(P) Problema spinoasă a păduchilor de cap

Discutam azi dimineaţă cu Miha şi o întrebam dacă noi am avut vreodată păduchi în copilărie. Ea e jurnalul de bord al copilăriei noastre pentru că eu multe chestii nu mi le amintesc deloc. Ea zice că am avut şi că ne-am tratat singure cu oţet – pe cuvânt de onoare că nu ţin minte. Şi nu ştiam nici că te poţi trata cu oţet. Cine ştie de unde auziserăm şi noi?!  În general ştiu că se practică “gazarea”, tunsul şi, evident, pigulirea ouălor, fir cu fir.

În 2014, un studiu Omnibus a relevat faptul că 1 din 2 persoane s-au confruntat cu problema păduchilor de cap, iar 46,7% dintre cei care s-au confruntat au tratat situaţia cu metode empirice (gazul, în speţă) şi doar 26,1% au căutat ajutor în farmacii. Cel mai “distractiv” însă este faptul că 27,4% dintre respondenţi au declarat că nu ştiu cum se transmit păduchii. Nu am date mai detaliate dar pun pariu că dintre cei 27,4%, dacă îi iei la întrebări, majoritatea vor răspunde că păduchi fac doar cei care nu se spală sau cei din anumite pături sociale. Total greşit, drept dovadă că am avut şi noi şi ştiu mulţi copii, din familii bune, care s-au confruntat cu aceste nesuferite insecte.

Pentru că ştiu că păduchii sunt un subiect tabu (drept dovadă, dacă un copil de grădiniţă sau şcoală face păduchi, părintele îl ţine, eventual, acasă să-l trateze, dar nu anunţă educatoarea sau învăţătoarea ca să fie verificaţi şi trataţi şi ceilalţi copii), m-am gândit ca, în contextul campaniei realizate de Omega Pharma, producătorul gamei Paranix, să discutăm puţin despre problema păduchilor de cap.

Aceasta este campania, să vedem clipul mai întâi:

În primul rând, m-ar interesa să ştiu dacă aţi avut păduchi (voi sau copiii) şi cum v-aţi tratat. Aş vrea să aflu, în special, dacă pe voi v-a traumatizat în copilărie acest episod. Dacă au râs ceilalţi copii de voi, dacă v-a scos în faţa clasei asistenta şcolii, dacă v-au închis părinţii în casă şi v-au tuns la zero, în general cam ce efecte pe termen mai lung sau mai scurt a avut infestarea cu păduchi. Dacă vă e jenă să discutaţi despre asta (deşi nu văd de ce, pentru că nu e nimic ruşinos în a avea păduchi), puteţi comenta anonim. În al doilea rând, aş vrea să discutăm despre mediul din care aţi luat păduchii. La ţară, la oraş? La locul de joacă? În autobuz? La şcoală sau în tabără? Cât de tare vă îngrozeşte ideea să vă vină copilul acasă cu păduchi?

Eliza n-a avut păduchi până acum, însă pe mine nu mă sperie atât de tare ideea asta pentru că ştiu că există soluţii salvatoare la îndemână, care nu implică sacrificarea părului sau traumatizarea în vreun fel a copilului. Dacă mi-ar veni cu păduchi acasă, evident că primul lucru ar fi să anunţ învăţătoarea pentru ca toţi copiii să fie verificaţi şi apoi pe mamele prietenelor ei apropiate cu care ştiu că intră în contact. Şi, evident, să mă uit la mine în cap 😀 Şi apoi aş asigura-o că nu e nimic ruşinos în a avea păduchi, i-aş explica ce sunt păduchii, cum se iau şi cum se elimină şi aş trata situaţia ca şi cum ar fi vorba de o boală oarecare, fără să îi induc vreun sentiment de ruşine. Părerea mea e că dacă reuşim noi, părinţii, să fim cool cu privire la asta, şi copiii vor fi cool şi situaţia păduchilor nu va mai deveni motiv de batjocură sau chiar bullying la şcoală. Informaţi-vă şi informaţi şi copiii iar dacă trebuie şi cadrele didactice!

