Arta simplităţii – Dominique Loreau

arta-simplitatii_copertaÎn timp ce citeam Magia Ordinii, multă lume mi-a recomandat să citesc şi Arta simplităţii a lui Dominique Loreau, lăudând-o că ar fi mult mai bună decât cartea lui Kondo. Aşa că m-am conformat şi am început s-o citesc dar recunosc că eu nu am reuşit să mă las impresionată. Dominique Loreau mi s-a părut foarte didactică, predicând de la înălţimea unui piedestal pe care s-a căţărat singură. Sfaturile ei se contrazic (ba să avem multe cosmetice, ba să n-avem, ba să trăim într-o sărăcie filozofică, ba să economisim bani pentru poşete Hermes etc) şi sunt înşirate pur şi simplu de-a lungul paginilor, de parcă cineva le-ar fi înregistrat cu un reportofon în timp ce vorbea şi le-ar fi reprodus ca atare în carte. Nu am simţit povestea, firul acela care să lege cartea, s-o facă unitară. E doar un compendiu de sfaturi, mai mult sau mai puţin de bun simţ (unele de-a dreptul ridicole, ca să fiu sinceră) şi singurul ei merit e că nu se opreşte la a da sfaturi despre simplitatea şi ordinea din casă, ci se referă şi la trup, la spirit şi la viaţa socială.

Am notat mai jos câteva pasaje care mi-au plăcut, ele sunt, în fond, esenţa acestei cărţi şi sunt pasajele care mi-au declanşat acel moment “aha”. M-aş bucura dacă v-ar atrage şi vouă atenţia în aceeaşi măsură şi am dezbate puţin pe tema lor.

“Casa ar trebui să fie un loc de relaxare, o sursă de inspiraţie, un spaţiu terapeutic. Oraşele noastre sunt supra-populate, zgomotoase, cu prea multe culori şi atracţii vizuale care ne agresează şi ne rănesc. Casa e cea care trebuie să ne redea energia, vitalitatea, echilibrul, bucuria.”

“Cuvântul englezesc clutter, care înseamnă “aglomerare, harababură, dezordine” vine de la cuvântul clog – cheag. Aşa cum un cheag poate perturba circulaţia sanguină, dezordinea blochează buna funcţionare a unui interior.”

“Dacă folosirea unui obiect aduce cu sine teama de a-l sparge pentru că e preţios, sentimentul diminuează plăcerea pe care ne-o oferă utilizarea lui.”

“Economiile sunt necesare pentru a putea munci mai puţin, nu pentru a cheltui mai mult.”

“Aranjarea lenjeriei de pat în teancuri ordonate constituie o modalitate de apărare într-o lume haotică. Suntem neputincioşi în faţa bolilor, a morţii şi a tuturor coşmarurilor care ne asaltează în timpul somnului. Dar nişte dulapuri ordonate ne aduc dovada că măcar suntem capabili să punem în ordine micuţul nostru colţ de univers.”

“Însă preocuparea pentru corp şi pentru felul în care arătăm, pentru masarea şi destinderea articulaţiilor, rămâne o practică rar întâlnită la mulţi occidentali (mai ales la cei de o anumită vârstă), care sunt încă victimele ideilor iudeocreştine potrivit cărora tot ce ţine de corp este tabu şi degradant. De altfel, odată cu apariţia primilor creştini, au dispărut din cultura noastră termele, masajele şi şcolile de dietetică din epoca elenistică şi romană.”

“Să ne ocupăm de noi înşine, să fim prieteni cu propria noastră persoană, să ne respectăm – acestea sunt principalele noastre îndatoriri.”

“Există raţiuni pentru care observăm anumite lucruri, şi nu altele. Unele persoane remarcă lucruri frumoase, oamenii interesanţi, altele coşuri de gunoi, defectele, imperfecţiunile. În cea mai mare parte a timpului, aceste alegeri rămân inconştiente, dar putem să ne folosim mai bine conştiinţa pentru a acorda atenţie alegerilor pe care le facem. Astfel, dacă în mod obişnuit vedem doar lucrurile negative, putem reuşi să ne corectăm şi să căutăm ceva mai bun.”

“Indivizii lipsiţi de toleranţă şi de înţelegere pot să ne împiedice să evoluăm. Încet, dar sigur reduceţi importanţa pe care o au aceste persoane în viaţa dumneavoastră. Şi nu pierdeţi niciun minut gândindu-vă la oamenii care nu vă plac.”

“Cuvintele “eu… al meu… a mea… ale mele” ne încântă şi ne înrobesc, căci cuprind tot ce ne îmbogăţeşte prin acumulare – bani, putere sau statut social – şi echivalează cu verbele “a lua”, “a vrea”, “a strânge”. Desigur, acestea sunt impulsuri umane fireşti, dar a fi om înseamnă şi a fi în căutarea fericirii. În altă parte.”

