Concluzii după atelierul creativ de la Bookfest

Fotografie realizată de Gabi Vărzan pentru Profi Art

Fac menţiunea că, deşi voi folosi termenii generali “părinţii” şi “copiii” nu înseamnă că mă refer la toţi părinţii şi la toţi copiii, cu atât mai puţin la cei care au fost astăzi la atelier. Sunt nişte concluzii pe care le-am tras eu de mai demult şi pe care mi le-am întărit azi, fără să vreau.

Atelierul a fost foarte reuşit, am avut mai multe cereri decât locuri disponibile şi îmi pare tare rău pentru copiii pe care nu i-am putut primi, sper să ne revedem cu altă ocazie. Copiii au decorat foarte frumos, aveau propriile lor idei despre cum ar vrea să arate inimioarele şi căsuţele lor şi au plecat de acolo cu zâmbetul pe buze, mândri de tot ce realizaseră.

Fotografie realizată de Gabi Vărzan pentru Profi Art
Fotografie realizată de Gabi Vărzan pentru Profi Art

Şi acum, concluziile:

– părinţii au impresia că dacă e gratis, îşi pot bate joc – de exemplu, s-au înscris o mulţime de oameni care n-au venit. Pe de o parte a fost bine pentru că am primit copii din târg, pe de altă neplăcut pentru că i-am tot aşteptat să vină şi am şi refuzat câţiva copii, cu gândul că vin cei înscrişi. Dacă vă înscrieţi undeva, respectaţi-vă angajamentele sau daţi un email că nu puteţi veni. Asta demonstrează respect arătat organizatorilor.

– atât părinţii cât şi copiii au impresia că dacă e gratis îşi pot bate joc – da, am mai zis-o o dată, dar o repet – copiii nu ştiu să respecte materialele de lucru, pe care le irosesc după bunul plac. La fel şi părinţii care vor ca fix copilul lor să aibă paleta plină de acrilic (acrilic care nu este ieftin, totuşi), deşi are nevoie de culoarea respectivă doar ca să traseze două linii. În general, am remarcat că nu există respect pentru materialele de lucru, indiferent de tehnica folosită, iar cei care irosesc cel mai mult sunt părinţii.

– de asemenea, sunt părinţi care se servesc din materiale – căci dacă e gratis, se pot lua şi acasă, nu?

– la atelier a fost şi educatoarea Elizei. Mi-a zis la un moment dat: nu pricep de ce sunt părinţi care calcă în picioare stima de sine a copiilor. Avea dreptate: de ce sunt părinţi care le spun copiilor: ce urât/aici mai trebuie ceva, lasă că fac eu/hai nu fă aşa, fă altfel/uite, ăla face mai bine decât tine/uite, copilul celălalt face cum îi spune mama? Dragi părinţi, apreciem ajutorul vostru, apreciem că vă interesează ce face copilul, apreciem că vă mănâncă palmele să faceţi voi, dar dacă vreţi să ajutaţi, vă rog s-o faceţi cu blândeţe şi fără să interveniţi în mod agresiv peste ceea ce doreşte să creeze copilul vostru.

– dacă vii la spartul târgului când deja eu strâng de pe mese şi-mi trânteşti “da’ nu puteţi să-i daţi şi ei acolo ceva de făcut?” nu faci decât să-mi demonstrezi proasta creştere pe care o transmiţi mai departe copilului.

– părinţii sunt mari amatori de aşa-zisa “mocangeală” – un atelier creativ nu e nici baby-sitter pentru copilul tău cât fumezi tu o ţigară şi nu e nici un loc din care să pleci acasă cu cărţile expuse. Mulţi părinţi se servesc, pur şi simplu, din cărţi fără să întrebe nimic. La atelierul din iarnă a dispărut o carte Hoinari prin anotimpuri (deşi nu-mi pot da seama cum au sustras-o, că doar e mare, nu se bagă aşa uşor în poşetă), acum am avut noroc, a dispărut doar un foarfece şi era cât pe ce să se facă nevăzut şi un teanc de şerveţele. Am reuşit să salvez şi cărţile expuse de editura Casa, despre tehnica şerveţelului. Lumea avea impresia că sunt de dat, aşa, ca nişte broşuri. Există şi oameni care întreabă (o mamă a întrebat dacă poate lua) dar majoritatea nu întreabă.