28 Comment

  1. Elena says: Reply

    Buna! Eu m-am confruntat de 2 ori cu aceasta pb.La varsta de 4 ani m-au tuns cheala,atunci parintii mi-au zis ca ma tund pentru a mi se indesi parul. Iar a doua oara eram in scoala.Cand tatal meu ma dadea cu gaz lasau jaluzele in jos ca sa nu se vada seara in casa (ca ma dadea cu gaz)…Nu mai stiu daca am continuat sa merg la scoala in acea perioada dar imi spuneau parintii sa nu le zic si celorlati copii ca am paduchi….Si totusi nu-mi vine sa cred ca ai scris despre asa ceva…. Sa inteleg ca daca si Eliza ar avea ai anunta cadrele didactice despre aceasta mica pb?

    1. Evident ca as anunta, in asemenea cazuri se aplica indicatiile speciale pentru epidemii (ca si cum ar avea scarlatina sau varicela). Si ceilalti copii trebuie verificati. Nu inseamna musai ca ea e sursa. Si e posibil sa fie si alti copii infestati fara sa stie.

  2. Hai sa iti povestesc eu 🙂
    D. , baietelul nostru mare a fost doar 3 luni la gradi…suficient incat sa ia niste chiriasi din astia mici de la o domnisoara cu parul cret si ff lung de langa el . 🙂
    Ei bine, eu nu am banuit nimic…dar am observat ca se scarpina teribil. Dar cum avea si cojite pe care le scoteam din cand in cand cu ulei de masline, m-am gandit ca de la asta sa fie. Avea un par blondut , frumos , fin si un pic mai lung ( nu-i tund niciodata foarte scurt). Ei si imi vine in minte sa ma uit in parul lui- nici macar nu stiam cum arata paduchii – avea! ca se miscau- adica atunci cand ajung la stadiul de miscatori e grav ca pot face oua…care eclozeaza si tot asa ! si nu erau putini :)))
    Asa suparata am fost- ca nu aveau nici o asistenta si nu-i controla nimeni -stiam sigur de unde-i are.
    Am intrat in panica- stiam ca mama ne da cu gaz ( ca si noi am patit-o prin clasa 1 cand eram mici), avea un pieptanas special. Am cautat tot felul de informatii pe internet.
    Am scos din camera toate plusurile si le-am bagat in saci de plastic ( se ascund si in plusuri- am citit povestea unei fete care spunea ca a luat paduchi proband o caciula de blana :)) . Am schimbat lenjeria de pat zilnic timp de o saptamana si am spalat-o cu apa fierbinte. Eram de-a dreptul ingrozita !
    Am cumparat Paranix si pieptan subtire cu dinti metalici. ( nu de la farmacie din oras ca mi-a fost rusine, ci de pe net ).
    Copilul a fost tuns scurt. Am scapat de ei de la prima spalare cu Paranix ( acesta nu contine chimicale, e facut din plante si cica ii sufoca ).
    NOi toti din casa ne-am spalat cu Paranix, eu m-am spalat si cu gaz, si cu otet.
    Rusinea asta e doar la noi in tara, am auzit ca in scolile din strainatate li se spune parintilor sa fie copiii spalati preventiv cu nu stiu ce sampon pentru ca este invazie de paduchi. Si daca eu am povestit public ce am patit, chair nu imi este rusine…ca doar se stie ca paduchilor le place parul curat…pentru ca se pot agata usor de el.
    vai, m-a mancat tot capul cat ti-am scris comentariul asta :))))
    de-atunci nu am mai patit asa ceva, dar il controlez mai des, ca nu se stie. La scoala unde e acum e foarte bine, ca sunt controlati destul de des copiii.

