Întrebări despre clasa Disney

Ştiu că a tot circulat pe net ştirea cu clasa Disney şi s-a revoltat lumea că inspectoratul le-a sugerat că nu e “normal” aşa ceva. Departe de mine să vă întreb cine stabileşte care e acest “normal”, eu am doar nişte întrebări şi mi-ar plăcea să o punem de o dezbatere ca în zilele bune.

– Pe banii cui s-a făcut amenajarea? Sursele menţionează că a fost făcută de o “firmă”, dar nu se menţionează dacă a fost sponsorizare sau dacă banii n-au fost cumva daţi de părinţi (părinţi care acum tac chitic, evident, mai ales că, se pare, liceul pedagogic din Timişoara este  o şcoală extrem de râvnită de părinţi). Se lansase un zvon că fiecare părinte ar fi dat 1600 de lei pentru decorarea aia. Dacă chiar e aşa, nici nu vreau să ştiu ce fel de părinte ar da suma asta. Dacă nu e aşa, cum aflăm din ce bani s-au făcut amenajările? Ca să vă faceţi o idee, o astfel de amenajare cu toate materialele incluse costă în jur de 5000 de EUR (sumă confirmată de firma respectivă).

– Cât timp vor sta acei copii în clasa respectivă? Doar un an? Se mută din clasa a doua în altă clasă? Sau trebuie să “suporte” castelul Disney până la clasa a patra?

– În cel fel stimulează creativitatea copiilor o clasă supraîncărcată cu stimuli vizuali? Câtă din atenţia lor va fi dedicată orelor şi câtă porţilor castelului? Îmi închipui, totuşi, că se vor plictisi la un moment dat şi atunci se vor găsi iar 5000 de euro pentru schimbarea decorului…

– Rezolvaţi următoarea problemă de matematică: dacă amenajarea a costat 5000 de euro, câte seturi ştiinţifice, seturi creative, microscoape, jocuri educaţionale, machete puteau fi cumpărate cu 23 000 de lei? Adică, înţelegeţi voi, lucruri cu adevărat utile care să poată fi folosite de generaţii întregi de elevi. De ce Disney pentru a stimula creativitatea/studiul şi nu un laborator ştiinţific, de exemplu? Un atelier de artă? O bibliotecă?

– Cineva comentează la un articol: “Doamna face performanţă, jumătate din copii au luat locul 1 la concursuri şi olimpiade.” Da, dar cu ce preţ, întreb eu? Cam cu ce costuri se fac în ziua de azi aceste performanţe? Costuri atât materiale, evident, majoritatea concursurilor fiind contra cost (la 1-4 nu exista olimpiade reale), cât şi efort din partea copiilor. Atât timp cât o învăţătoare în ziua de azi se judecă după rezultatele copiilor la concursuri, cam câte suflete de copil şi câte iniţiative “creative” (că tot ne place nouă să facem abuz de acest cuvânt) au fost înăbuşite în drumul către glorie al acestei doamne învăţătoare? Sau al oricărei învăţătoare care vrea “performanţă”? Nu judec, aş vrea doar nişte răspunsuri avizate, dacă se poate.

– De ce ne grăbim atât de tare să ne împărţim în tabere: pro-castel Disney, contra-castel Disney doar din dorinţa noastră de a dovedi că sistemul de învăţământ de stat e prost, că înăbuşă creativitatea copiilor, că bla-bla. Vă mai întreb încă o dată: în ce fel stimulează creativitatea copiilor o clasă Disney? Şi nu o clasă cu postere de artă pe pereţi? Sau cu grafice matematice explicate pe înţelesul copiilor? Sau cu hărţi pe care să treacă fiecare ce ţară a vizitat sau şi-ar dori să viziteze? Sau cu planşe botanice?

