Ciorbă de burechiţe

Prima oară am auzit de ciorba de burechiţe de la Laura Laurenţiu. Mi-a plăcut ideea, am încercat atunci să fac dar  nu mi-a ieşit prea grozavă din cauza cărnii tocate. Nici n-a fost de cea mai bună calitate şi nici nu mi s-a părut că s-a gătit suficient în timpul cât au fiert burechiţele. Am încercat din nou reţeta acum câteva zile, dar sub altă formă, un fel combinaţie între ciorba de pui a la grec şi ciorba de pui cu tăieţei, adaptată pentru gusturile noastre. De data asta, am pus carnea gata fiartă. Totul a pornit de la o pasăre de ţară pe care voiam s-o gătesc în aşa fel încât să mănânce şi Eliza. Cam face nazuri la carnea de pasăre de ţară, fie nu o mănâncă, fie se plânge că e tare, o mestecă de câteva ori şi o scuipă, fie i-o toc din cuţit şi i-o pun în farfurie numai s-o mănânce. Aşa că am luat pasărea, am porţionat-o şi m-am gândit să fac din ea două feluri de mâncare – ciorba de burechiţe şi o friptură la cuptor, cu piure şi salată de ardei copţi.

ciorba de burechite

La ciorba de burechiţe am folosit: rădăcinoase (am avut la congelator morcov cu păstârnac şi rădăcină de pătrunjel) – eu le-am pus date prin răzătoarea mică, puţină ţelină apio (doar pentru că am avut în casă, nu e musai, merge şi ţelina rădăcină), o ceapă potrivită tocată mărunt, ceva pentru acrit (borş, lămâie, ce folosiţi voi), pătrunjel verde. Pentru burechiţe: două ouă, făină, puţină sare. Ca umplutură: carne de pasăre fiartă şi mărunţită (la robot, funcţia pulse, sau dată prin maşina de tocat) şi puţină ceapă tocată mărunt şi călită în ulei până devine translucidă.

Carnea se pune la fiert, având grijă să îndepărtaţi bine spuma. Puneţi suficientă apă de la început ca să nu fie nevoie să mai adăugaţi pe parcurs. După ce aţi îndepărtat toată spuma, adăugaţi sare şi fierbeţi până aproape se desprinde carnea de pe os. În acest moment, eu am scos toată carnea din ciorbă şi am separat ce era pentru friptură de părţile pentru burechiţe (pieptul şi o pulpă superioară). În zeama rămasă am pus la fiert legumele.

Am pregătit aluatul de burechiţe ca pe un aluat de tăieţei şi l-am lăsat la odihnit. După vreo jumătate de oră am pregătit burechiţele – am întins aluatul în foaie subţire, am pregătit puţin albuş bătut pentru uns şi carnea pentru umplutură. Foaia de aluat se taie în pătrate potrivite, li se ung marginile, se pune în mijloc o grămăjoară mică de carne şi li se lipesc colţurile. Eu le-am făcut ca nişte mici bocceluţe. Va fi nevoie să vă mai înmuiaţi degetele în făină, aşa că ţineţi puţină făină la îndemână. Nu le faceţi foarte mari, ele se mai umflă la fiert şi veţi avea niştre monştri în ciorbă dacă v-aţi grăbit 🙂

burechite1_small

Adăugaţi burechiţele în ciorbă şi lăsaţi la fiert vreo 10 minute. Foaia de aluat va fierbe repede deoarece e subţire, iar carnea e deja fiartă. Înăcriţi ciorba cu zeamă de lămâie sau borş şi presăraţi pătrunjel verde. Dacă doriţi, puteţi drege ciorba cu un amestec de smântână cu gălbenuş de ou dar numai după ce o daţi deoparte de pe aragaz ca să nu transformaţi albuşul în omletă. Dacă o dregeţi, trebuie servită imediat, dacă nu, poate sta la frigider şi o puteţi mânca în două zile de la preparare. Mi se pare o ciorbă perfectă pentru o zi de toamnă când ai mai mult drag să stai în bucătărie pentru că nu te mai cheamă soarele la joacă aşa de des!

Şi pentru că e vineri şi ne pregătim de week-end, când avem mai mult timp de gătit, ceva mai târziu voi reveni şi cu o reţetă de ceva dulce pentru zilele friguroase 🙂

2 Comment

  1. Renata says: Reply

    Tot inspirata de Laura Laurentiu am facut si eu ciorba asta acum ceva vreme. Mi-a placut cum arata rezultatul final, dar semana atat de mult cu ciorba de perisoare la gust (am acrit-o cu zeama de varza, deh!) incat am socotit ca nu merita atata migala. Nora, sarmana, continua sa-si aminteasca de ea, desi n-am mai preparat-o de-atunci,

  2. Deci nu-s ca niste perisoare in galusti! 🙂 Mai degraba ca niste gombozi 🙂
    Suna grozav, iar ideea de ciorbita fierbinte si acrisoara, ma face sa salivez (desi nu-s o “ciorbareasa”) chiar si la ora asta matinala, mai ales dupa ce m-a surprins racoarea de afara 🙂

    Abia astept dulcele! 🙂
    Si m-ar interesa readucerea in atentie si a pachetelului de scoala. Ai mei manaca binisor dimineata, iar la pachet le pun fructe (mere feliate cel mai des) si o mica briosa (diverse compozitii de prajitura dar coapte sub forma de briosa, sa ne fie mai comod), eventual si cativa samburi de nuci sau chestii echivalente. Nu s-a schimbat prea mult fata de gradinita si nici nu estimez ca se va schimba curand.

Leave a Reply