    1. Ce ma bucur ca ai povestit, Coca! Si ca ai reusit sa scapi si repede. Uite, eu de plusuri nu stiam. Pana la urma ce-ai facut, le-ai spalat si pe ele cu Paranix? 😀

  3. Nu :)) e suficient sa le pui in saci de plastic, paduchii nu rezista pe blanuri, puf- nu au cu ce sa se hraneasca- vai, trebuie sa scriu si eu un articol :))) la cat de bine m-am documentat atunci …

    1. Abia astept sa citesc 🙂

  4. Ligia says: Reply

    Am avut paduchi la gradinita si la scoala, era mare rusine sa patesti asta. Tin minte ca ma dadea mama cu gaz pe cap pana mi se cojeau urechile. Apoi, am luat paduchi pe la 15 ani, intr-o tabara. Mama era ingrozita si nu stia ce sa mai faca. Eu auzisem ca se gasesc la farmacie solutii speciale pentru asta si am vrut sa ma duc sa cumpar. Mama m-a pus sa ii zic vanzatoarei de la farmacie ca solutia e pentru varul meu mai mic, care a luat paduchi de la gradinita :)))) in continuare nu inteleg de ce e asa mare panica

    1. Nici eu nu stiu ce-i cu panica, probabil ca paduchii sunt cumva asociati cu murdaria si atunci e rusine sa fii murdar, e rusine sa ai paduchi. Consecinta tot a dezinformarii pentru ca paduchii nu fac discriminare, le place si parul curat si cel murdar.

  5. violeta.argatu says: Reply

    Eu am o amintire proaspata :). la 30 de ani m-am umplut de paduchi :)). Nu stiu exact ce si cum…cert e ca eu si nepoata mea eram pline de paduchi. Nepoata la ea acasa, eu la mine acasa. Am avut in comun in perioada respectiva doua caciuli cumparate 😀 😀 (lucrate manual).

    1. Si cum te-ai tratat? Cu gaz? 😀

      1. violeta.argatu says: Reply

        M-a ajutat sor’mea: dupa ce le-am dat cu gaz pe la nas, m-a “pigulit”. A durat cateva zile pana m-am curatat de tot :))

  6. Daca unul din doi oameni fac paduchi, iar tu ai facut, asta inseamna ca eu nu am avut 🙂 Da, nu imi amintesc de asa ceva. In schimb, imi amintesc ca mama imi dadea regulat cu gaz pe cap, zicea ca face parul des. Poate si pentru ca tata lucra la o benzinarie si ne permiteam luxul, pe vremea lui Ceausescu. Deci poate ca am capatat imunitate…
    Cat despre discutii cool cu copiii, fiica-mea mi-a povestit chiar ieri cum a venit in clasa doctorita aia rea (probabil asistenta scolii) si le-a trecut putin mana prin par, pe crestetul capului. Nu stia de ce. M-am lansat intr-o lunga explicatie savanta despre fontanele si despre responsabilitatea scolii de a verifica daca acestea s-au inchis la toti copiii. Cand am recunoscut umil ca habar nu am de ce ne nastem cu gaura aia in cap, Luna m-a consolat: “N-are nimic, mama, poate intreb eu data viitoare. Ca azi nu e prima data cand ne-au controlat.”
    Asa ca mi-am dat seama (tarziu) ca era vorba de un banal control de paduchi. I-am povestit Lunei ca nu e nimic anormal in a avea insecte in cap, am ras putin amandoua si gata!

    1. Si Eliza imi mai povesteste, uneori, ca ii controleaza. Dar doar daca trag de ea si o intreb daca nu s-a petrecut nimic iesit din comun la scoala, altminteri nu cred ca aflam ca vine asistenta in mod regulat si ii verifica.

  7. Paduchii se vor aseza la tample si in zona fruntii…stiti si voi proverbul ” ca paduchele in frunte ” :))
    Atat eu , cat si D. aveam mancarimi teribile la tample si la frunte.
    Problema e ca mancarimile nu apar imediat chiriasii se instaleaza in cap.
    si iar , neaprat trebuie culese ouale- ca dupa 3 zile ies altii- asta e cel mai greu, ca daca ai un copil blond, le poti trece cu vederea.

