Poveşti de groază cu ANAF

Poveştile de groază cu ANAF-ul nu încep cu “a fost odată un castel bântuit” ci cu “într-o dimineaţă caldă de primăvară, Laura şi Mihaela s-au îndreptat spre ANAF să vadă ce şi cât datorează statului”. Şi continuă aşa:

Mi-am luat inima în dinţi azi, deşi suntem în 13 şi-s un picuţ superstiţioasă, să mă duc la ANAF să văd care-i treaba cu decizia de impunere pentru CASS pe care o primisem acasă şi să solicit şi o decizie pentru impozit pe 2013 pentru că nu-mi venise acasă, ca de obicei. La 8.15 eram la coadă la uşă pentru că se deschide la 8.30 şi eram deja depăşită de un grup de pensionari cărora li se imputau nişte sume fantasmagorice pe nişte dobânzi sau dividende luate prin ’90.

Când s-au deschis uşile, m-am strecurat înăuntru şi, în timp ce oamenii s-au bulucit la ghişeul de informaţii, eu m-am dus direct la ghişeul 12 unde ştiam că trebuie să ajung pentru că întrebasem cu o zi înainte 😀 Am avut doar 2 persoane în faţă aşa că am ajuns repede la cucoana din spatele unui ghişeu de sticlă clasic, ştiţi gemuleţele alea cu o gaură în ele de te apleci şi stai cocoşat şi umil în faţa statului ca să ceri nişte informaţii.

Aici nu numai că trebuia să te apleci, dar trebuia să mai dai la o parte şi o folie de acetofan pusă acolo Dumnezeu ştie din ce motiv. Cu o mână ţii folia, cu alta fluturi hârtiile. Am aflat că am de dat bani, nu de luat aşa cum credeam eu, în mod eronat. Degeaba scrie pe decizie “diferenţe constatate în plus”. Nu, asta nu înseamnă că ai plătit în plus şi trebuie să ţi se dea bani înapoi, asta înseamnă ai plătit prea puţin şi ai de dat tu. Nu pricep şi pace bună de ce am de dat bani la sănătate pe drepturile de autor în condiţiile în care eu sunt angajată cu contract cu normă întreagă şi plătesc deja contribuţie la CASS. De ce să plătesc de două ori pentru nişte servicii de care oricum nu beneficiez?

Paranteză:

– dacă scrie “diferenţe stabilite în plus”, aveţi de dat bani:

– dacă scrie “diferenţe stabilite în minus”, aveţi de luat bani. Ca să-i luaţi, completaţi o cerere, vă duceţi la ghişeul de care aparţineţi cu strada (îl aflaţi de la informaţii sau îl ştiţi dacă aţi mai fost), o vizează inspectorul, apoi o depuneţi la ghişeul unde vă duceţi de obicei cu deciziile de impunere ca să faceţi plata.

După ce mi-a zis tanti de la ghişeu cât am de plată şi că nu mă poate ajuta cu informaţii pe 2013 pentru că nu apar în sistem cu drepturi de autor şi m-a trimis la ghişeul 8, am decis să nu plătesc azi ce le datoram, să las pe altă dată. Aveam de dat 120 de lei dar aveam numai vreo 110 la mine. La ghişeul 8 mi-a eliberat decizia pe 2013, cu diferenţe constatate în minus, adică statul are să-mi dea 25 de lei. Mă întorc la ghişeul 12 şi o întreb pe tanti dacă nu se poate regulariza, să-mi scadă 25 de lei din ăia 120 şi să plătesc restul. Nu se poate, evident, trebuie să fac cerere scrisă de compensare, că statul nu dă aşa banii din proprie iniţiativă, trebuie să-i cer eu personal şi mi-i va da la anul şi la mulţi ani. Bine, zic eu, haideţi că plătesc atunci ăia 120, noroc că era şi Miha acolo, cu propria epopee personală cu ANAF-ul. Îmi face decizie de plată, mă mut la coadă la casierie, plătesc.

Mă întorc la ghişeul 9 la informaţii să întreb: 1. unde pot depune declaraţia pe 2014 şi 2. de unde iau un tipizat pentru cerere de compensare. Eu, mai ceva ca Sfântul Gheorghe în luptă cu balaurul, eram decisă să nu las statul să mă jecmănească de cei 25 de lei care mi se cuveneau. Asta după ce tocmai mă jecmăniseră de 120 de lei. Mă mut iar la ghişeul 8 să depun declaraţia, care trebuia făcută în 2 (două) exemplare, evident, aşa că mai completez una pe loc. Nu aveam pix (sau era pierdut prin abisurile poşetei), aşa că cer de la tanti de la ghişeu care mi-l dă cu o scârbă de zici că-i cerusem să-mi împrumute puţin sutienul. Când să completez şi cererea de compensare, staţi că nu, să vedeţi, nu primim cereri de compensare pe 2013, abia după 1 septembrie, că acum e nebunie cu depunerile. Bine, renunţ momentan, depun declaraţia 200 şi plec de acolo cu sentimentul că am învins. Cozile, evident. Birocraţia, nu. De fapt, am fost chiar norocoasă, am vizitat doar 4 ghişee (dar am stat de două ori la ghişeul 8, de două ori la ghişeul 12, o dată la casierie şi o dată la informaţii) şi 40 de minute pierdute.

