Cum alegem un sport sau o activitate extraşcolară pentru copil

Acestea sunt notiţe pe care mi le-am făcut pentru o a treia înregistrare la Itsy-Bitsy, dar pentru că subiectul se mai discutase, nu le-am mai folosit. Prin urmare, ca să nu se piardă munca mea, totuşi, le pun şi aici pe blog, poate vă ajută.

Când vine vorba de un sport sau de o activitate extraşcolară, ideal ar fi să aleagă copilul dar ce faceţi când nu ştie încă ce anume îi place sau din ce activităţi poate alege?

În primul rând mergeţi şi testaţi sau verificaţi ofertele educaţionale puse la dispoziţie de diferite cluburi – cum ar fi Palatul Copiilor, de ex, dar şi cluburi private. Identificaţi cluburile din zona voastră. Dacă copilul e mai mic, ar fi ideal să nu-l căraţi până în celălalt capăt al oraşului şi cu atât mai mult dacă e şcolar – veţi pierde foarte mult timp pe drum şi copilul va fi foarte obosit. După ce a traversat oraşul cu tramvaiul pentru un curs de înot acum trei ani, am renunţat la sportul acesta până s-a deschis un bazin la noi în cartier. Şi la gimnastică merge de când am descoperit un curs la câteva staţii de troleibuz de noi. Economisim foarte mult timp astfel.

limitaţi la maxim două tipuri de activităţi pe săptămână, de preferat combinate, adică înot şi engleză sau balet şi teatru. Încercaţi să cuplaţi o activitate fizică cu una non-fizică, asta, desigur, în cazul în care copilul nu face performanţă în vreun domeniu, caz în care programul lui va arăta cu siguranţă altfel.

Dacă vreţi să facă de toate, încercaţi să le organizaţi în funcţie de sezon. Vara – înot, tenis, volei etc. Iarna – sporturi de interior sau sporturi de iarnă (patinaj, ski). Pe Eliza o duc la înot doar din aprilie, iar la patinaj merge doar din noiembrie până în februarie.

Un program foarte încărcat va dăuna sănătăţii fizice şi psihice a copilului şi îi va afecta şi viaţa de şcolar (dacă este la şcoală). Copilul trebuie să aibă suficient timp la dispoziţie pentru joacă liberă acasă sau în parc, şi pentru interacţiune socială neorganizată/neplanificată. Momentan, Eliza are trei zile din cinci ocupate cu activităţi extraşcolare şi uneori mi se plânge că e obosită. Aşa că aştept să termine modulul de germană ca să înceapă înotul, nu le înghesui pe toate acum.

dscn7054

Nu puneţi la suflet dacă copilului nu-i plac activităţile propuse de voi – mai încercaţi până găsiţi ceva care să-i facă plăcere. Deşi Eliza a testat multe sporturi, eu nici acum nu ştiu cu adevărat ce-i place. Se duce oriunde o trimit, dar se vede că nu o face dintr-un motiv intrinsec, deşi munceşte cu tenacitate peste tot.

Alte criterii de care trebuie să ţineţi cont: condiţiile în care se desfăşoară activitatea (există vestiare, toalete, zone de aşteptare pentru părinţi, e cald, e frig, accesul în clădire e dificil etc), persoana care antrenează/instruieşte copiii e potrivită, are experienţa necesară, are „lipici” la copii etc. Noi am testat la un moment dat un club de dans, de exemplu, şi din start nu mi-a plăcut faptul că nu aveau vestiar şi că atmosfera din sala de antrenament era prea cazonă pentru ceva ce trebuia să fie plăcut. Ştiam că Eliza nu va funcţiona într-un astfel de mediu şi am renunţat.

Şi nu în ultimul rând, elefantul din sufragerie – preţul. Nu trebuie să jefuiţi vistieria familiei pentru asta şi nici să simţiţi că renunţaţi voi la ceva sau că faceţi un sacrificiu pentru a-l da pe copil la un sport sau altă activitate. Şi în niciun caz, nu-i sacrificaţi pe ceilalţi fraţi, dacă unul dintre copii face performanţă, de exemplu!

Dacă mai aveţi şi alte idei pe acest subiect, le aştept cu drag în comentarii.

 

3 Comment

  1. Andreea L. says: Reply

    Baiatul meu ( 13 ani) face badminton 2 ore pe saptamana cu o doamna pofesoara careia ii platim orele si inchiriea salii. Sunt vreo 5-6 copii in grupa. A mers la badminton vreo 2 ani, de cand era in clasa a V-a. Anul trecut, prin toamna, s-a nimerit ca la o ora de badminton sa fie doar el. Atunci doamna a jucat doar cu el si i-a zis: Tu tii gresit racheta de badminton in mana. Cand mi-a povestit copilul, nu-mi venea sa cred!! Adica o profesoara, nu vede cum tin copiii racheta in mana timp de 2 ani? Ma intreb la ce se uita profesoara in timpul orelor!! La bani, oare?
    Baiatul meu mai vrea sa mai mearga, s-a obisnuit acolo, dar mie nu-mi mai vine sa il las. Sunt oare perfectionista?

    1. Laura Frunză says: Reply

      Nu eşti deloc perfecţionistă, mi se pare perfect normal să ai pretenţii ca profesorul de badminton să-l înveţe să ţină corect racheta. Am mai păţit şi noi aşa, cu baletul. După un an de balet, nu mai ştia nici ce învăţase înainte darămite ceva nou!

  2. Cristina O says: Reply

    Si noi avem acum ocupate cu activitati 4 zile din 7, dar în curand vor fi 5 din 7 fiindca reluăm înotul (la solicitarea copilului). Stiu, sunt cam multe activit pt un copil de clasa pregătitoare, dar m-am gândit ca atata timp cat nu da semne de oboseala, ba cere si aia si aia si aia, atata timp cat doarme suficient, nu neglijăm scoala, vom continuam asa.

Leave a Reply