– Câte metode alternative de studiu promovează decorarea asta excesivă a claselor? Aţi văzut ceva de genul ăsta la step-by-step, la Waldorf, la Montessori, la care o mai fi? Dacă tot presupunem automat că tot ce se face în sistemul de învăţământ “normal” e prost, hai să luăm ca etalon atunci sistemele alternative. A fost careva la British School? Sau la Şcoala franceză? Cum arată clasele pe acolo unde se presupune că elevii “fac performanţă” şi învaţă la alt nivel decât cel de stat?

– Şi ca să închei într-o notă amuzantă: la şcoală la Eliza toţi copiii au primit cadou de început de an şcolar nişte pistoale cu bile hidrofile (care costă în jur de 100 de lei fiecare, cică, nu bag mâna în foc, posibil să fie mai puţin). Toate noi, în ambalaje, cu tot cu muniţie de rezervă. Când a venit cu el acasă n-am ştiut dacă să râd, să plâng sau să mă înfurii. Oare câte cărţi sau jocuri educaţionale se puteau cumpăra din banii ăia? Sau ar trebui să fiu mulţumită că şcoala le încurajează joaca, abilităţile de rezolvare a conflictelor şi orice s-o mai încuraja cu nişte pistoale de jucărie?

22 Comment

  1. Ce-mi place cand te enervezi! Pacat ca o faci rar 😉
    Din partea mea, nu o sa fie nici o dezbatere: sunt perfect de acord cu tot ce scrii, din simplul motiv ca ai o dreptate de bun-simt.
    Si la noi in clasa s-au facut excese anul trecut: norisori pe tavan, pomisori pe pereti si, cireasa pe tort, ghiocei de jur imprejurul salii, deasupra plintei. Care ghiocei, evident, nu au avut viata lunga, fiind fix la nivelul talpilor copiilor. Certat zdravan copiii, chemat parintii la scoala, discutat o jumatate de ora la sedinta pe tema ruperii ghioceilor… Si toate astea in timp ce adevaratele probleme ale clasei erau cu totul in alta parte, ignorate si de invatatoare, si de marea masa a parintilor.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Haha, de enervat ma enervez des, dar mai filtrez si eu ce pun pe blog 😀

  2. Cristina Oprea says: Reply

    De clasa Disney aflu acum de la tine. Referitor la scoala Elizei si cadourile oferite, cred ca se aliniaza contextului politic la nivel mondial!? Deci, ar putea avea o latura educativa cadourile, nu?

    1. Laura Frunză says: Reply

      Care? 😀 Ii antrenam pentru invazia sirienilor sau cum?

  3. Roxana Ghita says: Reply

    Cred ca adevarata problema este la parinti si la sistemul de valori pe care il transmit copiilor: atata timp cat ai bani, totul se rezolva; ce ma mira pe mine este ca, majoritatea parintilor de azi suntem elevii care, am invatat in clase nu tocmai “noi”, fara desene pe pereti, fara banci colorate (ca in cazul clasei fetitei mele, unde bancile sunt lila-galben pai, pentru ca … “asa este placut cromatic”), cu tabla din lemn, cu creta (nidecum cu marker) si am ajuns oameni realizati (cel putin, cei in clasa fetitei mele).
    N-am ramas cu sechele de genul “dar nu este nimic atragator in clasa…nu-i face placere sa stea 4h acolo”…si alte argumnete de gen).
    Stiu, multi zic “daca noi n-am avut, macar ei sa se bucure” si in unele cazuri, sunt de acord, dar macar sa “investim” in materiale care ii ajuta sa-si dezvolte gandire si sa le stimuleze creativitatea (cum spuneai, carti, “ustensile”de laborator, harti, planse).
    Cat despre performanta facuta de invatatoare, nu cred ca tine neaparat de amenajarea clasei (invatoarea noastra a spus ca poate invata copiii si cu hartie+creion, fara video-proiector).
    Iar rezultatele copiilor…aici tine exclusiv de fiecare copil in parte; sunt copii care merg la concursuri si lucreaza individual, fara “insistente” din parea parintilor/invatatorului (de exemplu, fetita mea a mers la concursuri anul trecut (cls. pregatitoare) – nu ca ar conta pentru mine – pentru ca asa a vrut ea; dar asta nu inseamna ca lucreaza acasa de sine-putere, chiar si daca este vorba de teme doar).
    Eu sunt de acord sa le facem copiilor un mediu placut si curat (acolo unde este cazul) dar intre confort si a “confunda” realitatea cu fictiunea, mi se pare ca este o limita, pe care paritii o intrec foarte usor si nu mai tin cont de nevoile copilului.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Sunt de acord, da. Am inceput s-o luam razna cu totii, si parinti si profesori. Si e un cerc vicios aici, din pacate, care nu cred ca va fi rupt prea curand.

