Mitul ţăranului român cu palmele bătătorite

Deseori, când postez ceva legat de vreo corporaţie/fabrică/industrie sau când alţi colegi bloggeri postează câte ceva despre vreun aliment produs pe scară largă, apar invariabilii comentatori cu “vai, bietul ţăran român, moare de foame pentru că voi cumpăraţi de la corporaţii”. Nu ştiu de ce m-am simţit un pic datoare să explic un pic conceptul ăsta de biet ţăran român cu palmele bătătorite de muncă, pentru a vă face să înţelegeţi că faptul că puneţi în coş fructe, legume, brânză, lapte produse în fabrici şi ferme nu falimentează pe nimeni. Falimentul s-a petrecut cu mulţi ani în urmă şi în sensul ăsta nu se mai poate face mare lucru. Să vă explic:

– în pieţe nu mai există ţărani români cu mâinile bătătorite de muncă. Cel mult îi mai găsiţi în dosul pieţei, la gurile de metrou sau pe trotuar, cu câteva fructe şi legume întinse pe o sacoşă ruptă în jumătate. Sunt bătrâni care iau microbuzul din cel mai apropiat sat, stau o zi întreagă şi vând ce au cules din grădina şi solarul lor, căci da, aproape 90% dintre ţărani au acum solare, mulţumită copiilor plecaţi în afară. Daţi, de curiozitate o tură prin satele din împrejurimile oraşului în care locuiţi să vedeţi câte solarii se iţesc din curţile ţăranilor care au la poartă un afiş cu “vând cartofi/roşii/oricare alte legume”. De cele mai multe ori, aceste fructe şi legume sunt foarte bune, însă….

– aceste fructe şi legume sunt, în unele cazuri, pline de pesticide. Ţăranul român din asta trăieşte, din cei 50 de bani obţinuţi pe legătura de pătrunjel el îşi cumpără pâine. Este perfect firesc să vrea să-şi salveze o recoltă sărăcăcioasă stropind din belşug cu de toate (cum a fost scandalul Ethrelului acum vreun an sau doi) pentru că el din asta trăieşte. Scopul lui în viaţă nu este să ne otrăvească, ci să supravieţuiască. Din păcate, dacă pe sticlă scrie “a se dizolva un căpăcel la 50 de litri de apă”, el ia o găleată de 30 de litri şi pune două căpăcele să fie sigur. Şi nici nu aşteaptă atât cât trebuie până să recolteze. Aici e problema. Cu merele “sfrijite şi bio” din piaţă aproape s-a otrăvit o prietenă care s-a umflat ca un balon la câteva minute după ce a consumat nişte mere “de Voineşti” cumpărate de la “producător” din piaţă. Îmi pare rău dar eu nu mai am încredere să cumpăr totul din piaţă.

– nu am încredere nici să cumpăr brânză, lapte, carne (care pe vremuri se mai găseau şi în pieţe, deşi laptele era îndoit cu apă şi făină şi atunci) pentru că prefer sursele mele “sigure”. Mai cumpăr ouă de la bătrânele care vin în dosul pieţei şi foarte rar am avut probleme. De anul trecut mi-am găsit şi sursă de ouă şi nu cred că voi mai lua din piaţă. Şi apropo de gălbenuşul “galben” al ouălor de ţară: acesta ţine de rasa găinii, în primul rând, şi abia în al doilea rând de sursa de hrană (cereale). Ţin minte odată, când cumpăram ouă de la o bătrânică, aceasta vorbea cu cea de alături şi îi spunea: păi le-am dat grăunţe dar nu creşteau, aşa că am luat şi nişte concentrate. Pe tema concentratelor mai avem de discutat pentru că în ziua de azi aproape toată lumea dă concentrate păsărilor. Nu e nimic rău în asta, rău e în antibioticele şi hormonii cu care sunt îndopate bietele păsări din fermele avicole. De altfel, dacă aţi avea vreodată răbdare să vă plimbaţi încet prin piaţă, v-aţi cruci de ce v-ar auzi urechile în discuţiile dintre comercianţi. Cât despre “sibienii” care vând brânză şi preparate din carne, cred că dacă i-am lua la numărat, o să găsim doar în Bucureşti de trei numărul tuturor locuitorilor adulţi din Sibiu! Ce m-am distrat la un moment dat când am remarcat un afiş deasupra unei tarabe care pe vremuri se lăuda cu “sibieni autentici” pe care scria acum: produse ca la Sibiu. Măcar nu mai aveau curaj să afirme că sunt produse la Sibiu şi puse nouă, orăşenilor, la dispoziţie la preţuri exorbitante, din bunătatea sufletului lor.

