Lumina iubirii – o poveste de Crăciun pentru adolescenţi

cover_lumina_iubirii

Cam în fiecare an am recomandat şi cărţi pentru adolescenţi, nu doar pentru copii sau adulţi, aşa că nu mă pot dezice nici anul acesta. Ca să fiu sinceră, eu am renunţat de ceva vreme să mai citesc cărţi pentru adolescenţi (numite generic YA/young adult) pentru că începuseră să mă plictisească după anii de tradus şi scris recenzii pentru asemenea cărţi. Personajele erau previzibile (fetişcane, eventual tocilare sau neadaptate social, înnamorate până la obsesie de un EL foarte masculin, misterios şi perfect), acţiunea tărăgăna la nesfârşit (eventual în trei-patru volume care spuneau acelaşi lucru, mai mult sau mai puţin) iar scriitura nu era dintre cele mai bune.

Între timp lucrurile s-au mai schimbat, autorii au început să realizeze că nu mai merge aşa şi au început să scoată cărţi mai realiste, cu sentimente autentice, cu personaje mai credibile şi scrise ceva mai bine. Unul dintre aceste romane este şi Lumina iubirii de Jay Asher, publicat acum în decembrie la Leda Edge (imprint Corint) şi pe care am avut plăcerea să-l citesc când probabil nici nu ajunsese pe rafturi 🙂

cover_lumina_iubirii

Lumina iubirii e un roman ca filmele de Crăciun Hallmark. O avem pe Sierra, fiica adolescentă a unei familii care deţine o afacere cu brazi de Crăciun. Cu ocazia asta aflăm exact cum se plantează, cum se taie, în cât timp creşte şi cât de greu se vinde un brad de Crăciun. Ştiu că la noi e isterie cu “nu cumpăraţi brazi naturali” dar eu nu sunt de acord cu asta. Atât timp cât brazii provin dintr-o fermă de brazi autorizată, mi se pare perfect ok să-i cumpărăm. Altfel o să ajungă la gunoi iar oamenii care se ocupă cu asta o să dea faliment. În situaţia asta se află oarecum şi familia Sierrei. În fiecare an, ei pleacă din Oregon în California pentru a sta o lună de zile într-o piaţă de brazi. Dorm într-o rulotă, iar fata lor îşi face temele prin corespondenţă cu profesorii, în puţinul timp liber pe care îl are, deoarece în rest munceşte din greu alături de părinţii ei la vânzarea brazilor.

Sierra duce o viaţă dublă: are prieteni şi în Oregon şi în California, ba chiar o vreme a mers la şcoală în ambele locuri. Singura problemă e că se simte cumva dezrădăcinată între cele două lumi şi că niciodată n-a petrecut Crăciunul acasă la ea. Anul acesta pare să fie ultimul în care părinţii ei vor mai veni în California, deoarece vânzarea de brazi nu merge prea bine. Sierra e tristă că va trebui să renunţe definitiv la prietena ei din California, dar şi pentru că vânzarea de brazi era o tradiţie şi îi pare rău să renunţe la ea. Iar anul ăsta apare un motiv în plus de tristeţe: Sierra se îndrăgosteşte de un băiat cu o reputaţie proastă, pe nume Caleb. Relaţia lor evoluează repede dar într-un mod frumos. În atmosfera Crăciunului, presărată cu toate simbolurile specifice (fursecuri, ciocolată caldă cu mentă, brazi, Moş Crăciun, miros de brad, pulovere haioase, slujba de Crăciun – foarte frumos descrisă şi asemănătoare mai degrabă cu slujba noastră de Înviere), e şi greu să nu ai parte de o idilă romantică demnă de un film cu final fericit. Numai că Caleb şi-a atacat cândva sora cu un cuţit, lucru care nu îl face tocmai de încredere în ochii părinţilor şi prietenilor Sierrei, motiv pentru care relaţia lor este pusă la încercare.

Vă las pe voi să descoperiţi cum se termină, e un final dulce-amărui dar blajin. Mi-a plăcut cartea mult tocmai datorită acestui sentiment de calm. Avem adolescenţi cumsecade, nimeni nu agresează pe nimeni, nu vedem bullying, nu există tensiuni sexuale exagerate (de fapt, mai deloc, cei doi doar se sărută), iar conflictele sunt mai degrabă inexistente. Incidentul pentru care este blamat Caleb se dovedeşte a nu fi chiar aşa tragic, iar concluzia finală e că e bine să iertăm şi să acordăm tuturor a doua şansă.

Dacă aveţi adolescenţi în familie sau dacă vă plac filmele Hallmark şi vreţi să citiţi voi o carte frumoasă, căutaţi Lumina iubirii, sunt sigură că n-o să regretaţi.

Save

Save

Save

1 Comment

  1. RADU IRINA CLAUDIA says: Reply

    Multumim. 🙂

Leave a Reply