  4. Mă bucur că ai reușit să afli suma. Eu am luat legătura cu cei de la firma respectivă și nu au dorit să spună cât anume ar costa o așa lucrare. Au spus că dacă mă interesează, să le trimit o dimensiune a sălii pe care o doresc aranjată și o temă. Nu știu dacă te poate forța cineva să dai atât de mulți bani pentru amenajarea unei clase, deci înclin să cred că dacă au cotizat părinții, au facut-o benevol. Am pus și eu întrebarea de ce nu s-a optat pentru un altfel de ambient și am priceput că acolo este o Clasă pregătitoare. Oare să aibă alegerea personajului o așa mare importanță? Nu cred, de vreme ce se pot atașa de el tot soiul de activități constructive, creatoare, competitive. Ar fi fost altceva dacă era Winnie sau Scooby, fluturi sau flori? Însă atmosfera nu este una propice cadrului școlar, mai degrabă seamănă a loc de joacă. Ori copiii din clasele mai mari, poate începând de pe la a IV-a, nu mai doresc a fi asociați cu aceste personaje. Idei sunt multe, posibilități de finanțare se pare că există, așa că fiecare alege ce și cum poate. În cazul de față, un castel de basm.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Si mie mi se pare ca arata a loc de joaca si in niciun caz unul de studiu. Nu stiu de ce tot vrem noi sa le confundam pe cele doua.

  5. renata says: Reply

    Acum am aflat si eu despre ce vorbesti tu aici. O sala de clasa Disney este, in sine, un concept de un frumos ridicol nenecesar. Nu inteleg, nu se mai poarta sali “decorate” cu materiale didactice? Cu sistemul solar intr-un colt, un perete cu creatii romanesti autentice (gen stergare, obiecte din lut, sculpturi in lemn, goblenuri etc.), panouri cu lantul trofic ilustrat (mama, ce interesant mi se parea mie!), reguli de circulatie si comportament civic, planse cu profesii si meserii, un spatiu amenajat pentru creatiile copiilor – desigur, TOATE regandite, adaptate vremurilor actuale si/sau stilizate? You know, this kind of shit! E frumoasa sala, nimic de spus, dar oare nu ar fi fost mai potrivita daca s-ar fi adresat strict activitatilor de creatie si destindere la nivel de scoala per ansamblu, sau serbarilor, evenimentelor, stiu si eu? I am pro Disney, always have been, dar se poate ajunge la un nivel de saturatie. Ma indoiesc ca o astfel de idee ar fi din cale-afara de stimulanta: una e sa ti se aseze in fata o coala pe care se ghicesc umbre si forme geometrice, si cu totul altceva sa primesti o foaie cu Mutulica, pe care sa-l colorezi in limite 🙂

    1. Laura Frunză says: Reply

      My point exactly! Nu e ceva urat, ci ceva inutil si ridicol. Se pare ca nu se mai poarta plansele didactice, se poarta scorburile mai nou 😀