– piaţa este în primul rând a speculanţilor şi abia apoi a micilor producători. Problema cu micii producători la noi nu e că nu îi susţinem noi, cumpărătorii, ci că nu-i susţine statul. Nimeni nu-i încurajează să facă asociaţii, nu-i educă să ia fonduri europene, să se modernizeze, să intre în supermarketuri şi în restaurante. Asta nu înseamnă că nu se poate, sunt destui tineri cu afaceri mici (eventual bio) care se descurcă (nu prosperă, dar se descurcă). Este vorba de o generaţie nouă de agricultori care va domina piaţa abia peste 10-15 ani. Mă uit la emisiuni culinare din Franţa, Italia, Anglia şi mă crucesc. Acolo există producător de legume, producător de carne, producător de brânză şi-şi vinde marfa în zonă, în condiţii decente, către oamenii care au încredere că marfa nu e umflată cu te miri ce. La noi va mai curge multă apă pe Dunăre până când lumea îşi va recupera încrederea în micii producători. Agricultorii şi-au bătut singuri cuie în talpă în ultimii douăzeci de ani într-o ţară în care guvernarea a fost preocupată de orice altceva, numai de “grânarul Europei”, nu.

– una dintre marile probleme ale pieţei de legume, în special, este lipsa seminţelor de calitate. Cumperi roşii de la ţărani de pe tarabă şi te miri că n-au gust. Păi, normal că n-au gust, din moment ce au fost crescute din seminţe fără gust (made în Ungaria şi vândute la supermarket), dar modificate în aşa fel încât să facă soiul mai rezistent. Am comandat anul trecut nişte roşii bio din soiuri aşa-zise tradiţionale care s-au ofilit în frigider în două zile (comandasem destul de multe şi preţul fusese destul de piperat) şi nici n-au avut cine ştie ce gust, cu excepţia unui singur soi. Deci nici măcar preţul ridicat nu mi-a garantat o experienţă gastronomică reuşită. Vor mai trece ani până vom recupera gustul roşiilor, pentru că acesta ţine de mai mulţi factori, printre care calitatea solului şi a seminţelor plantate. Nu e suficient să nu stropeşti ca să zici că ai roşii gustoase sau bio.

– multă lume sugerează să te duci în piaţă, să cauţi oamenii, să stai de vorbă cu ei, să te duci să vezi cum produc. Nu, serios, acum, cine are timp de aşa ceva? Să ia la rând tarabele, să viziteze grădini şi ferme? Şi până la urmă, cine îţi garantează că după ce te întorci cu spatele, producătorul nu mai face fâs-fâs cu nişte Ethrel peste roşii ca să se coacă mai repede? Eu recomand să cumpăraţi mărcile româneşti din supermarketuri şi să vă străduiţi să le aflaţi istoria, să vedeţi cum producătorii selectaţi pentru marca “gusturi româneşti” de la mega image sunt trecuţi şi prin ciur şi prin dârmon până sunt aleşi, să vedeţi cum o familie de etnie romă a reuşit să intre într-un mare supermarket cu producţia de castraveţi. Şi cred că o să vă schimbaţi optica cu privire la legumele cumpărate din supermarket.

– în cazul de faţă, cel care m-a îndemnat să scriu, era vorba de un produs care nu se găseşte la piaţă: salate de genul rucola, valeriană, lollo rossa, eisberg. În piaţă găsiţi aproape exclusiv o singură variantă de lăptucă, cea cu frunza netedă, şi ocazional un tip de lăptucă roşie sau creaţă. Nu s-a prins nimeni că e o pâine de mâncat şi pe cultivatul de valeriană sau rucola (şi, credeţi-mă, am mâncat odată de la cineva o rucola crescută în grădină care era mai bună decât orice rucola gustasem eu vreodată în toată viaţa mea, deci se poate) şi se vinde în disperare pătrunjel cu 3 la leu din care nu iese profit. Dacă în loc de cinci rânduri de pătrunjel, ar planta 1 singur rând de rozmarin, de salvie, de oregano, ţăranul român cu palmele bătătorite ar câştiga mult mai mulţi bani. Nu e chestia de fiţe, e chestia de a te adapta la cererea de pe piaţă. Un morcov violet, o sfeclă galbenă, un soi de ceapă mai diferit ar dispărea urgent de pe tarabe şi tineretul gourmet ar şti că îşi găseşte ingredientele şi la piaţă, nu doar la concept store! Piaţa nu este doar pentru băbuţele cu sacoşe pe rotile, aşa că producătorii ar face bine să înceteze să se adreseze numai lor. Tineretul nou pune accentul pe ce mănâncă, testează, vrea gusturi şi arome noi. Nici nu mă mir că atunci când a postat cineva o poză dintr-o piaţă, cu nişte dovlecei mai speciali, toată lumea a bombardat-o cu întrebări pe tipa care postase pentru că nu concepeau că se poate şi la noi aşa ceva.

