(P) Din bucătăria caşcavalului

Vă povesteam în primul meu articol despre vizita la fabrica Hochland că, în curând, vă voi povesti despre o altă vizită, una mai specială. Tot atunci v-am menţionat clipul publicitar pentru caşcavalul Hochland pe care sigur îl ştiţi de la televizor, iar dacă nu, poate că l-aţi văzut pe internet. Protagoniştii acelui clip sunt doi copii, o fetiţă şi un băiat, aceiaşi care sunt acum protagoniştii mini-documentarului Cum se face caşcavalul Hochland.

Vă spuneam în primul articol că am vizitat una dintre fermele de lapte care furnizează materie primă pentru caşcavalul Hochland, am văzut vacile, ni s-a explicat procesul prin care laptele ajunge, în condiţii de maximă igienă, de la ugerul vacii la poarta fabricii. După fermă, am fost la fabrică unde am văzut “pe viu” cum laptele se transformă în caş şi caşul în caşcaval, natural sau afumat. Am gustat caşcavalul cremos, cu gust de lapte adevărat, abia ieşit de pe linia de opărire şi ne-am distrat făcând sanvişuri felurite cu caşcavalul maturat. Ne-au plăcut toate combinaţiile trăznite încercate şi am descoperit că un caşcaval de calitate merge şi cu fructe de pădure, şi cu verdeţuri şi cu legume la grătar şi cu prosciutto şi cu de toate 🙂 Ce n-am putut să vă ofer atunci, din păcate, au fost fotografiile din interior, pentru că n-am avut voie cu telefoane sau camere foto în fabrică şi ştiu că eraţi curioşi să vedeţi şi voi cum arată procesul de producţie. Dacă o să vă uitaţi la clipul de mai jos, o să vedeţi şi voi fix ce am văzut şi noi. E aceeaşi fermă din România, sunt aceeaşi oameni pe care i-am întâlnit şi noi, aceleaşi locuri în fabrică.

N-aş putea să vă explic de ce am fost aşa de emoţionată când am văzut filmuleţul. Poate că mi-e puţin dor de locurile acelea şi de oamenii pe care i-am cunoscut, atât la fermă cât şi la fabrică (tot Csaba Mozes ne-a explicat şi nouă istoria fermei şi tot simpaticul Wilhelm Kubanek ne-a însoţit în vizita prin fabrică). Mi-a plăcut la nebunie bucata de Ardeal în care se află ferma şi fabrica şi îmi doresc mult să revin. I-am arătat şi Elizei clipul şi i-am spus că am fost şi eu acolo. Nu i-a venit să creadă că am fost undeva “într-un film”. A înţeles foarte bine procesul de producţie pentru că şi noi facem brânză în casă la fel de simplu ca acolo (lapte, cheag/calciu, lămâie etc, separat şi scurs brânza), doar că în cantităţi, evident, mai mici. M-a întrebat dacă m-am întâlnit cu copiii din film, dacă sunt fraţi sau prieteni şi dacă sunt la şcoală sau la grădiniţă. Spre dezamăgirea ei, i-am spus că nu ne-am întâlnit cu ei, dar că mă voi strădui să aflu toate informaţiile astea de la altcineva. La final mi-a cerut un sandviş cu unt şi caşcaval, spre bucuria mea, pentru că din cauza căldurilor şi a programului relaxat de vacanţă, mănâncă extrem de puţin în ultima vreme 🙂

Leave a Reply