Câte ceva despre filozofia Montessori

Nu o să vă povestesc în detaliu în ce constă filozofia Montessori, pentru că e plin netul de ea, o să vă povestesc doar câteva concluzii pe care le-am tras eu după ce am terminat de tradus o carte despre conceptul Montessori, aplicabil în special copilului până în şase ani. Credeam asta şi până acum dar acum sunt şi mai sigură că e o mare exagerare cu acest concept, menit în special, să vândă. Să vândă jocuri Montessori, materiale de studiu Montessori, sisteme de organizare Montessori, cărţi Montessori, şcoli Montessori şi aşa mai departe. De altfel, autorul recunoaşte că nu există un sistem de acreditare şi francizare Montessori şi că oricine poate deschide o şcoală sau o grădiniţă şi s-o numească Montessori, lucru care cred că se întâmplă și prin România unde oricine îşi mai deschide peste noapte o grădiniţă Montessori. Nu neg, desigur, că există și grădinițe Montessori care respectă toate standardele, dar sunt rare și, desigur, inaccesibile din punct de vedere financiar oamenilor obișnuiți.

Citind cartea, am descoperit şi câteva idei interesante pe care am încercat să le pun în practică în camera Elizei, de exemplu modul de ordonare a jocurilor şi jucăriilor: împărţirea pe categorii, expunerea la loc vizibil şi renunţarea la cutiile/lăzile de jucării. Aşa că am profitat de o zi în care Eliza nu era acasă şi i-am rearanjat camera. Am eliminat cutia mare cu jucării şi le-am împărţit: am pus toate pluşurile în lada de pat; am pus păpuşile Barbie şi hainele lor într-un coş pe un raft, figurinele cu prinţese Disney în alt coş, accesoriile de bucătărie şi alimentele din plastic într-un coş şi o cutie pe o etajeră unde am pus şi mobilierul pentru păpuşi, jocurile şi cărţile pe rafturile lor dedicate şi am creat astfel o ordine uşor de întreţinut. Au trecut mai bine de trei săptămâni de atunci şi ordinea s-a păstrat foarte bine. Eliza scoate jucăriile de care are nevoie şi când termină cu ele, îi vine foarte uşor să le pună la locul lor. În plus, am remarcat că îi place şi ei noul sistem şi se străduie să-l păstreze.

Tot din cartea Montessori, am preluat şi ideea cu expunerea la loc de cinste a lucrărilor artistice ale copiilor. Deşi îi mai puneam desenele pe frigider, acum am făcut un perete unde i-am pus tablourile pictate la cursurile de pictură sau acasă şi unde le poate vedea mereu, să se bucure de ele.

DSCN9336

Citind şi traducând cartea respectivă, am ajuns la concluzia că nu e nevoie de un sistem care să îţi spună ce să faci ca părinte pentru a dezvolta anumite abilităţi la copil pentru că aceste lucruri îţi vin instinctiv. Iau doar câteva exemple aleatorii din chestiile “Montessori” pe care le-am făcut pentru Eliza de-a lungul timpului, fără să ştiu că aparţin unei filozofii anume:

– hainele au fost la îndemâna ei în şifonier, în special lenjeria, şosetele, accesoriile. Şi-a putut lua singură din şifonier ce avea nevoie, se putea îmbrăca şi dezbrăca singură.

– pe hol a avut cuier pentru hainele groase, pus mai jos pe perete, la îndemâna ei. Acolo au stat atârnate gecile, puloverele, rucsacii şi gentuţele.

– tot pe hol a avut şi are micul ei pantofar, făcut de mine dintr-o piesă rămasă de la dezmembarea altui obiect de mobilier. Acolo stau doar încălţările ei, la vedere, îşi poate alege ce doreşte să încalţe.

– în bucătărie, a avut de mică un sertar cu ustensile în care putea umbla ca să se joace. A avut o mătură mică, potrivită pentru ea, sucitor potrivit pentru ea şi diverse oale mai mici (reale), cu care să se joace de-a gătitul. În continuare, mâncarea de jucărie şi joaca de-a gătitul sunt preferatele ei, chiar visează să aibă propria ei emisiune culinară. În plus, îi face plăcere să mă ajute uneori la bucătărie. Eu la 15 ani nu ştiam câte ştie Eliza să facă acum în bucătărie 🙂

– am învăţat-o cât de devreme am putut să fie independentă, să-şi ia singură apă, un iaurt din frigider şi o linguriţă din sertar etc. A durat ceva timp, dar când a fost pregătită, m-am trezit într-o dimineaţă şi am văzut că ea se trezise înaintea mea, se spălase, îşi făcuse un sandviş cu ce găsise prin frigider şi se uita la desene. Evident, nu la trei ani, ci pe la 5, dar eu am fost mulţumită.

