta de carat si de avut grija de ele si de copii. Rabdare multa si sanatate!
    PS:Ai observant cumva ca daca bei cafea (cam multa) devii mai nervoasa? Sau asta mi se intampla numai mie?

    1. Nu ti se intampla numai tie! Eu oricum nu beau cafea, dar daca beau, totusi, fac ca trenul. Ma simt extrem de agitata si iritata.

  2. deea4deea says: Reply

    OO CE fain. Oraselul Copiilor. imi este dor ( am copilarit in Bucuresti). Si la noi cam la fel, atunci cand iese cu trotineta…mai mult pe langa ea decat pe ea ( dar i-am zis ca daca iese cu ea , eu nu i-o tin 😉 ) mai nou iesim doar cu rolele ( amandoua, sau cu bicicleta ( ea, ca pe ale noastre, ale adultilor le-au furat anul trecut 😉 ) . si iesim dupa ce ajung eu de la munca…dar de regula nu mananc atunci, ca nu pot si ma apuca foamea afara, sau in cel mai rau caz dupa 20-21 cand intram in casa…si ma urasc, caci mananc pe urma numai chestii”sanatoase”

  3. violeta.argatu says: Reply

    ioiiii

    sa ma vezi pe mine cand ies cu ei in parc. ioan cu role, ana cu triciccleta. numa deconectare nu fac :D. ma gandesc cateodata… nush cum reusiti voi..eu dc as mai merge si la serviciu cred c-as lua-o rau de tot pe aratura. 😀

    si eu ma dau cu tricicleta. cand am cumparat-o, am avut grija sa iau pt 100 kg :D. de ceva vreme ma “dau” cu zoingo boingo. sa vezi acolo distractie. din fericire, de data asta pots a spun ca am si eu jucaria mea :)). ioan inca nu poate, asa ca nu e nici un epricol s-o impartim. dc vrei ,ti-o imprumut, serios;).e f fain sa topai cu ea :).da-mi un mail dc vrei sa incerci.

    1. Numai pe zoingo boingo nu m-am urcat pana acum : ))))))

  4. ismi says: Reply

    Ce frumos!! Si eu ma recunosc aici,cu tot cu tantarii care deja nu ne lasa in pace…:)

  5. roxana says: Reply

    da..si Mara vrea zoingo-boingo, numai p-asta nu-l mai caram in spate cu trotineta si toate acareturile…caci stam departe de parc. Felicitari pentru rabdare. Eu nu prea o mai am 🙁

  6. Ce este zoingo-boingo?Intreb si eu, ca nu stiu. Sau nu imi pica fisa.

    1. Cauta pe google ca iti apare acolo, e o chestie pe care te urci si topai 🙂

    2. violeta.argatu says: Reply

      zoingo boingo este o minge saltareata cu maner flexibil- https://www.youtube.com/watch?v=davZ7EzwnJY

      eu am cumparat-o intr-un moment de furie, efectiv. dar nu regret :D. daca iti cumperi, ai grija sa nu te urci desculta.eu am facut batai in talpa prima data :D- pana am reusit sa ma urc pe ea si sa-mi tin echilibrul a durat nitel.imi alunecau sosetele,asa ca le-am dat jos.rau am facut. dar e super. singura chestie nasoala e ca nu pot sa ma bucur mereu de ea pt ca vrea si ana :)) si nu-ntelege ca nu poate (e pt8+.nici ioan nu se descurca-bucuria mea =)) ). altfel, m-ati vedea topaind printre randurile de capsuni

      Laura, oferta ramane deschisa. in caz ca te razgandesti…
      poti sa faci ture prin casa lejer :).chiar e fain.n-am ajuns eu la performanta celor care au postat filmulete pe youtube, dar nu ma las 🙂

      1. Violeta, multumesc!

  7. Cati says: Reply

    Bucurati-va din plin de aceste momente minunate . Anii trec in zbor si nici nu veti realiza cand a crescut cea mica . La aceaste varste ( mama -fiica ) sunt momente unice cand relatia se consolideaza si devine indestructibila . Cand fiica mea era micuta , jucam un joc inversand rolurile – ea , mama , avea grija de mine, copilul . Astazi acel joc a devenit moment de dulci si nepretuite amintiri si chiar minute de ras sanatos impreuna cu fiica mea. .

  8. […] alergați, faceți sport. Sportul fizic este și sportul minții. Ia uitați ce bine s-a distrat Laura într-o seară, în aer […]

  9. Privit “din afara” iti vine sa zambesti, sunt tare simpatici, dar stiu cat de enrvant este defapt, iar cand sunt doi, si unul vrea intr-o parte iar altul in cealalta …
    De asta am abandonat mersul in parc, in alt scop decat cel de a-i plimba pe ei 🙂
    Eliza este inca micuta, daca devine rutina, cu iesitul la alergat, ar trebui sa se poata adapta, incetisor. E adevarat ca si eu prefer sa desfasor astfel de activitati in locuri unde nu sunt alte chestii care sa ii distraga, desi … si cel mai banal drum de 500m poate sa durezeo ora intreaga daca ma iau dupa ei 🙂

    Alergatul chiar este terapeutic, si cam orice sport, macar jum de ora, cu atat mai mult cu cat se desfasoara in natura.
    Cand e de alergat (o data-de doua ori pe sapt), si vor sa vina cu mine, pe seara, mergem pe stadion. Este la poalele unui deal frumos, iar ei se pot juca doar pe terenul de fotbal, daca nu este ocupat, sau la zona cu nisip, din capatul terenului, in interiorul pistei de alergare. Am incercat sa-i alerg si pe ei pe pista, dar e haos, nu se concentreaza si incurca lumea care mai e pe acolo 🙂

Leave a Reply