– sunt legume pe care nu merită să le iei proaspete decât dacă ţi le culegi tu singur din grădină. În rest, mazărea, broccoli, de ex, e mai indicat să le iei congelate de la o firmă care le duce de pe câmp în pungi în câteva ore şi foloseşte procedee de congelare rapidă, pentru că legumele verzi pierd cei mai mulţi nutrienţi stând pe tarabă.

– dacă aveţi bunici care cultivă în grădină trei roşii şi doi castraveţi fără să stropească cu nimic şi vă mai dau şi vouă din ele, bucuraţi-vă! Dar nu generalizaţi, presupunând că doar pentru că bunica voastră cultivă aşa, toate bunicele cultivă aşa şi sunt automat de încredere doar pentru că poartă batic şi pestelcă şi vă aduc aminte de copilărie. Eu cumpăram la un moment dat de la o bătrână care stătea toată ziua la mine la metrou şi, de multe ori, avea legume care arătau bine. Asta până m-am prins că simpatica bătrânică avea, de fapt, fata cu tarabă în piaţă şi ea stătea cu doar câteva chestii (pe care le tot completa de pe taraba fiică-sii) la metrou pe care le vindea mai scump decât în piaţă! Pe cât punem pariu că bătrânica vindea într-o zi mai mult decât fiică-sa la tarabă doar pentru că beneficia de factorul “bătrână simpatică” şi mai era şi la îndemână?

Ar mai fi multe de spus dar concluzia este că ţăranul român cu palmele bătătorite este doar un mit. El a fost îngropat de mult de sărăcie şi speculă. În locul lui a apărut ţăranul “întreprinzător” şi “descurcăreţ” care mai are mult de dovedit până să ne convingă să-i cumpărăm legumele. Părerea mea e că lipsa de informare e cea care dăunează cel mai mult orăşeanului din ziua de azi şi nu presupusele pesticide din fructele şi legumele etalate în galantarele magazinelor.