  8. Costas Camelia says: Reply

    Fetita mea a avut cand avea 7 ani a mers la o fina de la tara si se scarpina seara prin cap!In urmatoarea zi m-am asezat la lumina si am inceput sa o controlez si am descoperit ca avea paduchi!M-am dus la farmacie la soacra mea care mi-a recomandat un sampon foarte bun era mentolat si cand o spalam mureau toti!La fetita mea s-a intamplat in timpul vacantei de vara si nu a trebuit sa anunt doamnele!

  9. Florina says: Reply

    Hahahaha, am avut si eu o singura data paduchi si nu a fost la gradinita. Ci in clasa a 6-a. Habar nu aveam ce sunt si cum arata. Luasem de la colega mea de banca, ea ii luase de la alta colega/coleg, cert e faptul ca ne-am umplut toata clasa de paduchi. Eu ii povestisem mamei de vreo cateva ori ca am tot prins niste “musculitze” in coafura colegei de banca, dar nu m-a bagat in seama si nici ea nu stia defel cu ce se “mananca” treaba asta. Intretimp eu ma informasem (nu stiu cum, dar imi povestise chiar colega de banca exact ce trebuie facut – ea avea experienta deja). Asa ca i-am repetat mamei ca trebuie sa te dai pe par cu petrol, diluat cu apa, insa, si sa stai asa vreo 2 ore. Deh, cand bunica a cofirmat “diagnosticul”, mama e trecut la treaba. Si nu oricum, ci asa cum stie ea, fara sa se incurce cu jumatati de masura. Adica, in loc de petrol diluat mi-a turnat petrol curat in cap, mi-a mai pus si o punga de plastic pe cap si m-a tinut toata noaptea cu ea. Degeaba am comentat ca ma arde, nu a contat – “asa, sa moara toti paduchii” a fost replica. Bineinteles ca a doua zi aveam arsuri (superficiale, totusi, banuiesc) si de-abia le-am mai putut acoperi, pentru ca mi se scurtase bine cu foaarfeca si din lungimea parului. A, da, am trecut si prin faza “pigulitului” oualor. In fine, “operatiunea” a durat toata sambata dupa-amiaza plus duminica. Si luni, la scoala ….. surpriza! Am constatat ca toata clasa era proaspat tunsa si frezata. Ma rog, fetele aveau parul bine scurtat, baietii – ceva mai mult sau chiar “zero”. Doamne fereste sa fi recunoscut careva care a fost adevaratul motiv – era mare rusine! Sincer nu pricep de ce, oricum a fost clar ca toti am fost “instruiti” acasa sa nu cumva sa spunem ca am avut paduchi.
    Deocamdata nu am avut aceasta problema cu fiica-mea la gradinita, desi toamna trecuta i-a controlat vreo doua saptamani zilnic in cap in fiecare dimineata – nu am idee daca ni s-a spus ceva sau nu, chiar nu mai tin minte, dar pentru mine nu a fost o enigma motivul: paduchii – pesemne ca au avut ceva cazuri in gradinita, dar lucrurile de felul acesta se intampla intotdeauna “la alte grupe”. In fine, cand si daca va fi cazul sa ne pricopsim cu paduchi, ma voi documenta inainte sa fac experimente pe copil 😉

