Două ore de “interesart(ă)”

Ştiţi bancul acela cu: O mamă îi scrie lui Moş Crăciun: Dragă Moşule, vreau un unicorn cadou de Crăciun. Moşul: haide, fii şi tu mai realistă, nu există unicorni. Mama: Bine, atunci vreau câte cinci minute pentru mine în fiecare zi, să mă duc la toaletă în linişte şi să nu mai beau cafeaua rece. Moşul: vrei unicornul pe alb sau pe roz?

Cam aşa şi eu. Ca mamă am rareori timp pentru mine. Şi mă refer la timpul acela special, în care să fiu relaxată, să fac ceva ce îmi place şi lucrul acela să mă umple de pace şi de bucurie. Când a postat Valentina detalii despre atelierele Interesart din decembrie, am tot stat şi m-am gândit dacă aş reuşi să înghesui şi eu unul dintre ele în programul meu ultra-aglomerat. I-am scris Valentinei, am vorbit şi mi-a spus că mai face unul în plus, într-o vineri dimineaţă, aşa că m-am grăbit să mă înscriu. Azi la ora 8 cine credeţi că ieşea din casă cu turta dulce cu vitraliu şi brioşe pufoase în sacoşă? Eu.

turta dulce

Când am ajuns la atelier parcă am păşit în ţara minunilor. Zeci de cutii şi cutiuţe şi recipiente cu tot felul de accesorii şi decoraţiuni, lăzi cu fructe decorative şi mănunchiuri de flori domneau peste tot. Mirosul de brad natural era ameţitor, pentru mine, care când trec dimineaţa pe lângă piaţa de brazi şi inhalez cât de mult pot din mirosul acela, a fost ca şi cum m-aş fi scufundat cu totul în “spiritul Crăciunului”.

Mă tem că am exagerat puţin cu aranjamentul, din prea mult entuziasm. Am pus cinci feluri diferite de ramuri de conifere, frunze de eucalipt şi de alte chestii ale căror denumiri nu le-am reţinut, nişte floricele cu nume ciudat, un măr scufundat în ceară, conuri mici de brad, felii de portocale uscate, plus o grămadă de mici decoraţiuni sclipitoare pe care le-am înfipt acolo cu bucuria unei fetiţe de patru ani care descoperă pungile cu paiete şi sclipici. Aţi văzut vreodată o fetiţă care pune mâna pe un tub de sclipici şi îl împrăştie din belşug peste tot? Cam aşa şi eu. Nu puteam să mă desprind de cutiile cu “de toate” ale Valentinei, mai voiam şi aia, şi aia, şi aia. Şi încă am reuşit să mă abţin la multe 😀

aranjament

Am stat mult de vorbă ca fetele, mi-a arătat comorile ei (maşina de cusut, maşina de tăiat hârtie, vasele luate de la Iaşi de la magazinul de antichităţi recomandat de mine, teancurile de hârtie de mătase, rolele de panglici, grămada de fulgi de polistiren, cutiile cu accesorii) şi în tot acest timp mâinile îi mergeau repede, repede, la nişte aranjamente/cadouri corporate minunate şi la nişte accesorii pentru o petrecere cu tema “Regatul de gheaţă”. Aranjamentele ei, simple şi elegante, păreau desprinse din paginile unei reviste de “home decor”, erau gata imediat şi nici nu-mi dădeam seama cum reuşeşte atât de repede şi de firesc să le facă. Cel mai mult mi-a plăcut atelierul ei şi faptul că avea în mijloc o masă mare (eu cel mai tare deplâng lipsa unei mese pe care să mă desfăşor pentru că cele mai multe proiecte de-ale mele sunt făcute pe genunchi sau pe jos) iar pe margini dulapuri pline de minunăţii. În două camere separate! Valentina, ştii că te invidiez că ai propriul tău spaţiu creator, nu? 🙂

Valentina a promis că mai face ateliere şi în martie şi că ne lasă şi atunci să ne facem de cap cu materialele ei. Eu sigur nu voi lipsi nici atunci, abia aştept să mă joc puţin cu florile şi accesoriile ei de primăvara 🙂 Mulţumesc mult, Valentina, ne cunoaştem de multă vreme dar nu ţi-am spus niciodată cât de deosebită eşti!

Pe Valentina o puteţi urmări pe pagina de facebook Atelier Interesart – acolo veţi afla detalii despre atelierele şi despre proiectele ei.

1 Comment

  1. Ce frumos! Vai, ești binecuvântată să ai conifere pe acolo 😀 Că aici singurele „conifere” 😀 sunt palmierii! Da, avem și niște pini cu ace luuuungi care se scutură la prima atingere! Așa că în loc, am folosit beteală. Îmi place bancul tău 😀 Să știi că nu cred că există vreo mamă care să nu sufere de așa ceva. DImineața de multe ori mă trezesc înaintea tuturor doar să am o jumătate de oră cu mine și cu Dumnezeu, să mă reumplu cu energie și entuziasm pentru ziua care urmează. Și uneori numai ce mă așez la liniște…și aud: MAMA… Și așa s-a dus timpul meu…:D

Leave a Reply