– n-am avut nevoie de nu ştiu ce litere Montessori şi materiale scumpe ca s-o învăţ să scrie şi să citească, dar, într-adevăr, au fost de ajutor nişte seturi de litere mici din lemn. Orice material Montessori se poate înlocui cu chestii mult mai ieftine. În plus, eu nu pun accentul pe învăţarea timpurie, nu ţin să înveţe chestii şi abilităţi înainte de vreme, oricâtă capacitate ar avea. E un timp pentru toate şi eu consider că vârsta de trei-patru ani nu e nici pentru citit, nici pentru scris. Evident, fiecare părinte ştie de ce e capabil propriul copil şi ce anume doreşte să-l înveţe.

– tot Montessori zice să oferi copilului cele mai bune materiale de lucru şi accesorii pentru arte posibil şi dacă vă amintiţi articolul meu despre rechizite de acum un an, spuneam atunci că pun mare accent pe creioanele colorate, cariocile şi vopselele de bună calitate.

Nu-mi place sistemul Montessori în special pentru faptul că elimină joaca simplă, fără alte scopuri decât amuzamentul copilului. În sistemul Montessori totul trebuie să aibă scopul de a-l învăţa pe copil ceva, totul trebuie să fie “educativ” şi “didactic”. În şcolile/grădiniţele Montessori, spune autorul, nu există jucării, ci doar jocuri educative. Mi se pare trist. În continuare cred că şi jucăriile moderne, şi figurinele Disney şi poneii de pluş au rolul lor în viaţa şi joaca copilului, nu doar cuburile din lemn pentru stivuit şi puzzle-urile din lemn pictate şi baghetele pentru numărat Montessori. Nu concep viaţa Elizei fără jucării, aşa cum nu concep viaţa niciunui copil fără jucării. Jucăriile nu au doar rolul de a educa sau de a-l distra pe copil, ele sunt şi mijloace de socializare şi intermediere a unor relaţii sociale. Cum am dedus din carte, majoritatea “jucăriilor” şi jocurilor Montessori sunt pentru un singur copil, maxim doi, nu pentru un grup. De altfel, şi autorul spune că în clasele Montessori copiii se joacă sau lucrează singuri sau în grupuri de maxim trei. Deşi copiii Montessori, se laudă autorul, sunt unanim recunoscuţi pentru politeţea şi amabilitatea lor, tare mă tem că nu prea au cu cine să se joace, căci restul copiilor din jurul lor, din parc, din familia largă, din anturaj (dacă părinţii lor mai au aşa ceva), sunt copii obişnuiţi şi adaptaţi la societatea în care trăim de-adevăratelea, nu la aia în care ne închipuim sau visăm noi că am trăi.

Sistemul Montessori, cel puţin aşa cum e descris în cartea asta, mi se pare unul foarte elitist şi adresat celor cu mult timp liber şi mulţi bani: pentru a fi părinte Montessori trebuie să ai mult spaţiu în casă pentru toate “colţurile tematice” dedicate diverselor arii de interes, să ai grădină, timp pentru plimbări şi excursii în natură (şi natura la îndemână, desigur), loc pentru acvarii, terarii, insectarii, microscoape, telescoape şi alte -oape de care se pare că are musai nevoie un copil de 5 ani ca să “exploreze”, colţuri artistice, colţuri pentru studiul culturilor lumii, colţuri pentru depozitat jocurile pe categorii, cel puţin o cameră pentru depozitat cutii cu diverse chestii etc. În plus, evident, copilul Montessori nu are voie să se joace cu alţi copii, ca nu cumva să împrumute de la ei alte tipuri de comportamente (lucru specificat destul de clar în cartea care ar vrea să încerce să transmită copiilor dragostea faţă de alte culturi şi educaţia în spirit ne-rasist şi ne-xonofob şamd).

Concluzia mea e că multe dintre filozofiile astea de parenting aduc lucruri bune în educaţia copiilor dar aduc şi multe lucruri proaste, dacă le luăm în totalitatea lor, fără să stăm să le analizăm puţin. Sunt lucruri care ni se potrivesc şi lucruri care nu ni se potrivesc şi lucruri pe care le putem face şi lucruri pe care nu le putem face. Şi părerea mea e că, deşi scopul acestor filozofii noi e să schimbe modul în care ne tratăm copiii, în cele din urmă nu reuşesc decât să-i facă pe părinţi să se simtă vinovaţi pentru că nu reuşesc să le urmeze întrutotul.

