Ziua Izabelei – dubla doi

Nu, nu despre ziua Izabelei vreau să vă vorbesc, de fapt, ci despre un incident similar, mai puţin popularizat deoarece i s-a dat share numai în anumite grupuri. O adolescentă, româncă, a făcut o prostie: a descărcat nişte cărţi de pe net să le citească şi a urcat o carte pe scribd pentru a descărca alta (care i-a fost ştearsă). Practic a piratat cartea respectivă, şi a încurajat pirateria în cazul celorlalte. O tâmpenie, ştim, ca multe altele care se fac online, nu un capăt de ţară. Autoarea a descoperit-o şi pentru că s-a trezit cu faţa la cearşaf în ziua respectivă, s-a apucat s-o caute pe net şi să o expună întregii lumi cu print-screen-uri după toate conturile ei de social media (facebook, google+, youtube, hi5, goodreads şi altele) expunând-o, vă închipuiţi şi singuri, unui atac de bullying virtual. A primit tot felul de mesaje, ironii şi chiar apelativul de HOAŢĂ (cu caps lock, da), deşi autoarea menţionează la finalul articolului că o expune, aşa cum ai expune un hoţ la tv (deşi nu cred că hoţii de mărunţişuri ajung la tv cu nume, prenume, poză şi toate conturile lor de pe social media) şi că nu încurajează bully-ingul. No shit, aş spune eu, atunci ce încurajezi tu din ţara tuturor “posibilităţilor” în care s-a născut cyber-bullyingul, în care se sinucid copii din cauza asta, în care hărţuirea virtuală e printre cele mai periculoase? Tu, un adult, tocmai ai încurajat fenomenul. Le-ai arătat tuturor adolescenţilor din lumea asta că e ok să expui în halul ăsta un minor pentru că te-ai enervat că ţi s-a furat o carte. Eu ştiam că pentru asta există părinţi, poliţie, avocaţi, amenzi, dosare penale, nu shaming pe net. Am contactat-o pe fata respectivă care mi-a spus cum s-a ajuns la tot balamucul ăsta. Dintr-o greşeală. Am întrebat-o dacă cineva i-a explicat clar şi ferm că ce a făcut este rău şi că poate avea repercusiuni, dacă i s-a spus că nu e ok să pui şi să dai jos cărţi de pe net. Mi-a zis că nu. (Evident, asemenea lucruri nu sunt în programa şcolară, probabil că nici măcar la ora de informatică!)

Înainte de a ne gândi cum ajung copiii să facă asemenea lucruri în spaţiul virtual, ar trebui să ne gândim dacă nu cumva adulţii sunt cei care dau primii exemplul. Şi după ce îi învăţăm ce e în regulă şi ce nu să facă pe net (cu exemple clare, ferme, repetate de mai multe ori), să îi învăţăm şi să se protejeze şi să raporteze asemenea atacuri virtuale (am sfătuit-o pe fată să ceară ajutorul părinţilor pentru a rezolva situaţia, deşi nu cred că o va face), indiferent de motivul sau natura lor. Nu încurajez pirateria cărţilor, a muzicii, a filmelor, dar oare de câte ori le-am spus copiilor noştri că este ilegal să urce/să dea jos de pe net conţinut media şi că pot avea probleme reale din cauza asta? Tinerii fac asta în mod frecvent, iar faptul că fata aia a pus o carte pe net s-o descarce şi colegii ei e cea mai mică infracţiune la care mă pot gândi. La fel cum dacă furi o carte din librărie, poţi scăpa fie mai ieftin şi doar o plăteşti, fie ţi se face dosar penal şi scapi totuşi cu un avertisment/muncă în folosul comunităţii, fără să fii pus în fundul gol în faţa librăriei cu o pancartă pe care să scrie “am furat o carte”, tot aşa ar trebui să se procedeze şi când e vorba de spaţiul virtual şi cu atât mai mult când e vorba de copii. Care trec prin etape, fac prostii şi trec peste asta. Peste un linşaj virtual (cu consecinţe în viitorul lor profesional şi personal) nu vor trece prea uşor.

Din partea mea, ruşine autoarei care a luat justiţia în propriile mâini. Aşa cum se exprima cineva într-un comentariu la ea pe blog: “you just destroyed this girl’s life over a book.” A dat dovadă de un infantilism înfiorător şi eu una nu-i voi cumpăra niciodată cărţile!

Şi dacă tot vorbim de scriitori infantili, de bully-ing şi de faptul că internetul nu e un loc sigur nici măcar pe goodreads (unde ar trebui să existe un climat cultural paşnic), vă invit să citiţi acest articol cu mai multe linkuri spre alte articole similare, despre o autoare care a pornit un adevărat război împotriva unei persoane care i-a scris un review prost pe goodreads: http://www.killyourdarlingsjournal.com/2014/10/nepotism-bullying-stalking-online-reviews/

Asta în caz că v-aţi închipuit vreodată că lumea cărţilor şi a scriitorilor e un rai plin de îngeraşi care zboară pe norişori şi compun romane şi nuvele doar de dragul de a ne încânta nouă sufleţelul!

4 Comment

  1. irina moraru says: Reply

    Doamne fereste! Saracul copil nici nu stie ce a lovit-o…:( Poti sa spui despre ce autor e vorba?chiar nu as vrea vreodata sa-i cumpar vreo carte.

    1. Irina, deocamdata, nu. Eu inca mai sper ca autoarea sa dea jos de pe blogul ei articolul, dar daca n-o face, o sa va spun. E din SUA, autoare de carti pentru tineret.

  2. Cand ai bani, vrei mai mulți. 🙂
    Sunt alții care ar fi fericiți să se facă așa ceva cu cărțile lor, pentru ca, dacă tot nu fac bani cu ele, măcar să fie citite… 🙂
    Și zici că scria cărți pentru adolescenți? 🙂 Știu cine va pierde curand teren printre tineri, pentru atitudinea ei extremistă :-).

  3. inchirieri microbuze says: Reply

    si pe mine ma intereseaza maxim numle autorului pentru ca mi se pare imposibil! Saraca fata…

Leave a Reply