12 Comment

  1. Andie says: Reply

    Draga mea Laura, sunt, in foarte mare parte, de acord cu tine. Ai dreptate cand vorbesti despre “speculantii” din piata, ai dreptate si cu privire la “sibieni”, ai dreptate si cu privire la produsele congelate, si ai ENORMA dreptate cu privire la taranii care arunca pesticide cu pumnul si folosesc seminte de la supermarket fara niciun fel de sens. Insa consider ca pe alocuri nu ai dreptate, iar in unele cazuri te contrazici.
    Ca un om care cumpara constant atat din piata cat si de la supermarket, am ajuns sa fiu ghidata in principal de ceea ce e mai important: gustul produsului. Degeaba imi spune un taran ca nu pune nimic in ele (asta e o replica standard, pe cine intrebi mai nou ti se spune ca o poezie: “balegar, maica!”), daca vad ca-s toate uniforme si au gust de plastic, a doua oara nu mai cumpar de la el. Nu stiu cum e in alte piete, dar in cea din care cumpar eu (Ramnicu Sarat) se gasesc si mici producatori/fermieri care nu sunt neaparat niste balauri pusi pe specula. Daca esti client fidel al pietei, e foarte usor sa ii deosebesti: nu ii gasesti in piata in fiecare zi – vin de obicei in week end cand e afluenta mai mare si atunci cand vin iti mai arunca un cartof de la ei sau o legatura de patrunjel fara sa iti cantareasca totul fix. Si ei au mainile muncite si sunt capabili sa iti vorbeasca despre agricultura, vreme, ploaie si gradina lor. Nu au marfa cea mai uniforma si sunt gata oricand sa te lase sa alegi. Eu am gasit genul asta de oameni si-s tare multumita de ei. Au solare? Foarte bine, chiar trebuie sa aiba, altfel nu-si sustin productia. Nu solarul e problema, ci cu ce stropesc in legumele din solar.
    Ai mare dreptate si cu ouale – stiu de la mama ca poti sa dai cate boabe vrei gainilor, in functie de soi sau anotimp uneori galbenusul nu iese galben! Insa un indiciu bun cu privire la productia de oua este cantitatea/frecventa cu care omul de la care iei oua aduce in piata. Doamna de la care cumpar eu oua are doar cantitati limitate si nu are oua in perioada cand acestea nu oua.
    Daca iei lapte de la cineva care are tot timpul cantitati industriale, atunci iti poti pune intrebari. Doamna de la care iau eu nu are tot timpul, iar cand il cumpar are gustul laptelui din copilarie si face deasupra o smantana de doua degete.
    In aceeasi piata au inceput sa apara si tarani care s-au “specializat” pe plante aromatice si legume neconventionale si care te ard pur si simplu la portofel cu ele. Cunosc o doamna care aduce soiuri foarte faine de rosii heirloom, pe care le face din seminte trimise de fata ei din Canada. Au vreun gust? Nu, dar costa de rup. Este acesta genul de taran pe care il vreau in piata? Sunt inclinata sa spun nu.
    In ce-i priveste pe intermediari, desi imi displace profund specia lor am ajuns sa le inteleg utilitatea. Intr-o tara in care agricultura este la pamant, intermediarii sunt singura modalitate prin care marfa taranilor din imprejurimile metropolelor mari, care nu sunt suficient de descurcareti/productivi astfel incat sa intre in piete singuri, ajunge la noi. Intermediarii cumpara produse agricole la preturi de nimic de la taranii disperati si le aduc in piata la vanzare. Specula lor, desi respingatoare, nu face ca produsul ala sa fie mai prost calitativ si, in lipsa de altceva, prefer sa il cumpar de la un speculant decat de la un supermarket care imi aduce acelasi lucru din Spania.
    Ar fi frumos daca taranii s-ar organiza, dar ar exista mai multa initiativa la acest nivel? Ar fi grozav! Dar lucrurile nu sunt deloc atat de simple. Au enorm de multe obstacole in calea lor si, daca cumva reusesc sa isi puna pe picioare productia, se confrunta cu doua variante: 1. sa puna preturi exorbitante pentru a putea supravietui/face profit (caz in care omul obisnuit nu poate cumpara de la ei, cumpara doar hipsterii cu bani si fite daca marketingul e facut inteligent) sau 2. sa puna un pret decent si sa dea faliment. Am un prieten care crestea plante aromatice si care s-a vazut fortat sa inchida – stii de ce? Toata lumea era MEGA incantata de idee, dadea share peste tot, il felicita, dar cand era vorba sa cumpere? Canci!
    Si hai sa ajungem la supermarketuri. Rareori mi s-a intamplat sa cumpar produse romanesti de buna calitate dintr-un supermarket. Majoritatea, inclusiv “gusturi romanesti” au gust de plastic. Daca e sa nu aiba gust de plastic, rareori se intampla sa fie proaspete. Imi este imposibil sa cumpar legume de la Mega Image -ul de langa blocul meu pentru ca vand numai laturi. Legume si fructe super expirate, pe care le baga la reducere doar cand nu mai sunt potrivite consumului uman, sau eventual daca vrei sa faci un piure din ele, indepartand partea stricata. Aceasta politica de cumparat en-gros, vandut la preturi mari si bagat la reducere doar dupa ce fructele/legumele s-au stricat deja mie mi se pare un dezastru. Mi s-a intamplat – nu o data – sa vad nenumarate produse alimentare STRICATE in supermarketurile bucurestene, puse spre vanzare ca si cum nimic. Asta e politica supermarketurilor si despre asta discutam.
    Nici nu vreau sa ajung la capitolul lactate. Voi, cei din generatiile mai vechi, puteti spune ca mai sunteti capabili sa faceti diferenta de gust intre iaurt, kefir si sana? Eu nu! Toate, indiferent de marca, au acelasi gust acrisor si atat, toate sunt o apa si-un pamant! Poate doar o diferenta de consistenta, nimic mai mult.
    Iarta-ma Laura pentru acest comentariu kilometric, e doar o parte din of-urile pe care le am legat de asta. Pe scurt, sunt putine produse pe care le poti cumpara ok de la supermarket, in principal datorita politicii proaste de comercializare. Desi in principiu majoritatea sunt mai sigure decat cele din piata, tot nu se ridica la standardele de gust normale. Pe de alta parte, desi in piata e greu sa mai gasesti tarani adevarati, poti gasi solutii alternative care sa te asigure cat de cat de produse mai ieftine si mai gustoase decat in supermarket, fiind si varianta pe care o prefer in continuare.
    Cam atat, hai ca am scris un articol intreg 🙂 Te pup!