Eu zic să luaţi din fiecare ce vă place şi să vă mai ascultaţi şi instinctul. În continuare sunt convinsă că un părinte educat şi destupat la mine va fi cel mai bun părinte pentru copilul lui cu resursele pe care le are la îndemână şi fără să fie adeptul vreunei filozofii anume.

Save

25 Replies to “Câte ceva despre filozofia Montessori”

  1. Interesant, eu nu am studiat niciodata filozofia Montessori desi mi-a fost recomandata de multe ori pentru Matei, dar am aplicat instinctiv ideile din lista de mai sus (cat a permis spatiul, 4 oameni in 2 camere nu prea mai lasa loc de zece colturi speciale :))
    Nici eu nu pot sa iau o metoda si sa o aplic ca atare fara sa o adaptez la noi, mi se pare normal sa aduni cat mai multa informatie si apoi sa o triezi dupa ce iti trebuie tie, preferabil incercand sa stai in echilibru.

    1. Eu am avut ocazia s-o studiez in amanunt acum, cu traducerea cartii. Pentru copiii mici este o filozofie excelenta, la copiii mai mari insa, e nevoie de altceva.

  2. Este o tehnica foarte buna , eu am o fetita cu probleme de achizitie si reproducere a limbajului expresiv ….pentru ea toate acele colturi tematice au facut minuni , ordinea si jucariile educative , timpul si banul investit in jucarii si materiale dedicate , modelarea comportamentului , metoda de lucru pe cartonase ( nu detaliez ) ..ne-au adus rezultate fff bune , dupa ani in care am facut cu si mai mult pe langa copil , tot ce face o mama cu un copil ,joc , desen, tot felul de activitati , copii , nisip , joaca , excursii ….fara sa avem habar de ce toate acestea nu dau nici un rezultat la nivelul vorbirii ….nimic din ce invata un copil obisnuit din viata lui de zi cu zi , ea nu invata sau prea putin …nimic din ce copii ” absorb” in mod normal ..la ea nu se vedea ….insa dupa ce am schimbat totul in viata copilului la sfatul medicului ( dupa ce am schimbat trei medici ) , dupa ce am facut mai tot ce scrie sus , sigur nu am cum sa detaliez in acest comentariu , mai ales metodele de lucru ..abia atunci noi am castigat atentie , am auzit cuvinte invatate prin imagini , am auzit propozitii dupa ce am ajuns la un vocabular maricel si cunostinte prin acele colturi tematice …..dupa mine care am pierdut cu copila doi ani la gradinita , dupa ce am avut un an in care a invatat sa spuna trei cuvinte ( ou , usa ,urs …si alea de la desenele cu Masa si Ursul , ca le vorbeam eu langa ea , nu de la gradinita ) …aceasta tehnica ramane cea mai buna tehnica pentru largirea universului cunoasterii , mai ales cand vorbim de copil cu probleme de achizitie si reproducere a limbajului expresiv ……in linii mari ce scrie in articol trebuie aplicat pentru toti copii , ordinea , disciplina …sarcini …acestea nu au cum sa strice copiilor .

    1. Multumesc pentru comentariu, nici nu stiti cat il apreciez. Intr-adevar, filozofia Montessori este extrem de eficienta pentru copiii care invata un pic mai greu. Ceea ce nu stie prea multa lume este ca aceasta filozofie a fost aplicata de Maria Montessori pe copii scosi dintr-o institutie (un fel de orfelinat combinat cu spital de nebuni) care aveau foarte mare deficiente de invatare. Va recomand filmul despre viata Mariei Montessori (O viata inchinata copiilor – http://filmehd.net/maria-montessori-una-vita-per-i-bambini-maria-montessori-o-viata-pentru-copii-2007-filme-online.html), e un film foarte bun.

      1. Intervin si eu in conversatie 🙂
        Legat de acei copii care erau catalogati intr-un fel anume. Copiii cu care a lucrat Maria Montessori erau in marea majoritate in regula, in schimb erau catalogati din start intr-un fel anume si rau tratati. Si multi saraci si cu parinti prea ocupati cu munca pentru a asigura minimum de trai, ca sa mai ocupe si de copii. Orice copil neglijat, oricat de istet ar fi, se pierde. In Waldorf se considera ca toti copiii se nasc la fel inzestrati. Ceea ce face diferenta este mediul in care se dezvolta. Daca ai un copil si nu vorbesti de loc cu el, n-o sa vorbeasca nici el. Nu inseamna nici ca este mut, nici ca este mai prostut si nu poate lega doua vorbe, ci pur si simplu mediul nu l-a ajutat/stimulat corespunzator.