  10. Amala says: Reply

    Si eu si sora mea am avut paduchi. Purici, paduchi, lindini, limbrici pe toate le-am facut noi doua. Erau considerate lucruri rusinoase, dar parintii mei le-au considerat mereu un rau necesar. Si noi tot gazul am folosit pe vremea aia si pe mama mea care e o adevarata vanatoare de purici si paduchi cu acel pieptene des. Si pe copiii vecinilor i-a lecuit asa. Nu am ajuns sa fim tunse. Singura grija in casa era sa nu ajunga in barba la tatal meu pt ca nu si-ar fi tuns-o in veci. Tin minte ca asistentele de la dispensar vedeau acest lucru ca o treaba foarte rusinoasa si cand prindea pe vreunul il baga intr-o camera de dispensar pana veneau parintii. Cand au auzit oamenii ca fetele popii au purici, a fost un intreg vuiet in sat. Invatand alaturi de tigani si inca vreo doua nationalitati mereu dadeau vina pe ei oamenii, dar nu am vazut la scoala primara din catunul de tigani purici, ci doar paduchi. De aceea tatal meu, profa de biologie si o asistenta aveau grija la fiecare inceput de an scolar sa ne invete ca nu e o treaba rusinoasa, ci doar sa anuntam parintii din timp cand ne mananca capul sau pielea pentru ca suntem mici si nu stim ce sa facem. Aveam planse, ii prindeam in borcane, ii puneam la microscop, le dadeam nume, o intreaga distractie. In clasa a V-a, pe langa foita de ceapa la microscop, era si puricele analizat. Asa facea pana la cei din clasa a VII-a. Niciodata profa nu a vrut sa ne spuna de unde colecta purici in borcan, dar nici nu ne umpleam de purici. Nu stiu cum facea, dar stiu ca era talentata la cum sa foloseasca plantele, in alte scopuri decat cele cunsocute in general. De aceea eu imi aduc cu drag aminte de perioada cu purici, desi nu aveam rabdare sa fiu paduchita.

  11. Carmen says: Reply

    Eu prima data am avut paduchi in clasa a 6-a. Nu stiu de unde i-am luat, dar stiu ca mama a anuntat la scoala. Eu sunt creata si abia imi convinsesem mama sa-mi lase si mie parul lung. Cu ocazia paduchilor m-a tuns f. scurt, m-a dat cu o solutie (habar nu am ce) si m-a pieptanat cu piaptan special. A 2-a oara eram ceva mai mare si am luat de la verisoara mea cu care dormeam in acelasi pat, care luase de la niste prietene de ale ei. Atunci eu, care eram mai mare m-am gandit sa ne dam cu spray de gongi in cap si apoi sa ne spalam. Vreau sa va zic ca a functionat si am scapat de paduchi, fara sa stie bunica sau oricine altcineva.
    Carmen

  12. Ramona says: Reply

    Eu am luat paduchi intr-o vara la tara. Tratamentul a fost cel clasic, cu gaz, am scapat de tuns la zero. Nu prea am avut cum sa tinem secret pt ca mirosul de gaz oricum era suspect, iar in al doilea rand aveau deja toti copiii de pe strada :)). Cu fetita am patit-o anul trecut, a luat de la gradinita. Norocul nostru ca a stat in poala educatoarei si ea a vazut ceva suspect in cap. Cand au inceput cautarile erau deja jumatate din grupa infestati si s-a gasit si sursa, fetita care avea capul pliiin de oua si paduchi. Norocul nostru ca avea doar vreo 5 oua, atat am reusit sa gasesc dupa zeci de minute de pigulit. Am folosit sampon Paranix, si la ea si la mine, pt ca deja imi venea sa-mi rup pielea capului de mancarimi. Nu stiu daca am avut ceva si eu, sotul se uita ca mata-n calendar in capul meu :)). El vedea doar matreata.
    Nu cred ca este ceva rusinos in a avea paduchi. Acum si cu puricii suntem buni prieteni pt ca ii culegem de la animalutele pe care le smotocim pe strada. Ar trebui sa ne fie rusine si cu asta.

  13. Marina says: Reply

    Vai, cosmarul copilariei mele :)) Inainte sa inceapa scoala, ma lua mama la oras cu vreo 2 saptamani inainte, pt a incepe despaduchierea :))) Urasc si acum mirosul de gaz…Nu stiu cum, ce parteneri de joaca aveam la bunici, ca mereu capatam paduchi. Dar cica trag la capetele destepte :))))

