(P) Câte ceva despre microcredite

Ştiu că mulţi dintre voi m-aţi întrebat de ce nu povestesc, aşa cum v-am obişnuit în fiecare an, despre petrecerea de ziua Elizei, mai ales că eraţi curioşi să aflaţi dacă am organizat până la urmă o petrecere la piscină cum intenţionam, sau nu. Motivul pentru care nu scriu nu e că nu vreau să vă povestesc, ci pentru că anul acesta nu a existat o petrecere. Am ştiut cu ceva timp înainte de ziua ei că anul acesta nu se va putea aşa că am organizat împreună cu Eliza o excursie la munte. Cazare – la o prietenă. Transport – câştigasem mai demult un test drive cu o super maşină, care a venit şi cu rezervorul plin. Mâncare – supermarket, gătită de mine. Tort – făcut de prietena la care am stat, pe post de cadou pentru Eliza. Totul cu buget extrem de redus, atât de redus încât atunci când am ajuns la piscină, unde îşi dorise Eliza să mergem (măcar noi, dacă petrecere nu) mi-am dat seama că nu am suficienţi bani să achit intrare pentru trei ore şi trebuie să iau doar două ore. Motivul principal al acestui buget redus a fost atât faptul că Eliza s-a născut fix cu o zi înainte de salariu (motiv de amuzament pentru sora mea care îmi spune în fiecare an că puteam să mai aştept o zi), cât şi faptul că, în urma unor probleme personale, am ieşit cam şifonată din punct de vedere financiar anul acesta, iar orice ban am reuşit să strâng am preferat să-l dau pe cadourile pe care şi le-a dorit: o păpuşă mire şi o cutiuţă muzicală.

Evident, faptul că am plecat la munte n-a însemnat că am uitat de musafirii din Bucureşti. Luni, chiar pe 6, am mai avut câţiva invitaţi acasă. Am împrumutat nişte bani (pe care i-am returnat a doua zi, pe 7, când a intrat şi salariul) ca să comand un tort delicios, să iau răcoritoare şi dulciurile pentru şcoală. A fost singurul an în care nu am pregătit nimic de mâncare pentru invitaţi şi i-am instruit să mănânce înainte să vină la noi 😀 Nu-mi place, însă, să împrumut bani de la prieteni sau de la rude. Poate şi ei au nevoie, poate şi ei sunt înainte de salariu sau nu vor să-ţi dea, nu ştiu, eu am preferat mereu să merg pe principiul pe care l-am învăţat din familie: când ai necazuri, să nu te ştie nimeni. Din fericire, pentru cei ca mine sau pentru cei care chiar nu au de la cine împrumuta când se întâmplă să ajungă într-un impas, există acum o variantă care a început să se impună şi pe piaţa din România: microcreditele pe o perioadă scurtă. Un fel de împrumut pentru care nu trebuie să dai explicaţii (cum trebuie să le dai prietenilor), care vine repede şi se returnează la următorul salariu. Vă spun sincer că mi-ar fi plăcut să fi existat sau să fi aflat şi eu de ele înainte de ziua Elizei. Pentru că ştiu că Eliza nu cere niciodată mai mult decât pot eu să ofer şi ştiu că înţelege atunci când nu sunt bani, mi-ar fi plăcut ca măcar de ziua ei să-i ofer petrecerea la piscină pe care şi-o dorea.

Suma maximă pe care o poţi împrumuta de la Ferratum este de 1290 de lei, suficient de mică încât să nu existe riscul să n-o mai poţi da înapoi şi suficient de mare cât să te scoată dintr-un necaz mărunt, de genul celor pe care le catalogăm drept “ghinioane”: s-a stricat un aparat electrocasnic mic, ţi se strică ceva la maşină înainte să pleci în concediu, ai o problemă în familie şi trebuie să-ţi iei urgent un bilet de avion/trebuie să faci un drum neprevăzut şi costisitor sau, de ce nu, să ne gândim şi la variantele mai fericite, optimiste: ai găsit o reducere la un concediu în ţara la care ai visat dar nu ai bani acum pe loc, vrei bilete la spectacolul de balet pe gheaţă dar ele costă cât o bicicletă sau poate vrei chiar o bicicletă nouă pentru că te-au fermecat poveştile celor care au descoperit munţii, pe două roţi, vine târgul de carte şi vrei să mai tai ceva de pe listă dar pică înainte de salariu, vrei la ski de Crăciun dar  n-ai luat încă prima anuală promisă sau al treisprezecelea salariu 🙂

Ce-mi place la Ferratum e felul în care şi-au gândit site-ul şi produsul. Sunt extrem de sinceri şi de direcţi şi toate costurile sunt la vedere, încă de pe prima pagină. Nu trebuie să strângi acte, iar decizia se ia foarte repede, aşa că ai toate şansele să primeşti banii înainte să se încheie promoţia la concedii sau la biciclete. Dacă intraţi pe site-ul lor veţi vedea că sunt chiar recomandări pentru când nu e bine să iei un astfel de credit, pentru ca tu să poţi lua o decizie bine gândită şi informată dinainte. Totul se face online şi chiar prin sms începând cu al doilea credit luat la ei.

Dacă aţi avut răbdare să citiţi până aici, vă invit acum la o discuţie ca între prieteni: voi aţi avut momente în care aţi fi avut nevoie de un mic împrumut şi nu aţi avut de unde lua sau nu aţi vrut să apelaţi la familie sau prieteni? Cum v-aţi descurcat până la urmă?

3 Comment

  1. Eu am asa o …mica oroare de credite. Din fericire nu am avut nevoie pana acum dar daca ar fi cazul, cu siguranta as face ca tine. Ma refer la creditele astea mici de care ai zis tu. Macar e o situatie oficiala care nu te poate baga in prea multe buclucuri. Mama mea a avut proasta inspiratie sa imprumute bani de la o “prietena” cand a avut niste probleme si aia a rasplatit-o zicand ca nu i-a primit inapoi. A tras saraca mama de pe urma aleia…niste ani buni. Totul pt ca a avut incredere si nu a facut hartii. Asadar, the official way is always the best way.
    Si daca ma intrebi pe mine, e si cea mai putin umilitoare varianta. Pana la urma, nimanui nu-i place sa recunoasca probleme de genul asta si cred ca esti foarte curajoasa sa te expui astfel. 🙂

  2. Andreea 28 says: Reply

    Laura, ma bucur ca ai reusit sa rezolvi problemele apeland la o firma serioasa. Lucrand in domeniu, tin sa precizez ca dobanzile practicate de ei sunt f mari. De obicei e asa, dobanda mare se compenseaza cu putine acte si putine acte inseamna o dobanda mare….

  3. Eu am Visa cu care cheltui mereu si intotdeauna platesc toata balanta in termen de 30 de zile, asa ca nu exista dobinda. In Romania rata la dobinzi e incredibil de mare. In Canada eu am avut ultima rata la dobinda pt casa aproximativ 2%, mi-am luat riscul sa o las deschisa (sa fluctueze cu piata). (Inchisa ar fi fost 3.75% pe 5 ani) Cu o rata asa de mica normal ca pina la urma am reusit sa platesc destul de repede tot imprumutul. Daca as fi ramas in Romania, probabil ca m-as fi milogit de soacra-mea sa ne dea garsoniera. Dar mai degraba as fi facut asta decit sa ma imprumut de la o banca de acolo 🙂 Pe net, exista programe de simulari: introduci suma imprumutata, perioada de amortizare si dobinda. Te sperii cind vezi cit face banca..

Leave a Reply