      2. Da, este unul din cele mai interesante documentare pe care le-am văzut. Cu mult timp înainte de a avea un copil, am hotărât că aș vrea să urmeze un asemenea sistem de educație. Acum e timpul sa încercăm. Bineînțeles că nu suntem “habotnici” în urmarea lui, dar am observat că deja la 1an jumate se prind unele idei de ordine, pus la loc jucării etc.

  3. Am rezonat cu fiecare cuvințel scris de tine și mă bucur enorm că ai scris și sper să citească multă lume. E foarte bine că au apărut toate aceste curente, e bine că sunt accesibile dar cred că a venit vremea să începem să ne personalizăm stilul de parenting. Felicitări!

    1. Da, si sper sa o facem pana nu va fi prea tarziu, pentru ca filozofie pentru parintii de adolescenti nu prea exista. Ai remarcat vreodata ca mai toate filozofiile sunt pentru parintii de copii mici? Bine, e oarecum logic, ca ii iei de mici sa ii cresti intr-un anume fel, dar sa zicem ca ai dat gres. La adolescenta ce faci? Ce Montessori mai aplici?

  4. Ah, eu ma simt un parinte tare bun, pentru ca imi dau sincer silinta sa fiu, iar unele chestii le fac in mod cat se poate de firesc. Despre tine stiu ca esti, se vede din atatea detalii. Ai un fel uneori amuzant de a spune lucrurilor pe nume, cum se intampla in articolul acesta. Cred ca nicio filozofie pe lume nu e lipsita de metehne si date incomplete, pentru ca oamenii difera atat de mult intre ei. Bine ar fi sa avem inspiratia de a sustrage de oriunde exact ce ni se potriveste, ne lipseste si, mai ales, nu dauneaza in vreun fel aproapelui nostru. Succes, Laura & Eliza!

    1. Multumesc, Renata 🙂 A nu se intelege ca nu apreciez filozofia Montessori, doar ca multe chestii sunt mai degraba marketing, decat Montessori.

  5. fiica mea a fost la o gradinita Montessori un an de zile. De fapt mai putin de un an, pentru ca mai mult de 60-70% din timp a fost acasa cu o viroza sau alta.

    lipsa jocului liber si a aprecierii imaginatiei copilului au crescut foarte mult nivelul de stress al fetei mele, ajungand la episoade de violenta la gradinita. practic, la montessori nu ai voie sa folosesti un material decat asa cum ti-a fost prezentat. fata mea vroia sa vada intr0un puzzle un acvariu cu pesti, pe care ii aranjeaza cum doreste. repetarea ca acela nu este un acvariu nu cred ca a facut decat sa ii creasca frustrarea si sa o faca sa creada ca ii este negat universul personal.

    nici nu vroia sa aiba grija de viata practica acasa. refuza cu obstinatie imbracatul, mancatul singura, sa isi ia ceva singura.

    din fericire insa, doamna directoare, care a observat-o pe fetita mea in aceasta perioada, a venit si cu o idee salvatoare. pentru ca noi vroiam o metoda de educatie alternativa, ne-a sugerat gradinita Waldorf. Eram reticenta la inceput mai ales pentru ca mi-era teama sa recunosc ca fetei mele nu ii merge bine cu metoda montessori, dupa mai mult de un an ince incercari si chin (inclusiv cu regres in a uda patul pe timp de noapte….). am facut insa pasul si nu regret nici o secunda.

    am acum un copil fericit, care merge la gradinita cu placere si care de multe ori imi flutira dezinteresat din mana un “la revedere” atunci cand e in grupa facand ceva ce ii place. am un copil care isi exerseaza imaginatia si veselia in fiecare minut. am un copil care colaboreaza cand vine vorba de viata practica mult mai usor decat inainte.

    aplicam inca unele din metodele montessori, dar nu tinem de ele ca de o religie. se spune ca montessori se poate aplica oricarui copil. noi suntem dovada vie ca acest stil nu se potriveste oricui.

    fetita mea nu este usor de inregimentat , este spontana si libera si recunoasterea acestor trasaturi drept calitati nu poate decat sa o faca fericita si sa se simta implinita, atunci cand nu i se transmite mesajul ca a fi ea insasi este un lucru nepermis sau rau. va invata treptat sa isi aplice limitele in stil montessori, si nu cu pretul fericirii sale.