“Cum am putea să fim liberi dacă rămânem legaţi de casa noastră ca o stridie de stânca ei, pradă rutinei şi plictisului? Plecaţi pentru propria dumneavoastră plăcere, nu pentru a vă întoarce acasă cu suvenire de doi bani bucata şi gata să faceţi comparaţii şovine.”

Care dintre pasaje v-a atras cel mai mult atenţia? De ce?

Save

Save

14 Comment

  1. Anca says: Reply

    Mie mi_a placut mai mult aceasta carte tocmai ca e mai teoretica:)), eu am privit_o ca pe un tratat care te invata sa alegi mereu calitatea si frumosul:), si mai putin un ghid practic de debarasare. Imi place primul citat cel cu bucuria si ecbilibrul pe care sa ti le aduca casa ta si acela cu ingrijirea trupului, chiar cred ca in societatea noastra unii considera frivol sa ai grija de corpul tau, sau…inteleg pana la un punct de timp si bani :). Mie din cartea asta mia_a ramas un motto dintr_un poem, il redau cu aprox “daca singura ta avere sunt doar doua paini, vinde una si cumpara_ti niste zambile pentru a_ti bucura si sufletul”_stiu aristocrati care fac asta:). Sfatul cu geanta hermes eu l_am aplicat:)), am doar trei genti, una de vara, una de iarna si una mica crossbody de plimbari, doar ca hermesul meu e musette ca asta_mi permit;)

    1. Laura Frunză says: Reply

      Aristocraţii ăia sunt cumva săraci? Că altfel, deh, e uşor să-ţi cumperi flori dacă nu mori de foame 😀 Însă mi-a atras și mie atenția citatul pentru că știu filozofia asta, mi-a povestit odată sora mea, când era în facultate, de o colegă care din ultimii 10 lei în loc să-și ia mâncare, şi-a luat un colier şi i-a zis sora-mii ca macar e mai fericita cu colierul ăla decât ar fi fost cu o pâine şi câteva felii de salam. Eu nu am colecţionat niciodată genţi, am o geantă bună şi rezistentă all seasons, un rucsăcel şi încă o gentuţă mai mică pe care o pun în bagajul de călătorii. Nu-mi place să am multe genţi, una clasică şi simplă se potriveşte la toate ţinutele. Bine, nu ştiu dacă la categoria asta se pune şi plicul pentru ocazii speciale şi geanta de plajă, dar chiar şi-aşa, tot minimalistă cred că sunt. Are fii-mea mai multe poşete ca mine :)))

      1. Anca says: Reply

        Da…au venituri mici, dar…in loc de un sac de cartofi isi iau o carte, o floare,o esarfa exorbitant de scumpa pt veniturile lor:). Aia avuti nu trebuie sa renunte la o paine pentru a_si bucura sufletul:)

  2. Violeta.argatu says: Reply

    Asta: “Economiile sunt necesare pentru a putea munci mai puţin, nu pentru a cheltui mai mult.” 🙂

    Pentru ca…sunt in cautarea artei cumpatarii :))).

    1. Laura Frunză says: Reply

      Mult succes! Să-mi zici dacă ai găsit-o 😀

      1. Violeta.argatu says: Reply

        :))).
        Pai inca astept postarea ta minune care o sa ma invete :).

  3. Valentina says: Reply

    Imi pare bine ca ne-ai impartisit parerea ta despre “Arta simplitatii”. Si eu vreau sa fac mai multa ordine prin lucrurile pe care le am; citind articolele tale, mi se pare ca as avea mai multe de invatat strict legat de organizare din “Magia ordinii”.
    Pe mine ma atrag 2 pasaje din cele mentionate de tine:
    “Să ne ocupăm de noi înşine, să fim prieteni cu propria noastră persoană, să ne respectăm – acestea sunt principalele noastre îndatoriri.”
    “Cum am putea să fim liberi dacă rămânem legaţi de casa noastră ca o stridie de stânca ei, pradă rutinei şi plictisului? Plecaţi pentru propria dumneavoastră plăcere, nu pentru a vă întoarce acasă cu suvenire de doi bani bucata şi gata să faceţi comparaţii şovine.”
    Dupa pierderea recenta a tatalui meu, am constientizat faptul ca numarul caselor si al lucrurilor stranse in viata nu sunt importante. Esential este ce facem pentru propria noastra persoana si relatia pe care o avem cu cei apropiati.
    Drumul prin viata se incheie uneori fara preaviz, deci este important sa ne bucuram de ce avem, sa pretuim mai mult spiritualul decat materialul.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Şi eu mi-am pierdut recent tatăl şi să ştii că la fel ca tine simt. O vreme îmi venea să arunc tot, simţeam că ar rămâne după mine o grămadă de gunoi care ar trebui sortat de alţii şi că n-ar trebui să facă nimeni asta, să facă ordine după cei plecaţi. Acum m-am mai liniştit, dar tot pun mai mult accentul pe experienţe decât pe lucruri.

