La revedere, vară! Bun venit, toamnă!

Anul acesta am decis să ne luăm la revedere de la vară într-un mod mai “festiv” şi am plănuit o excursie de două zile cu cortul la Gostinu (plaja de la Giurgiu). Nu i-am spus Elizei decât cu o zi înainte (altfel m-ar fi tocat mărunt, mărunt), n-a fost ea prea încântată, avea chef de stat acasă şi lenevit la televizor, dar până la urmă s-a distrat foarte mult şi a declarat că a fost un weekend minunat. Mă rog, măcar pentru ea a fost 😀

Am plecat cu nişte aşteptări foarte ridicate de linişte şi pace şi contemplat curgerea Dunării de pe şezlong, în timp ce în spate flutură frunzele pomilor din pădure. N-a fost să fie. Am avut vreme bună, ce-i drept, dar în materie de linişte a fost coşmarul vieţii mele. Am auzit atâtea stiluri de manele, muzică populară, uşoară, răcnete de adulţi beţi şi gluma cu “litotal, tete, plajă, tete” repetată de absolut fiecare persoană care parca maşina fix în fundul cortului nostru deşi, slavă Domnului, spaţiu era suficient, cât să-mi moară vreo mie de neuroni şi să am nevoie de foarte multe calmante ca să nu dau foc nimănui. Nici noaptea n-am putut să dorm. În dreapta cortului, o nuntă înregistrată (cu sârbe din alea îndrăcite şi oameni care strigau “cuscru, mi-am pus chiloţii în cap ca să nu fac insolaţie”) a urlat până pe la 2-3 dimineaţa. În stânga, dinspre sat, o nuntă cu manele a zbierat până la 7 dimineaţa. Am sperat că, fiind în sat, poate măcar la 7 când începe slujba la Biserică se vor potoli, pentru că nu reuşeam să concep că cineva poate asculta muzica aia până la orele alea. Pe plajă, boxe uriaşe, maşini cu portierele deschise şi oameni care nu pricepeau că nu-s singuri pe plajă. M-am întors în Bucureşti cu nervii ferfeniţă şi detestând profund o anumită categorie de conaţionali.

Lăsând toate astea la o parte, a fost o excursie reuşită, am fost bine organizaţi, nu ne-a lipsit nimic (poate doar crema solară, nu mai aveam şi nu am considerat că mai e nevoie, dar Eliza s-a prăjit puţin).

Gostinu este un loc complet neamenajat, nu există terase cu mâncare (era un soi de terasă ambulantă cu bere şi seminţe), nu există duşuri sau toalete (doar pădurea). Există o bucăţică de plajă cu nisip dar şi plajă cu un nămol foarte fin. Eliza a stat în apă doar aproape de mal, mi-era frică s-o las mai departe, chiar dacă ştie să înoate. Dunărea curgea foarte încet, nu avea cum să te ia apa, decât dacă erai pe o saltea, altfel copiii mai mari erau destul de în siguranţă.

DSCN8201

Referitor la mâncare ne-am organizat aşa:

Ziua 1, sâmbătă:

Dimineaţa am mâncat ce ne-am adus de acasă, nişte muşchi file, pâine, roşii, castraveţi şi la desert turtă dulce. De băut: ness cu apă rece (nu am mai vrut să investesc în butelie şi aragaz de campanie pt două zile – sunt pe listă pentru anul viitor).

La prânz/seară (am mâncat ceva mai târziu şi n-a mai fost nevoie de cină) – am făcut burgeri la grătar, cu cartofi (wedges fierţi şi apoi prăjiţi în aceeaşi oală pusă pe grătar). A fost ceva bătaie de cap, că a trebuit să pregătesc de acasă, în borcane, sosul şi ceapa caramelizată şi acolo să-i modelez, să tai caşcavalul, să prăjim şi baconul, să încălzim şi chiflele – cam greu pe un grătar mic, dar totul a ieşit delicios în cele din urmă.

burgeri la gratar
Una dintre încercările mele nereuşite de a face o poză de revistă

Ziua 2, duminică:

Dimineaţa am mâncat lapte cu cereale (lapte UHT) şi am băut ness cu lapte. Am luat de acasă trei punguţe cu trei tipuri de cereale şi fiecare şi-a ales preferatele.

La brunch am mâncat pateu şi sardine cu roşii şi castraveţi.

La prânzul târziu am gătit legume: am copt vinete şi am preparat salată, am făcut ciuperci şi porumb pe grătar şi cartofi copţi pe jar. Nu am avut ladă frigorifică, aşa că a doua zi nu s-a pus problema de carne.