    1. Multumesc pentru comentariu! Ai folosit cuvantul “inregimentat” foarte bine. Si da, ai expus bine, imaginatia nu prea isi are loc in metoda Montessori, totul e prea bine trasat si stabilit si clarificat.

  6. Mi se pare un rezumat excelent! Nici eu nu rezonez 100% cu felul in care filozofia Montessori se aplica la noi (mai ales partea in care copiii de 2-3 ani trebuie sa stearga singurei dupa ce au fost la wc) dar tu ai surprins niste practici foarte de bun simt si citesc cu mare admiratie de fiecare data ce povestesti despre felul in care o educi pe Eliza.

    1. Da, era un capitol intreg in carte dedicat invatarii la toaleta. Unele chestii mi s-au parut prea mult. Si nu numai stersul la fund, ci de exemplu, sa-l pui sa stearga singur daca face pe jos prin casa (lasat fara scutec). Rolul meu de mama care mai e, totusi? Mi se pare cam aiurea sa pui bietul copil sa stearga pipi si caca de pe jos singur.

  7. Sincer tonul articolului pare sa zica ca-s acri strugurii, si e pacat.
    Cum poti sa zici: “tare mă tem că nu prea au cu cine să se joace, căci restul copiilor din jurul lor, din parc, din familia largă, din anturaj (dacă părinţii lor mai au aşa ceva), sunt copii obişnuiţi şi adaptaţi la societatea în care trăim de-adevăratelea”.
    Ai etichetat si toti copiii si parintii lor in general, in urma unei carti citite. Cam ca cei care citesc Studiul China si se fac vegani a doua zi, tot atata profunzime si la tine.
    Montessori este o metoda de educatie alternativa, nu o religie: “ În plus, evident, copilul Montessori nu are voie să se joace cu alţi copii, ca nu cumva să împrumute de la ei alte tipuri de comportamente “ – dumnezeule, ce carte ai tradus?
    Cati copii cunosti care sa studieze cu metoda asta alternativa intr-o gradinita/ scoala cu educatori certificati (asa e, nu exista francize, dar educatorii se certifica in 3 ani de studii in afara, de putin timp si la noi). Sunt ei toti niste ciudati inadaptati lumii in care traim? Din contra, eu cunosc copii de scoala, educati Montessori, cu care ti-e drag sa stai de vorba, copii prezenti, ancorati in lumea in care traiesc si care gandesc cu capul lor.
    Legat de jucarii: lucrul cu materialele Montessori se limiteaza la 3 ore pe zi, dimineata; este restrictiv sigur, se cheama lucru si nu joaca. Pentru tot restul zilei, copiii se pot juca liber, petrec f mult timp afara, se incurajeaza activitatile fizice si interactiunea dintre copii. Plusurile Disney, daca crezi ca aduc valoare copilului, sunt pentru spatiu privat. Copilul nu este derutat de existenta lor acasa si de lipsa lor la gradinita. Daca comparam cu scoala in metoda traditionala: nu inseamna ca un copil de 6 ani care merge la scoala (unde nu exista plusuri Disney – sorry, I just hate them ) va inceta sa se mai joace acasa cu ele. E doar o separare a mediului si a activitatilor.

    Sigur ca exista si gradinite care aplica aiurea principiile Montessori, pana la urma omul sfinteste locul indifferent de metoda de predare. Si sigur ca numele vinde (dar asta spune multe despre cei care cumpara, nu despre filozofia in sine); desi nu vad nici un sens sa cumperi material acasa, o data ce copilul merge la gradinita/ scoala Montessori. Acasa este viata reala, in care traim fara “materiale”, fara colturi de observatie/ coltul artistice etc – acestea structureaza activitatea pedagogica din timpul zilei doar (asa cum in traditional exista separarea in timp a disciplinelor, pe ore, in Montessori separarea este a spatiului, tocmai datorita principiilor).