  4. vio says: Reply

    Din nou voi scrie mult, ce sa fac daca ma provoci cu articolele tale? 🙂

    Asadar..“Cum am putea să fim liberi dacă rămânem legaţi de casa noastră ca o stridie de stânca ei, pradă rutinei şi plictisului?” Asta m-a uns pe suflet.Asta pentru de cand ma stiu daca trebuia sa aleg intre o calatorie si ceva in casa/pentru casa/ceva material..am ales calatoriile. Am ales mereu sa-mi construiesc amintiri in loc sa strang obiecte. Anii au trecut, am crescut, prioritatile s-au schimbat..dar…in continuare aleg sa investesc mai putin in casa/bunuri daca investiile m-ar costa renuntarile la vacante/calatorii. Am vrut, cumva, din adolescenta, sa fac “altfel” decat au facut ai mei.. Iar confirmarea ca procedez bine alegand asa… mi-a venit, din pacate, in cele mai triste momente din viata mea: vorbind cu Mama, in ultimele ei zile petrecute pe pamantul asta. Acum 6 ani. A naibii confrimare, mai bine nu aveam ocazia s-o primesc!!!

    Cele trei de mai jos…le vad tare legate intre ele…si le aplic pe cat posibil …
    “Să ne ocupăm de noi înşine, să fim prieteni cu propria noastră persoană, să ne respectăm – acestea sunt principalele noastre îndatoriri.”
    SI……
    “Există raţiuni pentru care observăm anumite lucruri, şi nu altele. Unele persoane remarcă lucruri frumoase, oamenii interesanţi, altele coşuri de gunoi, defectele, imperfecţiunile.”
    SI…
    “Indivizii lipsiţi de toleranţă şi de înţelegere pot să ne împiedice să evoluăm. Încet, dar sigur reduceţi importanţa pe care o au aceste persoane în viaţa dumneavoastră. Şi nu pierdeţi niciun minut gândindu-vă la oamenii care nu vă plac.”

    Ma respect pe mine si incercand sa am cat mai putin negativism in jur…Eu sunt un receptor foarte bun la orice, inclusiv la starile negative ale altora.. Le iau- le preiau, ma storc de vlaga, ma storc de energie..Energie de care am nevoie pentru mine, pentru fiul meu..Cand ma prind ca o persoana este “toxica” pentru mine fac tot ce pot sa nu mai ajung in preajma ei. Sigur, e mai greu cand ai asa ceva printre apropiati…eu, recunosc, ajung sa imi racesc relatiile cu respectivele persoane… Daca cineva se incapataneaza sa vada numai “uratul” di jur..si eu nu pot face nimic sa conving ca exista si “frumos” care asteapta sa fie vazut…ma las pagubasa si…iau pauze mari…

    “Dacă folosirea unui obiect aduce cu sine teama de a-l sparge pentru că e preţios, sentimentul diminuează plăcerea pe care ne-o oferă utilizarea lui.”
    E ceea ce ii explic cumva si lui fi-miu..nu ca-l incurajez sa-si strice obiectele..doar ii spun (cand e suparat ca s-a stricat vreo jucarie) ca e un obiect doar..sigur, un obiect drag, dar ..uite, o imbratisare de la mine pentru tristetea lui ca s-a stricat..nu face cat nshpe obiecte?? (sigur, nu-i explic cu cuvintele astea, dar cam asta e principiul..). Poate gresesc..timpul va arata asta…:)

    Cam atat…
    Nu stiu cartea, dar o s-o caut..Multam’.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Eu lucrez la partea cu negativismul, chiar sunt o persoana negativistă şi văd tot ce e urât în jur şi mă şi enervez teribil din cauza asta. Dar lucrez cu mine, în mod conştient, să schimb asta.

  5. Amanda says: Reply

    Bine ca mai face cineva cate o recenzie si un extras din carti ca as ramane in urma cu viata! Am inceput munca si deja sunt surmenata. Cum zicea acolo, cu economiile sa muncesti mai putin? Fetelor se poate citi in metrou cartea asta?

    1. Laura Frunză says: Reply

      Da, poţi s-o citeşti în metrou, e subţirică şi nu atârnă greu în poşetă 😀

  6. Nico says: Reply

    Ei, uite, tocmai vorbeam cu o colega despre cartea aceasta si cautam un citat. Unde puteam sa il gasesc altundeva daca nu la tine pe blog? Si eu am citit-o, si tot asa mi-au ramas cateva lucruri in minte, care mi-au parut mai valoroase!

    1. Laura Frunză says: Reply

      Ce citat? 🙂

Leave a Reply