    1. Laura Frunză says: Reply

      Cristina, departe de mine sa contest adevarul stirii. Insa: si la noi la scoala exista o asociatie a parintilor si se cere, mai direct, mai indirect, donarea celor 2%. Mai indirect, zic, pentru ca direct se cer bani cash, mai exact 50 de lei de parinte. Calculeaza, te rog, cat fac 2% din impozitul de 16% aplicat unor salarii normale, dintr-o singura clasa, intr-un singur an. Cam in cati ani s-au strans acei bani ca sa se faca acum o clasa Disney de 12 000 de lei? Ca nu inteleg: au dat toti parintii aia 2% si cu banii adunati s-a decorat o singura clasa de care beneficiaza un numar redus de copii? Pentru ca donatiile de 2% se vireaza abia dupa un an, dupa ce se fac toate calculele pe impozite si se aduna sumele si se trage linie. Deci banii aia nu sunt ai parintilor care au acum copiii la scoala, ci ai parintilor care au donat acum un an sau doi, nu? Chestia cu 2% e praf in ochi, sunt mult mai tentata sa cred zvonul ca parintii au cotizat generos la decorul respectiv. Si te asigur ca nu e doar 12 000 de lei, o prietena de la o gradinita privata i-a contactat si ei singuri au spus ca un asemenea decor costa 5000 de euro.
      Lasand partea financiara la o parte, de ce nu s-au folosit banii in alte scopuri? Cum am spus deja, materiale didactice, planse, machete? De ce era nevoie de o clasa Disney. Si hai s-o luam si altfel: firma care le-a facut decorul aveau drepturile de utilizare a logo-ului si a personajelor cumparate de la Disney?

      1. maria says: Reply

        Am urmarit reportajul dupa ce, in prealabil, am citit articolul tau. Daca la inceput iti dadeam dreptate aproape 100%, dupa reportaj mi-am schimbat putin parerea.
        Exista posibilitatea ca prietena ta de la acea gradinita privata sa fi avut alte dimensiuni (mai mari) ale salii pe care se presupunea ca ar dori sa o decoreze sau alte cerinte, de aici si o alta oferta a firmei respective, de 5000 de euro (o suma dubla fata de cea precizata in articol)
        Invatatoarea spune clar in reportaj ca banii provin din donatiile de 2% ale parintilor FOSTILOR ei elevi care in fiecare an ii redirectionau acei bani. Ca la orice asociatie, cu siguranta banii nu erau stransi exclusiv de la parintii elevilor, ci si de alte persoane (prieteni, rude, cunostinte ale parintilor – mai ales daca parintii erau multumiti de evolutia copiilor). Daca parintii au salarii bune, atunci si acele donatii sunt mai substantiale.
        Decorarea clasei este putin cam inutila, da, ai dreptate. Dar daca-i face pe copii fericiti, eu cred ca merita. Seturile educationale, stiintifice, microscoapele sunt foarte utile. Dar totodata cred ca bucuriile copiilor sunt simple la varsta asta si ca nu trebuie sa fie bombardati cu o multime de informatii stiintifice, ci sa fie fericiti. Daca sunt fericiti invata singuri, de placere.

      2. Hai ca am calculat eu. 3.780.000 lei. Asta e suma careia ii corespunde procentul de 2% din 16%. 126.000 lei de copil, presupunand ca sunt 30 de copii in clasa. Niste multi, foarte multi ani de salariu…
        P.S. Daca am gresit calculul, imi cer scuze de pe acum. Eu am facut Filologia 🙂

        1. maria says: Reply

          Mama Alunita, daca au asociatie, donatiile pot proveni de la diverse persoane (informate de parinti) care decis sa doneze, nu doar de la fosti/actuali parinti.
          Dar revin … intr-adevar, cu 12.000 de lei se puteau face lucruri mult mai bune si folositoare decat decorarea clasei, oricat de draguta este ea acum. Decorarea se putea face cu bani foarte putini, dar ingeniozitate. Important era doar sa fie curata, apoi pe internet se gasesc multe metode de decorare dragute, cu costuri foarte mici (din hartie colorata, creponata etc) care se pot schimba usor cand copiii se pictisesc de ele.

          Intr-adevar, sunt niste bani irositi …. Laura, ai dreptate ….

  6. Ioana says: Reply

    De ce oare prima întrebare care ne frământă este de unde au avut ăia banii pentru decorarea clasei?