    Anyway, eu sunt mare fan Montessori, ca metoda de educatie alternativa, nu religie si crez in viata. Conteaza mult metoda aplicata, dincolo de ce citim in diverse carti…

    1. De fapt ai fi surprinsa, dar cartea tradusa de mine este considerata una dintre cartile de capatai ale filozofiei Montessori aplicate acasa. Se cheama How to Raise an Amazing Child the Montessori Way de Tim Seldin. Asa cum am spus si in articol, sunt chestii ok, pe care le aplic si eu instinctiv fara sa-mi spuna cineva ca fac parte dintr-o filozofie, dar si chestii care mi se par deplasate. Te asigur ca fix asa scrie in carte: sa nu-ti lasi copiii sa se joace cu copii care nu aplica reguli similare, pentru ca pot imprumuta de la ei comportamente nepotrivite – nu eu am catalogat, ci autorul. Departe de mine sa consider ca strugurii sunt acri, nu-mi place filozofia Montessori si n-as aplica-o nici sa am toti banii din lume, dar e fix parerea mea personala, evident. Insist inca o data: cartea era pentru aplicarea filozofiei Montessori acasa, nu la scoala/gradinita, unde idem, erau interzise jucariile si orice chestie comerciala. Toate colturile, toate recomandarile erau pentru acasa.

  8. OK, nu stiu ce-a scris omu’ in carte, n-am citit, pare deplasat insa oricum ai interpreta… si suna a fanatism, nu pare a ceva ce ar fi zis Maria Montessori.
    Insa tot cred ca e printre cele mai bune metode alternative de educatie pentru gradinita/ scoala primara cel putin, cu rezultate surprinzatoare atunci cand este aplicata cum trebuie, iar in spatiul privat de aplicat asa cum/ daca se potriveste fiecaruia. Noi acasa nu mentinem “colturi” si nu lucram cu materiale Montessori, si e exagerat sa imparti viata reala si sa o structurezi asemenea unei ore de clasa, in special cand nu exista dificultati de acumulare si nevoi speciale.

    1. Sunt total de acord cu tine. De aici si nedumerirea mea cu privire la popularitatea metodei privita ca pe un soi de Graal al metodelor de educatie acasa.

  9. Doar o mica, mica parere. Eu cred ca daca un parinte doreste sa urmeze “calea” Montessori, ar trebui sa citeasca autoarea acestei pedagogii si nu pe cei care vorbesc despre ea. La fel cum daca te intereseaza pedagogia Waldorf (sunt “fan” Waldorf :-)) ar trebui sa-l citesti, sau macar sa incerci sa-l citesti, pe Rudolf Steiner. Mai tineti minte cum ne puneau la scoala sa facem sa facem compuneri intregi despre ce a vrut un anumit autor sa spuna in opera lui? De unde sa stii ce a vrut sa spuna? Poti doar sa presupui. El singur, autorul stie ce a vrut sa spuna 🙂

  10. Am citit si eu foarte mult despre metoda Montessori si am incercat sa fac unele chestii, dar am considerat ca e mult prea costisitor . Mi-am dat seama ca Irina era foarte receptiva cand ne jucam impreuna cu jucariile de plus. Eu jucam diverse roluri si ea se amuza. Ii placea sa ii citesc mult. A invatat literele la 2,5ani,dar nu inseamna ca acum la scoala e mai buna decat alti copii. Atunci a invatat pentru ca avea carticele mici cu litere.
    Legat de independenta nu I-a placut niciodata sa faca singura lucruri. Si acum ne mai chinuim cu imbracatul. Incheie greu fermoare,nu se poate incheia la nasturi foarte repede…dar am pus si pe seama ca nu e indemanatica. Nu ii place nimic de genul lucru manual. De exploarat,nu are nevoie de microscop…pune mana pe orice vietate. Mie mi-e groaza cand o vad 😊. Eu cred ca fiecare mama are un sistem propriu care se potriveste copilului ei. Nu sunt conspirationista ,dar cred cu tarie ca tot ce tine de copii a devenit o adevarata industrie si se instaureaza “mode” la care trebuie sa ne aliniem.