  14. Geta says: Reply

    Si eu cred ca am avut paduchi cind am fost mica (nu eram la scoala sau gradinita),imi amintesc ca am fost tunsa la zero doi ani la rind numai vara cind o sora a mamei mele venea cu sotul ei de la tara si ii tot ruga pe ai mei sa ma dea lor, sa fiu copilul lor. Eu auzeam si taceam chitic, imi era frica sa ii aud pe parintii mei ca sunt de acord sa ma dea, ma gindeam ca ma despart de ei si de sora mea, ca poate n-am sa-i mai vad niciodata. Desi dormeam in acelasi pat cu sora mea ea n-a facut paduchi niciodata sau sa fie tunsa la zero ! Mi s-a explicat ca tunsul la zero e pentru indesirea parului ca datul cu gaz nu indeseste parul frumos.
    Pe un forum de discutii despre sanatate se spune ca, ” Cauza la paduchi nu este “contagierea” ci senzatia de suferinta din cauza “despartirii de mama sau familie sau de cei dragi”. De aceea paduchii apar la inceputul scolii sau a gradinitei. Sau in lagare de concentrare sau inchisori care inseamna tot despartire de cei dragi. Daca ar fi contagierea atunci ar face toti paduchi. Insa nu fac toti copiii paduchi.
    Prin contagiere nu se poate explica cum face primul paduchi care ii infesteasza pe ceilalalti.
    Deci cauza la paduchi este de fapt in emotiile traite de copil.
    Deci paduchii se fac, nu se iau. Contagierea este doar o iluzie.”
    sanatate.findtalk.biz ….dati cautare “paduchi” nu stiu de ce nu pot sa dau paste aici la link.

  15. Nico says: Reply

    In alte tari (It, de ex) nu se face nici un fel de control de catre cadre medicale, printr-un anunt se comunica ‘invazia’ si se recomanda controlarea copiilor acasa. Parintele copilului la care s-au descoperit ‘miscatorii’ (banuiesc ca in urma faptului ca se scarpina intens) este informat de catre educatoare in particular. De vreo 2 ani nu a mai aparut anuntul, parerea mea ca datorita si noului personal care se ocupa de curatenie, cel vechi nu isi facea bine treaba! La noi nu au fost probleme nici cand pe la gradi ‘epidemia’ era in toi si oricum, eu sunt experta in scoaterea lor din par. Nicoleta – mama a 3 copilasi.

  16. Ema Bucur says: Reply

    Buna si sa iti spun eu poveste!
    Am avut in copilarie si eu si sora-mea: ne dadea cu gaz si de aduna ouale cu mana si cu pieptenele de os- asa era atunci, de-a dreptul traumatizat procesul, ma tinea cu gazul in par pana faceam basici si ma usturau urechile de credeam ca fac pe mine. am scapat intr-un final.
    Acum recent, eu am doua fete: 12 si 17. Prima infestare acum 2 ani la fata cea mare, cand am descoperit am inebunit, bineinteles ca aveam si eu- par lung pana la omoplati, des, avea si fata cea mica – parl lung pana la fund si des.
    Am mers la prima farmacie am luat Parasidose, foarte bun la fata cea mare, la noi, eu si fata mica nici chip. Am incercat toate remediile: Parasidose, samponuri si sapunuri anti-paduchi de la plafar, maioneza, alte sampoane din farmacie (nu imi amintesc numele), se rareau dar nu scapam de ei nici chip.
    I-am dat fetei mici un ultimatum: mai avem o sansa altfel te tund- coada ei impletita e cat o mana de-a mea. Era saraca terifiata ca ii tai parul.
    Intr-un final am incercat disperata Paranix, doar ca nu am gasit decat lotiune- groaznica, era foarte eficienta, dar ca sa spal parul dupa nu am reusit decat cu Pur de vase. Nu radeti, este o lotiune bazata pe ulei siliconic. Dar dupa spalat, cine avea par de diva? Eu si fi-mea mica, fara paduchi (yes!), lucios, sanatos, super.
    Dar, ca in povesti minunea nu tine mult si m-am trezit iar cu mancarimi, eu, bineinteles ca si printesele erau pline, acum stiam ce am de facut: Paranix, dar sampon. Ca sa fiu sigura de rezultat, mai ales la parul pana la fund, aplicam 3 doze: initiala, dupa 7 zile a doua, dupa alte 7 zile a treia. A mers din prima.
    Din pacate in decembrie, iar vine zina mica si ma anunta ca 2 fete au paduchi.
    Am puricat to parul, nu am vazut nimic. Dupa ceva timp, ma nunta ca o mananca rau in cap, ma uit, nu am gasit indivizii, dar am vazut oua. ma caut si eu, aveam si eu (imi ia peria de par) si mai doarme cu mine. Din fericire, iar Paranix (3 doze), gata problema.
    Partea foarte nasoala este ca la par lung sau des, folosesc 1 sticluta, 11/2 la un spalat, asta a insemnat o mica avere cheltuita in astia doi ani.
    Anul asta din fericire am gasit si la farmacia Tei, la pret mult mai mic (34 de lei) si am luat si repelent.
    Sper ca povestea mea – fara rusine, sa va fie de folos!

