Now we are six/Avem şase ani

Nu ştiam că A. A. Milne, creatorul mult-iubitului personaj Winnie de Pluş, a scris şi o carte de poezii care se numeşte “Now we are six” (Acum avem şase ani) şi pentru că mi-a plăcut mult poezia care dă titlul volumului, v-o reproduc aici:

When I was one I had just begun
When I was two I was nearly new
When I was three I was hardly me
When I was four I was not much more
When I was five I was just alive
But now I am six, I’m as clever as clever;
So I think I’ll be six now for ever and ever.

Deci, acum are şase ani. E o vârstă importantă. La şase ani încep multe schimbări, încep să pice dinţii (deşi la noi nu dau semne), începe să dea semne de “domnişoreală”, se adaptează la şcoală, are planuri mari de “viitor” (vrea să se facă dentistă : )))

prelucrata 27 septembrie 2014 007

De la 5 la 6 ani
– a luat lecţii de înot într-un cadru mai organizat dar tot îi e teamă de apă şi să înoate fără aripioare.
– a început să deseneze lucruri mai elaborate, cu detalii care mă surprind foarte mult (desenul meu preferat e cu un mixer cu bol în care se mixează o căpşună, pe fundalul unui perete cu faianţă decorată).
– a făcut prima drumeţie pe munte şi a dat dovadă de rezistenţă şi disciplină, semn că putem continua cu drumeţiile.
– şi-a exprimat dorinţa de a lua lecţii de patinaj şi sper să reuşesc s-o duc iarna asta.
– a abandonat rolele, nu a învăţat să meargă pe ele şi nici nu mai vrea să încerce.
– merge pe bicicletă dar doar cu roţi ajutătoare, nu vrea fără ele.
– a rămas un copil extrem de precaut pentru vârsta ei, cu un comportament greu de intuit – uneori o afectează foarte mult anumite chestii, alteori nici nu le bagă în seamă. Dacă se întâmplă ceva la şcoală, îmi spune după ce rumegă câteva zile, lucru care mă cam deranjează, dar măcar e ok că îmi spune.
– nu i-a căzut niciun dinte şi nici nu pare să aibă carii, chiar dacă se spală aşa cum se spală pe dinţi (eu n-o spăl pe dinţi, se ocupă singură de igiena ei personală).
– îi plac dulciurile, în special jeleurile şi produsele Kinder şi cu cât încerc să le limitez cu atât e mai pofticioasă.
– îi place să încerce alimente noi, e pasionată de emisiunile de gătit (ar renunţa seara la orice numai s-o las să se uite de la 9 la Jamie, dar din păcate 9 e ora ei de culcare) şi în topul listei de cadouri pentru ziua ei au fost alimente de plastic şi vase pentru gătit (ceea ce a şi primit).
– nu-i plac băuturile acidulate, şi nu numai sucuri, nu bea nici apă minerală sau socată. În general, nu prea se dă în vânt după sucuri.
– are o prietenă mai apropiată în parc dar nu sunt prea încântată de ea. Abia acum înţeleg de ce părinţii noştri aveau şi ei obiecţii cu privire la “cu cine ne însoţeam” deşi culmea încă mai sunt prietenă cu prietenele mele din copilărie 🙂 Dar probabil că atunci mai erau şi alte considerente. Eu nu sunt încântată de prietena Elizei pentru că vine în parc cu unghiile date cu ojă, are un limbaj cel puţin colorat şi mănâncă gumă de mestecat. Şi evident că Eliza vrea şi ea unghii colorate şi gumă de mestecat, lucruri care îi sunt complet interzise momentan.
– am reuşit să ţin în frâu o posibilă pasiune pentru tehnologie – poate sunt scorpie dar acasă nu are voie deloc la telefon/laptop/orice alt tip de jocuri electronice. Se mai joacă pe telefon când merge la tatăl ei şi pe telefonul meu când mergem cu trenul, în rest, nu. Până acum nu mi-a cerut niciodată să-i cumpăr tabletă. Are o capacitate fantastică de a se juca liber şi deocamdată vreau să şi-o păstreze. Uneori stau la colţ lângă camera ei doar ca să aud ce scenarii face cu păpuşile şi figurinele ei.
– am limitat cât am putut numărul de jucării – am dus la Iaşi sau am dat/vândut tot ce n-a atins în ultimul an, am păstrat fix jucăriile cu care se joacă sau pe cele primite de la anumite persoane. Rezultatul e o cameră mai ordonată şi faptul că foloseşte la maxim tot ce are.
– nu se dă în vânt după jocuri – face rar puzzle, mai jucăm uneori “şoarece-pisică” (un joc magnetic cu x şi 0) şi mai vrea uneori “război” cu piesele de remi. Am mai încercat jocuri de tipul sus-jos (cu zaruri) dar se plictiseşte dacă durează prea mult. Are câteva jocuri cu forme geometrice şi acelea îi plac cel mai mult, precum şi un joc bingo “patru într-o linie” pe care îl jucăm împreună, dar în rest cutiile cu jocuri cam prind praf. Cred că jocul cu pizza şi ingrediente de carton primit de ziua ei e singurul care i-ar putea suscita interesul mai nou pentru că e cu mâncare 🙂
– a cerut la un curs de olărit/modelaj (i-a plăcut enorm standul unui olar când am fost la Rural Fest şi are o pasiune instinctivă pentru obiectele din ceramică), aşa că am înscris-o la un cerc la Palatul Copiilor, să vedem cât o să meargă. Îi plac târgurile de antichităţi, să se plimbe, să pipăie şi să se extazieze la tot felul de prostioare.
– îi plac brăţările acelea din şnur roşu cu nod culisant, care au câte un pandantiv mic şi poartă în permanenţă câte una la mână. Aş vrea să învăţ şi eu să fac acele noduri, mi-am luat şnur şi exersez cu diverse pandantive şi mărgele. A prins-o o perioadă scurtă şi febra brăţărilor din elastice, dar i-a trecut repede, n-a avut răbdare cu ele. E la fel ca mine, nu-i plac lucrurile repetitive, aşa că am rămas cu tot felul de elastice cu care mă joc eu cu ajutorul tutorialelor de pe youtube 🙂
prelucrata 27 septembrie 2014 018
De la 6 la 7 ani ne propunem:
– să înveţe să meargă pe bicicletă fără roţi ajutătoare, chiar dacă va trebui să ia lecţii într-un cadru formal (gen Şcoala de pedalat)
– să continue lecţiile de înot (chiar urmează un curs intensiv de două săptămâni la care am prins un loc gratuit)
– să ia lecţii de patinaj şi să se urce pentru prima dată pe schiuri – aici sperăm să ne ajute unchiul Lucian sau, dacă nu, prietena mea de la Braşov care cunoaşte un instructor de ski şi vrea să-şi ducă şi ea copiii.
– să facem minim trei drumeţii pe munte şi o excursie cu cortul, fie de week-end, fie concediu (la mare sau la munte) – aici sunt mai mulţi factori implicaţi şi nu ştiu dacă vom reuşi, dar măcar ne propunem 🙂
– să rămână în continuare în relaţii bune cu şcoala 🙂 Deocamdată îi place şi sper să nu se schimbe acest sentiment măcar anul acesta. Din clasa întâi se cam schimbă povestea aşa că aş vrea să se bucure măcar de acest an de şcoală.
Ne-am propus cam multe, vom vedea ce reuşim şi ce nu şi tragem linie anul viitor pe vremea asta 🙂