Cu toaleta ne-am organizat aşa: am avut un loc în pădure unde am agăţat o pungă şi am folosit doar locul respectiv, punând hârtia igienică în punga respectivă. La final am strâns punga şi am aruncat-o la gunoi (există un loc de depozitare a gunoiului). Am încercat să lăsăm cât mai puţine, spre deloc, urme ale trecerii noastre pe acolo. Din păcate nu pot spune acelaşi lucru despre ceilalţi care lăsau sticle, pahare de bere, ambalaje de seminţe sau gustări sau tăiau lemne pt grătar direct din copac deşi existau destule resturi de beţe şi scoarţă care puteau fi culese pur şi simplu.

Cu “cazarea” am procedat astfel: am avut un cort “2 secunde” de la Decathlon, o saltea de trei persoane pe care am îmbrăcat-o într-un cearşaf cu elastic (umflată cu o pompă manuală), 3 saci de dormit, pernuţe. Pentru relaxat, am avut trei şezlonguri în care am investit în toamna asta cu gândul că le vom folosi mai multă vreme. Singura problemă ar fi depozitarea, încă nu ştiu unde să le pun 😀

Am mai cumpărat un grătar cu picioare (nu-mi place să fac focul pe pământ, se reface foarte greu pământul şi vegetaţia în zona respectivă şi un sac de cărbuni.

Alte lucruri de pus în bagaj: lanterne puternice (e beznă şi cam sinistru noaptea 😀 ), jucării de plajă, spray anti-ţânţari, baterii externe sau un încărcător solar (eu tocmai am primit unul cadou de la Sun Plaza şi mi-a zis cineva că ar fi unul de calitate, eu recunosc că nu mă pricep – încă nu înţeleg dacă funcţionează cu lumină solară sau trebuie să bată soarele direct în el). Noi am mai avut şi un telescop ca să privim stelele, cărţi de joc şi o carte de citit pentru mine. Ideale ar fi fost nişte dopuri de urechi dar nu mi-a trecut prin cap 😀 Să aveţi multă apă la voi, atât de băut, cât şi menajeră (un bidon-două de 5 litri). Tot din categoria “multe şi variate” – gustări şi ronţăieli. Eliza mai mereu cerea câte ceva şi am avut, din fericire, o mulţime de covrigei, sticksuri, toortitzi, turtă dulce etc, chestii fără ciocolată/cremă, rezistente şi “uscate”.

rasarit de soare
Răsărit de soare

Ar fi fost frumos să facem şi un foc de tabără dar am decis că n-ar fi sigur cu atâţia copaci în preajmă şi am renunţat. Am văzut oameni care au făcut ditamai rugul chiar sub un copac şi vă spun sincer că mi-a fost puţin teamă să nu ia foc.

Eliza a mai fost plecată la cort cu tatăl ei vara asta (într-o zonă foarte friguroasă de munte) şi, în general, este un copil adaptabil la orice condiţii, care apreciază libertatea pe care ţi-o oferă excursiile în natură. Eu nu sunt neapărat pasionată de mersul cu cortul, îmi place să mă respect măcar în vacanţă şi să nu-mi fac nevoile în natură, să mă spăl pe bucăţi şi să gătesc de trei ori pe zi, dar o excursie de două zile pe vară zic eu că e acceptabil, măcar ca team-building de familie 😀 Eliza şi-ar fi dorit mult să avem şi un ceaun cu pirostii la care să gătim, dar chiar n-aveam chef să dau banii pe el şi nici să îl mut de colo-colo ulterior, aşa că am renunţat la idee. Dar dacă aveţi un garaj sau o casă la ţară unde puteţi depozita lucruri mai voluminoase, nimic nu se compară cu gătitul la ceaun în aer liber.

DSCN8167

Cu asta s-au încheiat călătoriile noastre pe anul aceasta şi abia aştept să-i fac Elizei un colaj frumos cu poze din vara care a trecut, ca să şi-l pună în camera ei să nu uite cât de mult s-a plimbat şi câte încă mai poate face şi anul viitor. Voi pe unde aţi mai fost? Ce ne mai recomandaţi frumos de văzut anul viitor? Deja am pus pe listă Bucovina (despre care a povestit Ioana Marinescu aici) şi cascada Duruitoarea (despre care am văzut pe Facebook la Alice Ciobanu). Mai rămâne de acoperit marea, dar am vrea să fie un loc mai sălbatic şi mai izolat şi cred că am găsit locul ideal, rămâne de văzut cum ne organizăm 🙂

Save

Save

Save

Save

12 Comment

  1. ole says: Reply

    anul asta doar prin tara…pe la Marisel, Lacul Belis, Alba Iulia, Cheile Turzii, Salina Turda si altele aproape de casa+cateva zile in vacanta de Paste in satul Varghis din Covasna+cetatea Rupea ca era aproape. In weekend mergem la Sibiu , se intampla sa fie festivalul Transilvania Gastronomica (mergeam oricum dar e o coincidenta placuta).

