(3) Ziua Elizei – cartea

Cel mai frumos cadou pe care i l-am făcut anul acesta Elizei a fost o carte în care am adunat patru poveşti scrise de ea, pe care le-am ilustrat (cu ajutorul Mirunei Mărgărit – desenator şi ilustrator), le-am tehnoredactat (cu ajutorul unui tehnoredactor foarte bun, Mihaela Sipoş, dacă vă trebuie datele ei de contact, daţi-mi de ştire) şi le-am tipărit la tipografia PIM Iaşi în format A5, full color, cu copertă laminată (lucrează şi pe email şi livrează prin curier).

colaj (4)

Ideea nu este nici pe departe originală, eu m-am inspirat de la Ioana. A fost o adevărată aventură să văd cartea scoasă din tipar, a fost costisitor, da (cartea nu se vinde, va fi doar dăruită prietenilor şi apropiaţilor), dar a meritat sută la sută. Când o văd, îmi tresare inima de emoţie. Voi încerca de-a lungul anilor să-i mai adun în mici volume încercările literare. Sunt sigură că, indiferent că va deveni scriitoare sau nu, peste ani va aprecia să aibă un teanc de cărţi scrise numai şi numai de ea.

DSC_1229

Vă reproduc aici şi prefaţa pe care am scris-o, ca să înţelegeţi de ce am făcut acest efort, în loc să investesc banii ăia într-o tabletă sau o jucărie scumpă:

“Fiica mea, Eliza, a scris aceste povestioare pe când încă nu împlinise nici şapte ani. Am vrut să i le strâng sub forma unui mic volum pentru ca primele ei încercări de „a se face scriitoare când va fi mare” să nu se piardă. Într-o zi mi-a spus: „mami, vrei să-ţi scriu o poveste?” Eu am zis da, iar ea s-a dus în camera ei, a buchisit ce-a buchisit şi s-a întors cu o pagină de blocnotes pe care scrisese Povestea florilor galbene. M-a emoţionat profund povestea pentru că reda una dintre lecţiile pe care eu am încercat să i le inoculez de mică, şi anume că trebuie să te accepţi aşa cum eşti şi să te simţi bine în pielea ta. Poveştile ulterioare se axează tot pe emoţii – soarele care se întristează când îl acoperă un nor şi care îşi recapătă zâmbetul cu doar un pic de magie, fetiţele despărţite sau ursuleţul pierdut de mamă şi ajutat de vietăţile pădurii sunt simboluri în care ea şi-a pus un pic din temerile ei. Cu ajutorul acestor poveşti am ajuns s-o cunosc mai bine, pentru că Eliza nu este un copil care să-şi deschidă uşor sufletul.

Am lăsat poveştile exact aşa cum le-a scris ea, cu o singură excepţie (am corectat o cacofonie) – în rest doar am adăugat semnele de punctuaţie. Sper ca, peste ani şi ani, să se uite cu duioşie la primele ei încercări literare şi să-şi aducă aminte că a visat, cândva, să se facă scriitoare.”

11 Comment

  1. Ioana Marinescu says: Reply

    Minunat, esti o mama tare buna, Laura! Nu stiu daca ti se spune asta des sau daca tu crezi asta, dar eu am simtit sa iti spun, pentru ca te admir foarte tare! Ai atata rabdare sa aloci timp si dedicatie unor lucruri frumoase si sensibile, pui atata energie frumoasa in ele, bravo!!!

    1. Laura Frunză says: Reply

      Mulţumesc, Ioana! Mă strădui şi eu cât pot. Nu pot întotdeauna dar e important ca momentele bune, frumoase şi pozitive să fie mai multe decât celelalte.

  2. Pfffff…mi s-a facut pielea de gaina pana in varful degetului mic de la piciorul drept….

    1. Laura Frunză says: Reply

      Şi la cel stâng, nu? 😀

      1. violeta argatu says: Reply

        Pai stai sa-ti spun de ce l-am mentionat doar pe dreptul : pt ca e cam “nesimtit” :D. faptul ca am simtit pana acolo e maaaaaaaaaaare lucru (am o prb cu circulatia sangelui pe partea dreapta, mana si piciorul drept le am fff reci- de cand a venit frigul incep sa ma resimt).

        Deci, daca la dreptul am simtit asa, te las pe tine sa-ti dai seama ce bucurie a fost pe piciorul stang :)) ;).

        F E L I C I T A R I!

  3. vio says: Reply

    Am 41 de ani si inca mai pastrez si ma mandresc (:P) cu “scrierile mele” aparute prin diverse revistute, pe vremea cand eram prin clasele . Daca pe vremea aia era posibil si daca as fi primit un cadou cum a primit Eliza, ar fi fost cel mai frumos cadou ever!

    Imi imaginez cum e cand esti parintele unui copil care spune „mami, vrei să-ţi scriu o poveste?” . M-am emotiotnat eu si nu e fiica mea:)

    In plus..cred ca tocmai mi-ai dat o idee…sa adun intr-o carticita “perlele”- inventiile lui Andrei, sa se distreze si el peste ani cand va vedea ce imaginatie avea la nici 4 ani. A costat mult-mult?? 🙂 (daca poti divulga o suma aproximativa..aici sau pe mail..?)

    Arata excelent cartea. EXCELENT! Rusine mie, habar n-aveam ce face Miruna 🙂
    Multumesc

    1. Laura Frunză says: Reply

      Aproximativ 550 de lei pentru 30 de exemplare full color. Dacă printezi alb negru, ieşi mult mai ieftin. Eu am ieşit la aproape 9 lei exemplarul doar de print.

      1. vio says: Reply

        Multumesc. 🙂

  4. renata says: Reply

    Felicitari, cu drag si autentica admiratie! Atatica 🙂

  5. Cristina Oprea says: Reply

    Felicitari! Felicitari! Felicitari tie, Elizei si celor care v-au sustinut!!!!!

  6. Valentina Alexandrescu says: Reply

    Bravo pentru toata atentia acordata fiicei tale si pentru un cadou asa de frumos !

Leave a Reply