  2. Roxana says: Reply

    In urma cu doi ani ne-am mutat la tara. Ne-am facut gradina, solar…am citit si recitit cum si in ce fel sa avem legume frumoase si sanatoase, nestropite cu nici un fel de “-ide”. Vecinii au dat din cap neincrezatori, ne-au tot sfatuit cum sa le stropim saptamanal cu de toate…solutii de crestere, solutii impotriva manei, solutii antiinsecte…si da, solutii de coacere a rosiilor peste noapte. Cu toata mana care a mai aparut am avut destule legume gustoase si sanatoase. Si chiar si frumoase. Am incercat apoi sa convingem pe cei din jur sa nu mai stropeasca pentru ca se poate si fara. Dar nimeni nu renunta la stropiri pentru ca asa s-au obisnuit (sau poate pur si simplu se tem sa nu piarda o sursa de venit, avand in vedere ca la tara nu sunt multe variante de locuri de munca – si iarna multi traiesc din ceea ce au produs vara). Nu stropesc doar legumele si fructele crescute pentru vanzare ci chiar si pe cele destinate consumului propriu.

  3. Articolul lui Laura a facut un pui 🙂 mie mi-a placut mult si celalalt articol-comentariu.
    Sunt de acord cu voi.

  4. Brindu says: Reply

    Cat de adevarat 🙁 Noi avem norocul sa ne cultivam cateva straturi in gradina, inclusiv cu soi autohton de rosii, de la care tinem seminte.
    Subiectul semintelor autohtone e foarte sensibil de asemenea.

    Vorbeai de rucola, cea din supermarket e varianta “imblanzita”. Cea salbatica creste de primavara devreme si are un gust excelent…si anul viitor nu trebuie replantata.
    Auzisem aici la Cluj de un domn care si-a cultivat rucola in gradina si aprovizioneaza restaurante din Cluj. Si la rucola nu ai ce sa ii dai sa creasca, doar apa, ca doar e “buruiana” cum spune o prietena 🙂

  5. Ca in orice altceva, generalizarile sunt gresite. Iar tu incerci sa fii obiectiva si te felicit pentru asta. Intr-adevar, poti gasi produse bune in supermarketuri si rele la “tarani”, contrazicand opinia generala contrara.
    Am citit zilele trecute un articol despre cum un mare supermarket poate ingropa afacerile producatorilor mici dintr-un oras mic si avea perfecta dreptate. Alegem comoditatea si preturile mai mici atunci cand facem cumparaturi, uitand ca astfel imbogatim o mana de oameni si nu le dam nici o sansa multor altora. Dar eu insami prefer sa iau branza de la supermarket (intotdeauna ambalata si deci verificata) pentru ca e mai ieftina decat la micul magazin alimentar de alaturi, mazarea de la Mega Image (apropo de Gusturi Romanesti, mazarea lor congelata e delicioasa) si am inceput sa iau si verdeturi de acolo de cand cele de la piata mi-au provocat repetate arsuri la stomac.
    Si stiu din proprie experienta ca un mic fermier “curat” (adica fara chimicale) nu poate vinde ieftin, deoarece costurile de productie sunt mari. Nici noi nu am vazut un ou de la gainile noastre in ultimele doua luni, dar gainile au trebuit hranite zilnic. Iar in solar nu am putut cultiva nimic pe timp de iarna, dar, la fel, a trebuit sa hranim pestii care ingrasa pamantul acolo.
    Desi pare un cerc vicios, totusi, cred ca viitorul e al comunitatilor mici, grupate in jurul unor producatori artizanali de hrana naturala si alte produse. Dar e un viitor indepartat, deocamdata…