  11. Ca sa intelegi ce este Montessori trebuie sa citesti macar un text scris de Maria Montessori: „Copilul are o minte capabila sa absoarba cunoasterea. El are capacitatea de a-si preda singur” – din Mintea Absorbanta. Montessori nu a inventat nimic, a pornit de la o experienta avuta cu copii cu probleme pe care i-a inscris la proba de evaluare, cum se numeste la noi, fara sa spuna acest lucru si a fost surprinsa de rezultatele lor. Apoi s-a intrebat ce se intampla cu copiii normali daca acesti copii cu care a lucrat au avut rezultate atat de bune. Si astfel a infiintat prima gradinita in 1906 intr-un cartier sarac din Roma si a reusit lururi de care oamenii au fost uimiti de dreptul, in clase era liniste, copiii lucrau, foloseau lucruri reale, si faceau adevarate progrese. Educatia Montessori se bazeaza pe dezvoltarea individului care e impartita in 4 planuri 0-6 ani, 6-12 ani, 12-18 ani 18- 24 ani. Desi se vorbeste foarte mult doar de planul 1 0-6 ani pentru ca aici e ceva deosebit mintea absorbanta care nu seamana deloc cu cea adultului si care e inlocuita dupa 6 ani de mintea rationala, Montessori a studiat toate aceste planuri si exista in Italia un Institut de studii Montessori care continua cercetarile ei. Pentru fiecare “critica” din acest articol exista o explicatie foarte simpla. Pana la 6 ani Montessori recomanda sa nu se foloseasca asa mult fantezia pentru ca in aceasta perioada copilul descopera lumea si absoarbe tot fara discriminare, bun, rau, real, ireal, si cel mai important se descopera pe sine. Ei daca face cunostinta cu ratoiul Donald de la 6 luni va fi surprins sa vada ca rata de pe lac, daca are ocazia sa o vada vreo data e dezbracata, nu vorbeste, nu sta in doua labe si mai si zboara… Ei bine un exemplu ridicol veti spune insa daca stai sa te gandesti cam asa e. Copilul trebuie sa absoarba lumea din jurul sau si cu cat are informatii reale si complete cu atat ii e mai usor sa inainteze si sa se formeze. In ceea ce priveste invatatul, intre 0-6 ani Montessori a descoperit perioade senzitive si a lucrat cu anumite materiale pentru a satisface nevoile fiecarei perioade, de ex : perioada senzitiva la ordine incepe aproximativ la 8-10 luni si dureaza pana pe la 3 ani , de aici vine practica cu asezatul lucrurilor si facilitatea accesului , ordonarea pe coduri de culoare etc Ii satisfaci copilului nevoia de ordine va incorpora aceasta traire si o va avea cu el toata viata asa cum a primit-o. Alte perioade sezitive : la limbaj, perfectionarea miscarii, perfectionarea simturilor, relatii sociale. Degeaba inveti litere la doi ani jumate daca perioada sezitiva pentru limbaj scris incepe pe la 3 ani jumate, la fel si cu numaratul, trebuie sa perceapa cantitatea altfel spune cifrele pentru ca ii plac cum suna. Apoi materialele trebuie folosite asa cum au fost prezentate pentru ca fiecare are un scop anume si pana la urma copilul il descopera. Si in fine filozofia Montessri se potriveste pe fiecare copil si nu pe parinti, va recomand sa cititi ceva scris de Maria Montessori inainte de a face alte afirmatii.

  12. Alexa Ungureanu says: Reply

    Din pacate studiem superficial metodele indiferent ca sunt montessoriene sau valdorf ! Nu stiu cat studiati dumneavoastra insa metoda montessori inseamna mult mai mult ,este una dintre cele mai bune metode si aplicata pe copii are rezultate pe termen lung.Copii si parintii care adopta o asemenea educatie doresc sa studieze in acest sistem si pe mai departe in scoala ceea ce evidentiaza ca principiile sunt solide,intens studiate de cartre Maria Montessori prima femeie medic din Italia ceea ce spun eu ca nu este putin lucru.Trebuie sa ne deschidem si noi mintea si sa nu incercam sa controlom copii cu ideile noastre despre viata.Eu nu inteleg de ce sunteti asa sigura de cele afirmate si as fi curioasa ce meserie aveti si cat timp studiati metdode de educatie sau crestere a copilului si cat este instinct si superficialitate ! Nu vreau sa ofensez pe cineva insa chiar ar trebui sa mai cititi ! Cat despe Maria Montessori si metodele ei sa stiti ca in Tara noastra a patruns acest curent inca din anii 1933 asa ca nu este o metoda acum inventata,moderna sau figurista iar daca ne rezumam doar la costuri atunci mergem pe principiul “vulpea cand nu ajunge la struguri spune ca sunt acrii “.