– pe viitor voi pune afiş mare pe care să scrie “Atelier cu preînscrieri – toate locurile ocupate” ca să nu mai facă nimeni scandal că nu s-a anunţat “nicăieri” unde se pot înscrie. Nu ştiu unde am fi putut anunţa, un banner pe cer oare ar fi fost suficient?

Copiii de azi au fost foarte silitori, au lucrat frumos, au ascultat instrucţiunile, nimeni n-a făcut crize, se vedea că sunt copii foarte bine crescuţi. Şi atunci, de unde totuşi, proasta creştere a părinţilor?

Atelierul a fost organizat de editura Casa, cu sprijinul Profi Art.

7 Comment

  1. Andreea says: Reply

    Of, imi pare rau pentru experientele mai putin placute…..noi ne-am simtit tare bine la atelier. Va trebui sa mai cumpar niste casute pentru ca Ana are de gand sa faca o strada intreaga cu ele :). Nu te descuraja, te rog…..sunt convinsa ca generatia copilasilor care au participat la atelier vor schimba multe…….atelierul in sine a fost o caramida (imi vine sa zic caramidutza 🙂 ), trebuie sa ii ajutam sa cladeasca mai departe…..

  2. Mi-e așa de cunoscut scenariul…

  3. simona says: Reply

    Felictari ptr ca depui efort sa iti pastrezi nervii cu cei mari.
    Offf tare greu este sa lucrezi cu cei mari chiar mai greu decat cu cei mici.
    Pacat ca se poarta asa de urat, din fericire copii se mai cizeleaza dar adultii cu greu.

  4. Adina Scintei says: Reply

    Ai dreptate si acum cand citeam m-am intristat…..eram la o sala de joaca la o petrecere pentru copii si pe pereti erau facute amprente de manute cu vopsea si numele scris la fiecare amprenta, facute cu alta ocazie, bineinteles. Ei, o mamica voia ca odorul ei sa faca si el amprenta, ca ce, ceilalti cum au facut? Felicitari pentru atelier, ma bucur ca totusi copiii au fost incantati.

  5. Buna ziua!
    Felicitati pentru munca si talentul daruite celor mici!
    Am citit cu interes articolul tau.
    Am simtit tristetea in fata acestui tip de comportament al unor parinti, care uita respectul si bunul simt, fie ca e vorba de o activitate gratis, fie ca e vorba de un curs contra cost.
    Multa sanatate!

  6. O practica des intalnita prin alte parti este solicitarea unei contributii pentru costul materialelor folosite (separat de taxa de participare). Pare a fi o solutie care sa nu duca la risipa.

    La intrebarea parintelui venit la spartul targului si plin de pretentii i-as rapunde “da, pot sa ii dau ceva de facut: sa ajute la strans, spre exemplu poate sa spele pensulele. La 5 trebuie sa inchidem sala de atelier. Daca copilul ma ajuta sa terminam de strans pina la 5 fara un sfert, in timpul ramas il pot invata sa faca ceva”.

    Eu m-am enervat la culme numai citind despre asemenea parinti si asemenea comportament… Felicitari pentru diplomatia pe care a trebuit sa o ai.

  7. 1. Felicitari pt. organizare
    2. referitor la observatiile facute de tine in timp..ma raportez si eu la ceea ce am experimentat; la atelierul de desen unde se duce copilul meu sunt parinti care pun pensula pe panza, corectand, ajustand ceea ce lucreaza copilul; sau pictand pur si simplu in locul lor si nu se misca din sala, roiesc mereu in jurul acestuia;nefiresc, as zice; uneori profesoara le mai face observatie, mai spune dar na…; culmea e ca astfel de lucrari iau si premiu
    3. acrilicele costa foarte mult si de fapt, orice vopsele ori materiale
    4. 80%din parintii observati de mine curata dupa copil, uneori chiar copilul daca e mai maricel, se spala inclusiv blatul de lucru (avem musama ca la bucatarie), pensulele, cana de apa, aducem carpe de curatat in plus, etc.; exista evident un 20% care NU fac niciodata acest lucru.
    5. in provincie rar avem sansa unor ateliere sponsorizate, de obicei platim tot, dar tot, inclusiv cartonul de la diplome (dupa caz) sau rame, panze, etc
    6. regret ca ai experimentat astfel de lucruri, cred ca e neplacut insa conteaza ca a fost distractiv si instructiv pentru copii, poate nu se va mai intampla pe viitor

Leave a Reply