Prepeliţe la ceaun

“Desigur că prepeliţa îşi păstrează cel mai bine caracterul şi savoarea sub formă de friptură: la frigare sau în mălai la cuptor. Înclin spre frigare, în felul în care îl descriu mai jos.

Operaţia e simplă: după ce ai scos penele şi măruntaiele, introduci în interiorul păsării o felie de slănină cu mirodenii şi o sărezi (tot înăuntru). Înveleşti prepeliţa într-o felie subţire de slănină nefiartă. Înveleşti apoi cu o foaie de viţă legată cu aţă subţire. Reamintesc cetitorului că frigarea trebuie înroşită bine în foc înainte de a fi introdusă în prepeliţă.

Învârţi încet şi la mare distanţă de foc. Frigerea durează cam 15/20 minute. Slănina care înveleşte pasărea trebuie să fie casantă. Un ultim şi foarte important amănunt: frigarea nu trebuie să fie aşezată deasupra cărbunilor, ci alături de foc. Dacă lucrezi în aer liber, focul trebuie aşezat în direcţia vântului. Astfel, grăsimea care pică pe cărbuni alterează gustul acestui vânat, deşi e unul dintre cele mai, dacă nu cel mai fin şi mai gingaş din câte sunt. Vin roşu.” (Păstorel Teodoreanu, Adevărul literar şi artistic, nr 667/1933).

prepelite la ceaun

Păi ce să spun, prepeliţe aveam, slănină aveam, viţă aveam, frigare aveam, dar n-am avut aţă, aşa că a trebuit să aleg alt mod de gătire 😀 Asta aşa, ca în bancul ăla sec de pe vremea comunistă: Dăm carne doar dacă luaţi şi cartofi, dăm cartofi doar dacă luaţi şi ulei, dăm ulei doar dacă luaţi şi orez, dăm orez doar dacă luaţi şi cuie, ne pare rău, cuie nu avem 😀

Prin urmare am gătit prepeliţele aşa: le-am tăiat în jumate pe lung (deşi mergeau şi întregi), le-am sărat, le-am piperat. Am pus la încins trei linguri mari de osânză de mangaliţa şi am perpelit bine prepeliţele. Ba îmi pare rău că nu le-am perpelit şi mai bine, ar fi căpătat o culoare şi mai frumoasă. Separat am dat în clocot nişte apă. Am turnat apa clocotită în tuciul în care am prăjit prepeliţele doar cât să le acopăr. Am pus capacul şi am fiert la foc iute până s-au pătruns bine. Le-am mâncat cu mujdei şi cartofi noi fierţi şi uşor prăjiţi, plus o bucată bună de pâine cu care să înmoi în sos. Carnea de prepeliţă e foarte gustoasă, nu vă feriţi s-o mai gătiţi din când în când dacă aveţi o sursă de prepeliţe. Eu am luat prepeliţele astea cu 6 lei bucata şi ştiu că de 18 lei cât au fost luam nişte piept de pui şi mâncam mai bine, dar plăcerea mea a fost să mănânc prepeliţe 🙂 Deşi Păstorel zice vin roşu, eu aş fi băut un vin alb, numai pentru motivul că l-aş fi putut bea răcit bine 🙂 Dar n-am băut, că n-aveam şi au mers şi aşa. Totuşi, dacă le gătiţi, nu uitaţi de vin!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  1. Laura, exact aseara am mancat si noi prepelite cu sos lipicios 🙂 Din martie ne-am mutat la casa si tot de atunci crestem prepelite, pentru oua si pentru carne. Ouale sunt foarte sanatoase!