    1. Laura Frunză says: Reply

      Ce dor îmi e de Mărişel! În special de tocana de hribi şi de smântâna de acolo! Dar e cam departe pentru noi. Partea aia de Ardeal nu cred să se afle în cărţi ca destinaţie pentru noi prea curând, nu-mi place să merg aşa mult cu maşina, mă oboseşte teribil.

      1. ole says: Reply

        noi locuim in Cluj deci…much easier. cand am fost in Belis am mers pe jos prin padure pana la lac, am mancat zmeura direct din padure, am cules ciuperci…a fost superb. Iar lacul arata nemaipomenit, ca o mare inconjurata de brazi

  2. Violeta.argatu says: Reply

    Mergeti la Corbu,la mare cu cortul. Am fost noi, 6 nopti.
    Mai salbatic de atat nu cred sa existe. in zona de campare (ci taxa 50 ron/ noapte) au dus interior exterior, loc de spalat vase,apa curenta,muzica mbientala la toaleta,iluminat, fff curat, la orice ora. Liniste si pace din belsug,toata lumea respecta programul de somn-08-22. Chiar supeeer. Plaja cu muuulte scoici si melci la mal, apa ffffoarte curata, iar in zona in care am stat noi debitul de oameni era redus. Mai campau si pe plaja, dar nu mai e voie. Zona de campare e cu intrare securizata, la 100 m de plaja. Tre sunat si rezervat dinainte dc vrei la “cu taxa”, atata tot :).
    Poti sa intri pe malulmarii.ro- plaja corbu pt detalii 🙂

    1. Laura Frunză says: Reply

      O să mă gândesc 😀 Nu-s făcută pentru concedii aşa de lungi la cort.

      1. Violeta.argatu says: Reply

        Pai eu am fost prima data :d si mai vreau :)). A fost peste asteptarile mele, dar raman la parerea pe care mi-am facut-o: 3 nopti la mare sunt suficiente- daca vremea e buna. Pt mine a fost bine, am fost cu sor’mea si fetitele ei, nasii lor si finii lor. 16 bucati oameni, din care 9 copii, parca ti-am mai zis. Ea s-a ocupat de mancare, am avut mancare proaspata zilnic :p. Asa, m-as mai duce. Nu am avut decat grija Mariei, astia mai mari s-au jucat intre ei, n-au avut treaba.
        Pe cont propriu, cred ca e mai greu, ca tre sa stau si dupa copii si sa fac si mancare :). Cu ei, a fost totul la gramada, chiar fain 🙂

  3. La Gostinu nu e nimic amenajat pentru ca plaja aia e dependenta de debitul Dunarii: daca e apa scazuta, plaja este, daca e apa crescuta, plaja nu mai este 🙂 Singura constanta in locul acela este nesimtirea oamenilor (adica mizeria si muzica teribila) – motiv pentru care eu nu m-am dus niciodata acolo. Nu cred ca tara asta se mai face bine…

    1. Laura Frunză says: Reply

      Ştii că asta mă întrebam şi eu în week-end? Oare câţi ani trebuie să treacă până să se vindece societatea? Dar se pare că oricâţi ani ar trece, nu ne vom mai vindeca, ci din contră 🙁

  4. Nedelea Mihaela says: Reply

    Va asteptam in Bucovina! Oricand, nu doar toamna. Iarna e superb, vara de asemenea.

  5. Irina says: Reply

    Eu anul acesta nu am iesit nicaieri mai departe de Constanta :(. Cel mai departe am ajuns pe langa cetatea Capidava si un drum la Otopeni, dar nu se pune… Nu stiu de ce n-am iesit nicaieri… am avut planuri de grup (Valcea, Arges, Cluj) care au murit in fasa si mai am vreo 2 planuri pentru toamna pe care le am in minte creionate de una singura… o sa vad ce iese pana la urma. Chiar e trist sa privesti in urma si sa realizezi ca n-ai facut mare lucru…

    P.S. Am fost multisor la plaja, oare se pune?

    1. Laura Frunză says: Reply

      Plaja întotdeauna se pune, chiar dacă e în oraşul tău!

  6. Ce frumos!

Leave a Reply