Plăcinte cu brânză sărată

Am improvizat aceste plăcinte într-o zi, folosind reţeta mea de bază de aluat dospit, ca să consum din punguţele cu brânză din congelator. Eram sigură că am şi urdă şi mă gândeam să mai cumpăr nişte brânză de vaci, să fac nişte traista ciobanului, dar până la urmă am decis să fac plăcinte doar cu brânză sărată, în amintirea unor plăcinte cu telemea pe care le-am mâncat în Iaşi la o patiserie şi care mi s-au părut cele mai bune pe care le-am mâncat vreodată.

Brânză în congelator am pentru că mai mereu când cumpăr de la producători primesc mai mult decât cer. Nu vi s-a întâmplat să cereţi 200 de grame şi să primiţi pe puţin 300? Ei, bine, mie mai mereu şi de obicei nu stau să mă târguiesc, aşa că odată ajunsă acasă, porţionez brânza şi o parte merge la congelator. La fel şi cu brânza care rămâne în frigider după vreo două, maxim trei zile, o bag la congelator ca să nu apuce să se strice şi s-o arunc. Folosesc brânza din congelator doar la preparate, foarte rar o mai consum în starea ei naturală, de obicei depinde de calitatea iniţială a brânzei.

DSCN7708

Pentru plăcintele de azi am avut vreo 300-350 de grame de grame de brânzeturi sărate diferite pe care le-am mărunţit cu furculiţa şi am adăugat peste ele un ou ca să se lege.

Pentru aluat am folosit reţeta mea de bază. Din păcate nu am cantităţi exacte pentru că eu îl fac din ochi, dar pornesc de la 500-600 de grame de făină amestecată cu puţină sare, un pliculeţ/cubuleţ de drojdie dizolvat în jumătate de cană de lapte cald în care am pus şi o lingură de zahăr, 3 ouă, aproximativ 80-100 de grame de unt topit (eventual mai pun puţin ulei dacă aluatul nu e suficient de elastic). Pun făina într-un bol pentru frământat, fac în mijloc o gaură şi torn drojdia dizolvată în lapte. Amestec un pic cu făină cu o furculiţă şi las până se umflă şi apar bule care se sparg. Apoi adaug ouăle, untul topit şi suficient lapte cât să se lege bine aluatul. Frământ până obţin un aluat elastic, care se desface în straturi atunci când rupi o bucată. Dacă e nevoie, cum am spus, mai adăugaţi puţin ulei. Când aluatul e gata, îl ung cu ulei pe toate părţile şi îl las să crească.

Notă: puteţi folosi şi apă calduţă în loc de lapte şi ulei în loc de unt, dar aluatul nu va fi la fel de fraged şi de gustos.

Plăcintele se formează aşa: se întinde aluatul, se decupează un disc mai mare (cu ajutorul unui castron şi al unui cuţit), se ung marginile cu ou bătut, se pune umplutura doar pe jumătate, se împătureşte şi se lipesc marginile cu furculiţa. Plăcintele se ung cu ou bătut şi se dau la cuptor la 200 de grade timp de aproximativ 30-40 de minute, până sunt aurii şi rumenite deasupra.

DSCN7713

Sunt foarte bune de pus în pachet la şcoală sau la serviciu, renunţând astfel la odioasele merdenele de la colţul străzii. Nu-i aşa că vremea de afară vă îndeamnă să porniţi cuptorul? 🙂

7 Comment

  1. mmmm … si eu acum de care fac, diastea, sau “traista ciobanului” ? 🙂
    Incerc sa ma abtin, sa NU ma duc sa-mi iau o merdenea, pna la 5, cand plec acasa :))
    Arata asa de bine, in prima poza, ca am zis ca sigur sunt prajite 🙂 Ma bucur ca nu-s! Asa (prajite adica) ne facea mama, cand eram mici, tare mult imi mai placea forma lor, si partea cu apasatul cu furculita pe margine, pe care o faceam eu 🙂

  2. Andreea 28 says: Reply

    Ce bine arata!!! Trebuie sa incerc si eu

  3. Ionela Olaeru says: Reply

    Minunat! Le incerc si eu cat de curand! Nu le mai lasi la crescut in tava?

    1. Le-am lasat foarte putin, practica pana le-am facut pe toate. N-am vrut sa mi se umfle foarte mult, ci sa-si pastreze forma.

  4. Arata demential…eu as pune si chimen, imi place mult combunatia branza sarata-chimen

  5. Alina says: Reply

    Buna Laura! Cam cate bucati iti ies din cantitatile date?

    1. Sincera sa fiu nu mai stiu, Alina. Depinde si de dimensiune, cred. Ale mele au fost marisoare si au iesit vreo 10-11 daca nu ma insel.

Leave a Reply