    1. Laura Frunză says: Reply

      Pentru ca este o clasa de scoala publica. De stat, mai exact. Si am dreptul sa stiu daca clasa aia e decorata si din banii mei de taxe. Sau daca s-au facut presiuni pe parinti.

  7. Roxana says: Reply

    Buna Laura,
    Sunt total de acord cu tune. Si eu as vrea sa stiu de unde provin banii. As fi linistita sa stiu ca sunt din portofelul parintilor… Nu mi-ar conveni sa stiu ca platesc pentru aberatii..
    Irina invata intr-o scoala foarte veche si unde noi,parintii nu am cotizat nimic pentru imbunatatirea ei. Si e in clasa I.
    Dar stii…sunt persoane care daca stau la bloc si isi doresc curte,fac orice si scot gratarul in gradina care me apartine tuturor. Si nu si ce sa pe faci…nu te poti pune rau cu vecinii. Asa si parintii acelor copii… Nu ajung ei la Disneyland,fac ei Disney-ul in clasa….clasa care nu le apartine.
    Am si eu o prietena care a dat 800 lei pentru amenajarea clasei pregatitoare. Asa vrea Doamna…parintii nu cracnesc. Si e vorba de scoala de stat. Si banii nu au ajuns. Au facut déjà o a doua sedinta cu parintii… Pentru ce crezi? Strangere de fonduri….
    Asa ca ….parerea mea este ca parintii sunt vinovati pentru ca cedeaza manipularilor emitionale. Nu inseamna ca nu me iubim copiii daca nu suntem de acord sa pompam bani.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Ştii ce cred ca m-a suparat, de fapt, cel mai tare in povestea asta? Ca unele scoli sunt decorate Disney, in timp ce altele nu au incalzire iarna sau toalete. Plus exprimarea “o invatatoare inimoasa a facut si a dres”. A facut ce? A irosit niste bani? Inimoase sunt invatatoarele care iau copiii acasa sa faca lectii cu ei ca e prea frig in scoala, inimoase sunt invatatoarele care aduc sandvisuri la scoala pentru copiii care n-au niciodata pachetel sau cele care cumpara galeti cu var din banii lor si zugravesc vara cate o sala de clasa vai de capul ei. Invatatoarea aia nu e nici pe departe inimoasa doar pentru ca a mijlocit decorarea unei clase in stil Disney.

  8. Ioana Marinescu says: Reply

    Asta imi place mie la bloguri: ca ofera dreptul la opinii diverse si te ajuta sa vezi si alte fatete ale problemei. Recunosc ca atunci cand am citit articolul despre clasa (nici nu am retinut ca e clasa Disney, dar mi-a placut f mult vizual) am zis Oau!In sfarsit cineva care face ceva altfel, care nu se limiteaza la ce ii ofera sistemul si se gandeste la copii. Apoi evident ca am blamat inspectoratul, care a emis o parere cum ca nu ar fi normal ce s-a intamplat acolo. Acum, insa, dupa ce am citit perspectiva ta imi dau seama ca am gandit superficial. M-am lasat dusa de val de entuziasmul ca exista persoane care se preocupa de copii si fac mai mult decat le cere fisa postului, dar nu m-am gandit ca acel mai mult poate fi din categoria celor mentionate de tine in ultimul comentariu (luat copii acasa la ele pt ca scoala este impracticabila, luat pachetel copiilor din bani proprii, etc.) sau poate fi directionat spre invatare constructiva. Acum imi dau seama ca aici este doar o lectie de opulenta si se inscrie in trendul actual al supraaglomerarii copiilor (vizual, in cerinte, in activitati si lista e lunga de tot)

    1. Laura Frunză says: Reply

      Sa stii ca m-a uns pe suflet comentariul tau. Multumesc ca ti-ai facut timp sa-l scrii!

  9. Indiferent din ce unghi privesc, mi se pare o irosire de resurse.

Leave a Reply