  6. MNiko says: Reply

    Taranul roman nu mai este taranul roman din povestile copilariei noastre care se intretinea doar din munca campului. In ziua de azi, fara un salariu fix, oricat de mic ar fi si acela, nici la tara nu mai poti supravietui. Iar daca are salariu, adica un serviciu la care de regula munceste pe branci, atunci nu mai are forta si nici timp sa mai lucreze pamantul sau sa creasca animale.
    Eu m-am mutat la tara, asta e al doilea an deja. Anul trecut mi-am facut propria gradina de legume si bine-nteles ca m-am “sfatuit” cu vecinii. Toti imi ziceau ca de ce nu le dau azot la plante sa creasca mai repede. Sau de ce nu stropesc de mana cu piatra vanata. In sat sunt cateva magazine cu de toate. La absolut toate vad afisate pungi mari cu hrana pentru animale(pui, porci). Cred ca sunt concentarele acelea de care am auzit. Oare de ce au ajuns necesare?

  7. 13angi says: Reply

    De “taranul intelectual” ai auzit?
    Asa suntem noi.:))
    Desi avem facultatea terminata,atat eu cat si sotul meu ,ne ocupam de gradina,nu de alta dar vreau sa stiu ce mananca copiii mei.E mult de lucru,avem chiar bataturi in palmi,nu am manichiura de “doamna invatatoare”,dar stiu ca in camara borcanele si sticlele sunt pline de sanatate,toata vara gradina ne ofera fructe si legume de casa,fara niciun fel de stropiri nesanatoase.Pana acum surplusul il ofeream cu drag prietenilor.Avem de trei ani si un mic solar,facut de noi.Gainatul e pe post de azot,solutia de urzica are grija sa distruga daunatorii,iar mamarutele se plimba in voie pe plantele din gradina.La fel fac si melcii,chiar daca sunt oleaca suparata pe ei.:))
    Anul acesta am investit intr-un solar mai mare.Dorim sa producem produse cat mai sanatoase,iar daca Dumnezeu ne ajuta,chiar sa le comercializam.

    Asa arata unele bunatati din gradina mea:
    http://13angi.blogspot.ro/2014/08/varietate.html

    In jurul nostru stiu ca am de unde cumpara carne adevarata,are crescatorie de porci,lapte adevarat,si branza adevarata(direct de la vacuta care merge la pascut la pasunea satului),oua de acasa,iar daca nu ajung o alta persoana are de vanzare,painea o avem cat se poate de naturala,sucurile din casa sunt facute din siropuri pe care le pregatesc din tot ce-mi cade sub mana +apa de izvor si exemplele le pot continua…

    Avem multe avantaje,dar si dezavantaje ,aici la tara.

  8. Ioana says: Reply

    Multa rabdare sa scrii asa articol 🙂
    Am citi mai sus, intr-un comentariu, ca alegem comoditatea si ieftinatatea daca facem cumparaturi la supermarket ;-(
    Comod, hai poate, dar ieftin? Asta depinde. Rosiile sau merele sau altele nu sunt doar un soi/fel ci mai multe. Deci, depinde. Poti iesi mult mai scump ca in piata.
    Personal sunt fan super-, hiper- si alte market-uri. In piata NU am incredere. Poate sa zica oricine – orice, nu-mi schimb parerea. NU stiu ce folosesc acele persoane in gradina (daca or fi din gradina), NU stiu unde le cresc (poate au si buda langa), NU stiu care sunt conditiile in care le prepara sau le ambaleaza (daca vorbim de branza sau lapte).
    Cineva mi-a cerut pe strada un bidon PET gol. Acel cineva venea pe la blocuri si vindea lapte. Proaspat. Igienic. De la vacuta. Plimbat cu auto propriu. Nu m-a intrebat daca am pus gura pe bidon sau nu. Si sa nu-mi spuneti ca avea acasa instalatie de curatat ambalaje.
    Ca o paranteza: la ora 6 p.m. cand ajung eu acasa, oricum pietele sunt inchise. “Face piata”, cu tur complet, degustare si conversatii cine are timp.