  17. Roxana says: Reply

    Ohoo…dar ce de păduchi am avut….
    Sa încep cu copilăria…Am luat de la tara,unde mergeam foarte rar,dar am luat. Mama nu și-a dat seama,pe semne nu ms scărpinam prea tare. M-au depistat la avizul epidemiologic pt.tabăra. A fost ok,nu m-am simțit hartuita. Paduchiosii eram puși într-o parte,dar nu îmi amintesc sa se fi strigat în gura mare va avem păduchi. Știu doar ca 3 zile pana la plecarea în tabăra, m – a dat mama zilnic cu gaz,m-a periat de nu mai puteam. Am scăpat și am plecat în tabăra.
    Iar acum,adult,am luat de la fii’mea de nenumărate ori. Problema fiind tratarea pe rand a copiilor. Doar eu am anunțat la grădiniță ca avem păduchi. Cam asta e…cu păduchii. Sa trăiască Paranix….pt.Noi a fost eficient. Avem par lung și des. Irina nici nu concepea sa o tund….și nici eu:))

  18. Ioana says: Reply

    Am avut in copilarie, in scoala primara. Ne dadea mama cu gaz. Auleo, ce ne mai ustura pielea capului! SI clatit cu otet!
    A luat si fata, in urma unei excursii la sfarsit de an, cand a mers cu un autocar care a plimbat inca cateva sute de copii in perioada respectiva. Probabil ca nimeni nu se complica sa schimbe husele la scaune si e normal sa pescuiasca miscatori.
    Parasidose am folosit atunci. A scapat destul de greu, ca are si par lung; pana am pigulit-o de toate ouale, a durat ceva.
    O mai clatesc cu apa cu otet, mai mult pe post de balsam, decat preventiv.

  19. Ruxandra says: Reply

    Eu ma confrunt cu problema asta chiar acum 🙂 la o luna dupa inceperea scolii, ala micu’ (clasa I) se scarpina de zor iar mie nu mi-a trecut prin cap (hahaha!) ca e vb de paduchi, asa ca am schimbat samponul si am dat vina pe sensibilitatea pieli lui. Pana mi-a cazut unul mie, din cap, in timp ce-i asteptam sa iasa de la inot. l-am studiat cu mare atenti, habar n-aveam cum arata astia dar atunci mi-a picat fisa ca e vb de paduchi. Eu sunt f meticuloasa de felul meu si fac lucrurile de la cap-coada cu o atentie de-i plictisesc pe toti, asa ca m-am pus sa studiez problema pe toate site-urile gasite si pliantele primite de la scoala. Noi locuim in Australia si aici nu e mare problema daca se intampla, asa ca primul lucru am studiat capatanile mari si mici si da, erau. Si da, anuntat imediat scoala. Acum sa va spun ce si cum e cu astia: depun ouale f aproape de scalp, caci au nevoie de caldura pielii ca sa eclozeze, asa ca daca nu te tunzi cumva la piele, degeaba te tunzi ca tot nu scapi. Ouale gasite mai departe de salp sunt moarte, la fel si cele care au o culoare maronie (alea vii sunt albicios-sticloase) Eficiente sunt iste sampoane pe baza de ulei care da, le sufoca si apoi iti dai cu balsam si asa piepteni cu pieptenele cu dinti f desi, ca sa iasa. se repeta tratamentul dupa 7 zile, in caz ca scapa vreunul si se recomanda piptanatul dupa balsam la fiecare spalare (pieptanat pe suvite subtiri, in toate directiile, un chin!) Le place parul fin si stau in general in zona din spatele urechilor si la ceafa.
    Si ca bonus, am capatat si-o lectie teoretica din partea Adei, care are 9 ani: in timp ce-o despaducheam si-mi cerea explicatii despre ce-s paduchii, a fost foarte contrariata ca sunt asa pornita pe “bietele insecte” – mami, nu-mi spui tu mereu sa nu omoram furnicile si alti gandaci ca fac bine?! -Aaaa, mama, astia sunt paraziti, nu fac bine. Adica se folosesc de altii ca sa se hraneasca si fac numai necazuri! – Mami, cum asa, pai sunt si oameni care nu muncesc si muncesc altii pentru ei si tot paraziti le spune (unde-o fi auzit…?). Dar nu mi se pare un lucru bun sa-i omoram, nu?!
    Ce sa va mai spun, am dat-o la intors cum m-am priceput mai bine, dar am iesit cam sifonata. A concluzionat, in timp ce se scarpina de zor, ca omoram ce nu ne place, ca paduchii, pentru ca aia sunt mici si noi suntem mari si putem si ca nu e corect. Cred c-are stofa de activista! 🙂

