Maşinuţa curcubeu

Acum ceva vreme, o prietenă mi-a relatat o întâmplare care mi-a dat de gândit: avea o colega de serviciu foarte tânără, veniti dintr-o familie cu probleme (nu săraci, doar disfuncţionali, cred, sau prea autoritari, nu mai reţin exact) care făcuse o prostie destul de mare la munca, genul acela de prostie care se soldeaza nu doar cu o concediere imediată, ci şi cu posibil dosar penal, în funcţie de bunăvoinţa angajatorilor. Însă nu doar că nu fusese concediată şi nici reclamată, şi, după ce prostia a fost reparată, i s-a mai dat o şansă. Fata (după cum v-am spus era foarte tânără) avea o situaţie materială precară şi nu era nici extrem de descurcăreaţă. Prietena mea a luat-o, oarecum, sub aripa ei, şi, într-o zi, i-a dat o mică sumă de bani şi a învăţat-o cum să facă cumpărături în mod inteligent şi cum să facă patru feluri de mâncare dintr-un singur pui. “Avea nevoie doar să aibă cineva puţină încredere în ea”, mi-a spus prietena mea.

Nu ştiu ce s-a mai întâmplat după aceea, cert e că oamenii pot înflori atunci când cineva are “puţină încredere” în ei. Despre asta e vorba şi în cartea Maşinuţa curcubeu a scriitoarei Sînziana Popescu (autoarea seriei Andilandi). Personajul principal, o maşinuţă murdară, gălăgioasă şi zurbagie este “îmblânzită” de bunătatea unui copil şi, treptat, îşi recapătă culoarea şi devine mai prietenoasă.

Regnbagsbilen Acum ceva timp, Eliza îmi povestea că au învăţat la religie, cu ajutorul unei istorioare cu tâlc, că fiecare om, oricât de rău ar părea, are ceva bun în el. Doar că are nevoie de un pic de încredere în bunătatea lui din partea celorlalţi. Eu, personal, nu prea sunt de acord. Nu cred că un adult “rău” (mă rog, e greu de definit acest termen) poate fi izbăvit doar de faptul că iubeşte pisicile sau că nu trece strada decât pe verde. Dar cred că un copil (un adult nefinalizat cum ar veni) poate fi îndrumat spre un comportament pozitiv cu puţină încredere în el din partea celor din jur. Citiţi cartea asta împreună cu copiii (inclusiv la clasă, dacă sunteţi cadre didactice) şi discutaţi pe marginea acestui subiect. Cereţi-le să vă povestească despre situaţii în care au reuşit mai multe pentru că cineva a avut încredere în ei sau despre oamenii pe care ei îi cunosc şi care şi-au modificat comportamentul în contextul potrivit.

Alte discuții pe care le puteți purta cu copiii pornind de la această poveste:

– “…atunci când îi stropeşti pe ceilalţi, te stropeşti în acelaşi timp şi pe tine” – când te comporţi urât cu ceilalţi, te umpli şi tu de “urât”, de sentimente negative de care nu mai reuşeşti să scapi.

– te simţi mai bine când ai prieteni, când cineva “te respectă, te ajută şi nu te stropeşte niciodată”.

– “pentru că aşa se întâmplă mereu când începi să faci rele – devine din ce în ce mai greu să te opreşti” – un rău făcut cuiva atrage după sine altul şi curând eşti prins într-un cerc vicios din care devine foarte greu să mai ieşi.

La finalul cărţii există şi o pagină cu sfaturi pentru copii pentru a-şi face şi a-şi păstra prietenii: Fii curajos, Fii blând, Fii cinstit, Fii sincer, Fii generos.

sfat masinuta curcubeu

Ilustraţiile sunt în acord cu evoluţia poveştii: la început în alb-negru, când maşinuţa e supărată pe toţi cei din jur, apoi colorate, pe măsură ce vede lumea cu alţi ochi. “Ilustraţiile pentru Maşinuţa Curcubeu sunt create cu markere, pen-uri şi acuarele, pe care apoi le-am asamblat digital. Am stabilit cu Arina, designer-ul cărţii, ca imaginile să fie la începutul poveştii alb-negru, şi să evolueze treptat către full color, în acord cu transformarea personajului principal (Maşinuţa). Ca inspiraţie pentru personaje şi peisaje am folosit fotografii vechi de familie (fratele meu în copilărie pentru Matei; Dacia, maşina nelipsită din faţa casei)” ne povesteşte Irina, ilustratoarea cărţii.

Cartea Sînzienei Popescu este bilingvă (română – suedeză) şi o găsiţi la Cărtureşti şi librăria Anthony Frost. (în Bucureşti au sediu pe Calea Victoriei 45).

Pe SoundCloud găsiţi povestea audio, în lectura autoarei.

Save

Save

Save

2 Comment

  1. mara says: Reply

    Daca mai scrii despre multe cărticele frumoase … dăm faliment. ;))

    Referitor la faptul că fiecare om, oricât de rău ar părea, are ceva bun în el … eu sunt de acord cu asta.
    Foarte des am observat – la tot felul de oameni pe care avem tendinţa să-i judecăm aspru – o mică sclipire de bunătate sau o mică sclipire de credinţă, un ceva atât de mic de care acea persoană însăşi nu e sigură sau conştientă că există în ea. Desigur că nu poate fi izbăvită de această mică strălucire a fiinţei ei, dar e un ceva de la care se poate schimba în interior dacă cineva nu o respinge iar, pentru a suta oară, pentru că e “rea”.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Mai am de scris, așa că dozeaza-ti finantele 🙂 Cat despre oamenii “rai”, nu stiu ce sa zic. Poate ca exista bunatate in toti oamenii dar unii au uitat de ea si au ingropat-o, la fel ca masinuta curcubeu, sub un strat gros de mizerie pe care l-au acumulat atunci cand au facut rau altora. Daca se vor mai izbavi sau nu, cine stie…

Leave a Reply