9 Comment

  1. unb says: Reply

    La multi ani luminosi si veseli!

  2. Cristina O says: Reply

    Mult, mult succes! Felicitari pentru realizarile de pana acum! Baletul, baletul cum ramane cu baletul? 🙂

    1. Cristina, vom vedea, deocamdata sunt suspendate cursurile.

  3. Elena Ionescu says: Reply

    Doamne, Laura, asa mult imi place cum scrii, in general, si cat de frumos scrii despre Eliza, in special!))))) si cate activitati faci cu ea!!! si cat de implicata si responsabila si modesta si echilibrata esti in relatia voastra)))))) te admir foarte mult!

  4. Elena Ionescu says: Reply

    a, si multumesc pentru poezie…simpla si atat de profunda…chiar asa e, la 1 an, la 3 si la 5)))))

  5. La mulți și buni ani pentru Eliza! Iar mamei tale, înțelepciune și putere pentru a găsi cele mai bune soluții pentru viața voastră! 🙂

  6. Mihaela says: Reply

    Catalina a prins curaj sa se urce pe bicicleta fara roti ajutatoare si in cam 2 saptamani a reusit cu ajutorul prietenilor ei.Ce-i drept a si cazut dar a reusit.Va doresc succes !

  7. Multi inainte si la cat mai multe drumetii si weekenduri petrecute in deplasare va doresc!

Leave a Reply