  20. cristina o says: Reply

    Laura, ce amintiri imi starnesti cu articolul asta!!! Voi incerca sa nu iti ocup prea mult spatiu. Da, amintirile sunt legate de paduchi si sunt unele placute. Eu mi-am petrecut vacantele la tara, cu verisoarele mele (3 la numar). Daca avea una paduchi, automat aveam toate. Ne amuzam copios pentru ca fiecare suferea in felul ei – una avea rusine, alta mancarimi, ba usturimi de la scarpinat sau chiar greata fata de nevinovatele insecte. In fiecare seara ne pieptanam cu un pieptan f des, deasupra unui batic negru (mamaie avea recuzita pregatita) sau ne piguleam una pe alta ca maimutele. Doar mamaie ne
    dadea cu gaz, pe noi nu ne lasa sa punem mana pe el. Nu stiu exact de cate ori ni s-a intamplat, dar vreo 2 episoade sa fi tot fost. Aveam cam 9-11 ani. In Bucuresti nu am avut niciodata, dar imi aduc aminte ca vedeam copii (recunosc, din categorii sociale cu posibilitati f reduse) cu caciuli in cap, in clasa, mirosind a gaz. O intamplare usor traumatizanta cu paduchi a trait-o una din verisoarele care avea parul lung si ondulat cand i s-au instalat in cap. In plus, nu era nici in vacanta ca sa ne mai “imprumute” din ei si nici de la scoala nu prea putea lipsi. Asa ca, a trebuit sa se tunda scuuurt, iar parul ei a devenit fff cret, asemenea unui miel. I-a fost greu sa suporte ironiile copiilor privind noul ei look.
    Desigur, as anunta la gradinita dc i s-ar intampla fetitei mele si as tine-o acasa pt “a o trata”.
    Ideea cu plusurile in saci de plastic este ff buna de retinut! Uite, de-aia imi place mie sa te citesc pt ca mereu aflu cate ceva!

  21. Toti am avut paduchi in copilarie, toti am trecut prin experienta cu gazul si cu tunsul. Din fericire copiii nostri nu trebuie sa fie nevoiti sa ne repete experientele. Pentru ca, la scoala, copiii, au fost la fel de rai si atunci si sunt si acum, la adresa celor tunsi zero din motive “medicale”. Din pacate am vaztu chiar la fiica-mea in clasa cazuri din astea. Traim in alta ume unde o minima informare (de Paranix stie orice medic de familie, orice farmacist!) ne scuteste puiutii de multe umilinte, daca au fost suficient de ghinionisti sa ia niste musafiri in par, de la scoala, gradinita, autobuz, tabara, vestiar sau pur s simplu de la un prieten de la care a imprumutat o caciula!

Leave a Reply