  13. Eu sunt PRO metoda Montessori! a fost o revelatie pentru mine (sunt o fosta profesoara de limba engleza cu ambii parinti profesori si ei) pentru ca mi-a rasturnat toata intelegerea mea asupra predarii. chiar daca la metodica in facultate ni se prezenta ca nu ar trebui sa mai predam ca inainte, cand profesorul vorbeste la ora 40 de minute, iar copilul are cateva minute la dispozitie pentru feedback sau sa fie ascultat, si ca ar trebui sa-l lasam pe copil sa se manifeste mai mult, atunci cand am inceput sa predau am urmat metoda clasica cu care am fost crescuta. Pentru ca odata format, greu te mai schimbi! … si trebuie sa treaca mai multe generatii ca sa nu mai fim asa crispati, frustrati, blocati, timizi etc. Maria Montessori, care a fost medic de profesie, practic nu facea nimic in scolile ei (a, ba da! a eliminat bancile pentru ca desi sunt comode, gandite sa sustina coloana si altele si altele, copiiilor oricum nu le place sa stea mult intr-un singur loc nemiscati) decat sa observe copiii si sa le asigure material didactic pe care copiii il cautau. nu vi s-a intamplat sa vedeti copiii care desi au o multime de jucarii, se joaca cu bobine, vrejuri de fasole, cutiute, fermoare, diferite ustensile etc? ceea ce am inteles eu este ca trebuie observat copilul in primul rand si incercat sa-i oferi ceea ce-si doreste! mi-am observat fetita si am constat ca nu-i pasionata de puzzle, desen, colorat si pictat. are trei ani si jumatate si chiar daca stie literele, nu-si doreste sa citeasca (desi ar putea: eram intr-un magazin si imi cerea sa-i cumpar un stetoscop de jucarie dintr-un plastic ieftin si pe care eu nu-l vroiam, dar cand si tati, care ii cam face mofturile, a inceput sa se roage de mine sa-l luam, am spus “daca citesti ce scrie, ti-l iau!” – cu putin efort a reusit sa citeasca cuvantul “doctor” de pe ambalaj). m-am convins ca asa ca si ceilalti copii din cartile mariei montessori fetita mea la trei ani e mai interesata de scris, trasat, ii plac foarte mult activitati senzoriene (pipait, mirosit, ascultat). Astept sa treaca de 4 ani si cand va fi interesata de citire, ii voi oferi prin aceasta metoda, prin joaca un mic ajutor. Daca nu, voi incerca sa ma abtin de la a baga informatia nedorita cu forta. Cred ca metoda se preteaza in special pentru predarea acasa copilului tau (homeschooling) si nu la gradinite cu multi copii. Fiecare copil are interesele sale, iar tu ca profesor/parinte trebuie sa lucrezi in aceasta directie si este foarte greu daca sunt multi. Dupa ce citim o carte care i-a placut mult, fetita mea nu deseneaza, nu o memoreaza (nu-i place sa citeasca aceeasi carte de multe ori), ci devine actrita si joaca teatru. La inceput ma cam enerva acest lucru, dar acum cred ca este bine sa o sustin in felul ei de a intelege un lucru si de a-l exprima asa cum ii place si acum deseori dam spectacole! 🙂
    deci, iti dau dreptate ca ideea de “Montessori” a devenit un fel de brand de care se folosesc multi ca sa-si vanda produsele si cartile despre aceasta metoda asa cum vad ei (sunt multe cai de a face acelasi material didactic acasa cu putini bani si cu putina imaginatie sau inspirandu-te de pe site-uri cu mamici care aplica aceasta metoda), iar cei care vor sa aplice metoda Montessori ar trebui sa citeasca cartile acestei doctorite, care a inteles ca un copil trebuie in primul rand observat si ghidat atunci cand are el nevoie si nu ca vrei tu sa-l faci precoce sau sa stie mai multe decat altii de varsta lui; in ce directie ii place lui si nu tie ca profesor sau ca asa e precizat in programa scolara, sau ca e o moda si toata lumea face acest lucru!

    1. Laura Frunză says: Reply

      Sunt de acord cu tot ce spuneţi 🙂 Mulţumesc pentru comentariu!

  14. Imi pare rau ca nu ati inteles in general si nici in particular esenta lucrurilor. Exista o distinctie intre lucruri de care am auzit, lucruri cu care am avut tangenta si lucruri pe care le stapanim. Prefer in engleza, “things we master”. Facem o mare greseala cand confundam atitudinea fata de aceste lucruri si le amestecam intre ele si anume a discuta despre, a avea o parere despre, a da sfaturi despre. Cu totii tindem spre ceva, in general cunoastere, recunoastere, lucruri care se afla in piramida nevoilor. A tinde nu este acelasi lucru cu a fi in acea stare. Chiar dvs. explicati, par-example cum incercati sa implementati Montessori in ambientul ficei dumneavoastra. Eu recunosc, unde ma regasesc, ma instalez confortabil. Pana acum din aceasta filozofie imi place tot.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.