La film – Vaiana

Când am publicat ultima recenzie de film de animaţie pentru copii, mă întreba o cititoare dacă există vreun film de animaţie din ultimii ani care să-mi placă. Recunosc că, într-adevăr, am părut cam cârcotaşă în ultimele câteva recenzii făcute, în special pentru că e cam greu să mă mai impresioneze ceva. E drept că Elizei i-au plăcut toate filmele la care am fost şi până la urmă ea, copilul, este cea care decide, nu eu, adultul. Dar Vaiana a fost un film care ne-a încântat pe amândouă.Filmul acesta are ceva diferit, ceva ce s-a mai încercat şi înainte cu Brave, dar s-a perfecţionat abia acum. Vaiana (Moana în original) este fiica unui şef de trib din insula Montunui şi se pregăteşte să devină ea însăşi conducătoare. Interesant de observat este faptul că nimeni nu încearcă s-o mărite pe Vaiana iar viitorul ei ca şef de trib nu este condiţionat de prezenţa unui soţ. De altfel, în tot filmul nu apare deloc ideea de relaţie/căsătorie/dragoste romantică, accentul punându-se pe dezvoltarea personală a Vaianei şi pe reuşita demersurilor ei de a-şi salva poporul.

Filmul începe cu Vaiana în copilărie, ascultând cu interes legendele povestite de bunica ei. Cea mai importantă legendă pare să fie cea a lui Te Fiti, zeiţa insulei, căreia i s-a furat inima (sub forma unei pietre strălucitoare) de către semizeul Maui. După săvârşirea acestei fapte, Maui este atacat de un monstru, Te Ka, piatra dispare în ocean iar despre semizeu nu se mai ştie nimic. O mie de ani mai târziu, insula pe care se află poporul Vaianei începe să fie atacată de ceva malefic: nucile de cocos se strică şi nu se mai găsesc peşti în ocean.

Doritoare de aventură şi atrasă de oceanul misterios, Vaiana îi propune tatălui ei să navigheze dincolo de recif pentru a pescui. Acesta refuză complet, deoarece cu mulţi ani în urmă, îşi pierduse cel mai bun prieten în urma unei furtuni care îi prinsese dincolo de recif. Percepţia generală în sat este că oceanul e ceva rău şi distrugător, spre deosebire de Vaiana care este atrasă în mod irezistibil de frumuseţea şi posibilităţile oceanului. În cele din urmă, susţinută de bunica ei (care este pe moarte) şi aflând că poporul ei a fost la origini nomad, Vaiana fuge de acasă într-o canoe, cu gândul de a-l găsi pe Maui, a returna inima lui Te Fiti şi a readuce înapoi armonia în natură.

Aventurile care urmează stârnesc şi râsete dar şi emoţii. Maui se dovedeşte a fi un semizeu cu aere de superioritate care o desconsideră pe Vaiana şi care nu are nicio remuşcare pentru ceea ce a făcut. Ba chiar încearcă s-o închidă pe Vaiana într-o peşteră şi să-i fure barca, însă nu are nicio şansă cu această fată isteaţă, hotărâtă şi plină de resurse.

Finalul este surprinzător şi emoţionant şi recunosc că nu m-am aşteptat la el. Ba mai mult, obişnuită de Disney cu faptul că trebuie să existe un cuplu în fiecare poveste, mă aşteptam ca Vaiana şi cu Maui să formeze la final o pereche. Îmi închipuiam că Maui îşi va pierde puterile de semizeu şi va rămâne alături de Vaiana în satul ei. Dar lucrurile nu se întâmplă aşa, iar finalul este cu atât mai frumos din acest motiv.

Recomand din toată inima acest film, în special fetiţelor. Vaiana le va dovedi că pot face în viaţă orice îşi doresc ele, chiar dacă familia sau societatea le spune că un lucru nu e pentru fete sau că nu se poate. În plus, Vaiana este desenată ceva mai realist (cuvânt folosit de Eliza) şi acest lucru mi-a făcut-o foarte dragă: gleznele groase şi palmele mai dolofane, cu unghii scurte, plus părul care îi stă ciudat de fiecare dată când se udă, o fac să pară mai umană decât celelalte eroine Disney de până acum.

Să mergeţi să-l vedeţi şi să-mi spuneţi dacă v-a plăcut!

Filmul este distribuit în România de CineForum şi a avut premiera pe 25 noiembrie.

Save

Save

Save

Save