    1. Cred ca eu eram cea cu supermarketul mai ieftin si am gresit generalizand 🙂 Ioana, la mine in cartier e o piata scumpa. Putine marfuri de acolo au preturi mai mici ca la supermarket. Iar la magazinele mici de pe langa supermarket, preturile la fix aceleasi produse (aceeasi cutie de bere, de ex.) pot fi si cu 10-15 % mai mari. Deci pt mine e mai ieftin sa cumpar de la supermarket. Si mai comod, pentru ca e foarte aproape. Iar incredere am doar in ceea ce crestem noi insine la ferma, din pacate…

      1. Ioana says: Reply

        Avem si noi o piata cunoscuta ca scumpa, pentru ca este in centru. Dar eu o vad mai mult ca “un supermarket deghizat” 🙂 Cam tot ce se vinde prin piete pare din seria mare-frumos-lucios.
        Am vazut doar la televizor cum, prin alte tari, merg familiile la gradinar, cu cosuletul si isi culeg singuri legumele de care au nevoie. Cei care au gradina sunt certificati cu acte in regula pentru ceea ce cultiva.
        O cunostinta vindea oua de la gainile proprii – pentru ca faceau prea multe. Spunea despre ele ca sunt organice. Ouale, nu gainile 😉 Mi-am dat seama ca mi-ar lua prea mult sa-i explic ce inseamna produs organic si nu voiam oricum sa-i stric bucuria. In paranteza fie spus, am cumparat si eu de la ea, pentru ca gainile nu erau hranite cu concentrate (cel putin ea asa zicea ;-).

  9. Andreea 28 says: Reply

    Cata dreptate ai!! Eu am norocul sa cumpar o parte din alimente din piata din Lugoj, care fiind mica imi permite sa cunosc taranii care vand acolo. De exemplu smantana si branza slaba de vaci de la un nene pe care il cunosc de mult timp si nu mi-a inselat asteptarile niciodata ( am facut acasa unt din smanatana cumparata de la el si a iesit exceeptional), telemea cumpar de la tanti de acasa de unde iau laptele ( merg la ea acasa-langa Lugoj- si vad vacile, intru in grajd, mangai viteii)…cam atatea sunt sigure 100%; in rest, mai cumpar mere/ fructe din piata care sunt de sezon si sunt mici, sau usor patate, carne din supermarket , morcovi cand am iau din gradina, cand nu cumpar….incercam sa supravietuim!!! Acus vin mielutii si mergem la tanti acasa sa ne jucam cu ei!!! Superb!!

  10. Florina says: Reply

    Nu stiu daca e off-topic sau nu dar, vazand ca ai scris si despre problema semintelor traditionale, care nu se prea gasesc si bagand de sama ca sunt ceva cultivatori sau pasionati de agricultura/gradinarit pe aici, pot sa va/le recomand Eco Ruralis – asociatie care se ocupa cu salvarea semintelor traditionale. (au si site, dar nu stiu daca e voie sau nu sa pun link in mesaj, asa ca ramane sa cautati pe google, nu e greu de gasit):

    “Timp de 4 ani, echipa Eco Ruralis din Cluj, cu sprijinul domnului profesor Aurel Maxim și cu ajutor din partea stagiarilor şi voluntarilor Eco Ruralis și a studenților de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj Napoca, a multiplicat semințe tradiționale pe o bucată de teren din fosta grădină botanică din cadrul universității. Pe durata întregii perioade de creștere, varietățile locale au fost analizate pentru a afla ce calități specifice au aceastea (producție, gust, rezistența la boli și dăunători, rezistența la secetă, etc.). Pe baza acestor observații se întocmește în fiecare an catalogul Eco Ruralis de semințe tradiționale. La finalul sezonului, adunăm semințele pentru fiecare varietate, le selectăm, ambalăm şi pregătim pentru distribuţie.”

    “Semințele noastre sunt colectate din întreaga țară, de la ţărani şi grădinari care ne trimit cantități mici din soiuri vechi, găsite în gospodăriile țăranilor și țărăncilor. Colaborăm cu Banca de gene de la Suceava, de la care am primit pentru cultură și distribuție varietăți românești de legume și zarzavaturi. Pentru a continua această luptă și pentru a extinde rețeau celor care salvează semințe, facem un apel la implicare.”

    Catalogul de seminte traditionale pentru anul 2015 va fi publicat in data de 15 FEBRUARIE 2015 pe site-ul nostru.
    Dupa data de 15 FEBRUARIE preluam comenzi pentru seminte. Semintele se distribuie gratuit; puteti comanda maxim 5 varietati de seminte. Pe website-ul nostru vom explica exact cum se pot face comenzi pentru seminte.

    Asociaţia Eco Ruralis
    Strada David Ferenc, nr. 10 ap. 5
    400102 Cluj-Napoca, Romania
    Tel/Fax: 0264 599 204
    E-mail: ecoruralis@gmail.com

Leave a Reply