Miha, în paralel cu mine, îşi trăia propria dramă la ANAF, cu plimbări de la ghişeul 8 la ghişeul 2: o găseşte în sistem cu decizie pe 2013, de plată evident, plăteşte Miha la casierie, revine. Se gândeşte ce se gândeşte, e sigură că mai are de plată şi în anii anteriori. Se duce la ghişeul 2, acolo o găseşte în sistem cu decizie de impunere pe 2011, tot de plată, plăteşte Miha şi pe 2011. Pe 2012 primeşte mirobolantul răspuns că nu au primit declaraţia 200 de la ea. Declaraţie trimisă împreună cu cea pe 2013 pe care o primiseră. Pleacă Miha, uşurată (de bani, evident) şi mă lasă pe mine să continui periplul la cozi. Acum stă şi scotoceşte în arhive să găsească adeverinţe din 2012 să facă rectificativă. Măcar eu sunt la zi 😀

Voi ce poveşti de groază cu ANAF-ul aveţi?

7 Replies to “Poveşti de groază cu ANAF”

  1. christinadumitru says: Reply

    cand mi-am inceput activitatea ca PFA, am declarat evident mai mult si am platit in consecinta. cand s-a facut regularizarea, a reiesit ca statul avea sa-mi dea 40 lei. pe care eu, marinimoasa, am zis ca prefer sa-i las la el si sa se compenseze cu urmatoarea plata pentru impozit. am facut cerere de compensare, de doua ori chiar, si dupa multe peripetii, in urma unei discutii mai aprinse, dupa 2 ani, s-a facut compensarea. pe hartie, caci in sistem nu a inregistrat-o nimeni, asa ca se acumulau penalitati, caci figuram cu o plata mai putin la impozit. a trebuit sa fac o noua cerere, sa mai umblu pe la cateva ghisee si in cele din urma s-a rezolvat, din fericire pentru mine, fara sa platesc acele penalitati 🙂

  2. Nu e chiar de groază pentru mine, dar oricum e un loc pe care nu-l vizitez cu plăcere.
    Mi-am început activitatea cu contract pe drepturi de autor în 2011 (proaspăt absolventă, fără idei despre contribuții pentru un astfel de contract) și în aprilie 2015 am primit somație cu titlu executoriu de la ANAF, pentru că n-am plătit contribuțiile pentru sănătate (din iulie 2012 au devenit obligatorii de plătit de către angajator, am aflat ulterior). Așa că a trebuit să plătesc majorări acumulate de-a lungul acestui interval. Oare nu puteau să trimită o ”felicitare” d-asta în anul următor, în loc să treacă mai mult de 3 ani?
    Intru bucuroasă că e liber (era după-amiază): un singur om și paznicul. Mă așez la ghișeu, nimeni. Afiș: nu funcționează serverul de la trezorerie. Așa că revin. A doua zi am dat peste o doamnă chiar amabilă și zâmbitoare. N-a putut să-mi dea prea multe informații (să știu dacă mai am de datorat și din 2012), pentru că nu mergea nu-știu-ce în sistem. Dar chiar am apreciat că a fost amabilă și mi-a zâmbit.
    În alt an mi-au calculat după regularizare, o diferență a impozitului dublă față de cât îmi spusese mie contabila. Partea bună e că, după ce m-am învârtit pe la ghișee și informații, cozi și alte cele, mi s-a refăcut calculul de către domnul inspector al sectorului meu (care a fost amabil, e bine de specificat. 🙂 ), și am plătit diferența corectă.
    Urmează să fac o vizită la CASMB, să verific cum stă treaba pentru contribuțiile din 2012 (apropiații mi-au zis să-mi iau scăunel pliant, apă, ceva de ronțăit, de parcă m-aș duce în excursie). Concluzie: dacă poți evita un contract pe drepturi de autor, evită-l. Sau informează-te cât mai bine, ca să știi exact care sunt obligațiile și drepturile tale…

    1. EU numai pe contracte de drepturi de autor lucrez. Mi se retine doar impozitul nu si sanatatea. Asa ca ma trezesc cu niste sume uriase de plata. Insa eu mai sunt si angajata cu contract cu norma intreaga si chiar nu inteleg de ce trebuie sa mai platesc inca o data sanatatea si la contractele de drept de autor, cand eu platesc deja prin intermediul angajatorului.

      1. Eu nu am avut alt tip de contract în perioada respectivă.
        Privind contribuția ta pentru sănătate, ca să facem haz de necaz, ar fi o explicație: se gândesc că muncești foarte mult (normă întreagă + alte contracte) și vei avea nevoie de servicii medicale mai costisitoare decât un om care muncește puțin sau normal. 🙂

  3. Asa e legea. Chiar daca esti angajata trebuie sa platesti sanatate si pentru drepturi de autor. Dar daca ar vrea sa-ti usureze viata cei care iti fac contractul de dr de autor ar putea sa-ti plateasca ei si sanatatea, ca sa nu mai faci drumuri (noi asa facem cu colaboratorii nostri),

  4. Am ajuns la concluzia că bugetul statului este un sac fără fund! Iar birocrația și „cocoanele” de la birou ne duc cu nervii la pământ! Rareori găsești câte o doamnă în adevăratul sens al cuvântului în spatele ghișeului 🙂

  5. daca ar putea numai sa ia ANAFU..ar fi foarte multumiti

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.