Ghid de înţelepciune pentru mame şi fiice

ghid-de-intelepciune-pentru-mame-si-fiice

Când am primit cartea asta, Eliza s-a uitat la titlu şi a zis: “să citeşti şi tu cartea asta, poate mai înveţi cum să te porţi cu fiica ta”. Am râs şi i-am răspuns: “poate citeşti şi tu cartea, să înveţi cum să te porţi cu mama ta!” A râs şi ea, apoi am pus cartea în teanc şi am mai scos-o într-o după amiază când am ieşit cu căruţul în parc şi aveam nevoie de o lectură mai uşoară. S-a dovedit până la urmă că nu e o carte care să te înveţe cum să te porţi cu copiii sau cu părinţii, ci e o carte de sfaturi de viaţă, majoritatea nemuritoare, care se aplică în orice epocă.

Autoarea, Alexandra Stoddard, este o venerabilă bunică, mama a două fete şi autoare de diferite cărţi de lifestyle. La Humanitas, mai e tradusă încă o carte, Sfaturi pentru fiica mea.ghid-de-intelepciune-pentru-mame-si-fiice

Ghidul de înţelepciune pentru mame şi fiice e împărţită în capitole scurte care trasează nişte criterii generale după care ar fi frumos să ne trăim viaţa ca femei, fie că suntem mame sau fiice, punctate de experienţa autoarei şi care, mai degrabă, îndeamnă la introspecţie, decât dă sfaturi care trebuie musai urmate. Abordarea autoarei e una hedonistă, ea îndemnându-ne să ne acordăm timp pentru noi însene (chiar dacă avem copii mici), să avem spaţiul nostru personal în care să nu intre nimeni fără acordul nostru, să delegăm sarcinile care nu ne plac (chiar dacă asta ne costă uneori), să ne conectăm la natură cât mai des (ea se declară în război cu tehnologia), să nu suferim pentru lucrurile pe care nu le putem controla, să învăţăm să acceptăm dezamăgirile cu graţie, să respectăm planeta şi resursele ei, să căutăm compania oamenilor care ne inspiră, să nu încetăm niciodată să învăţăm, să facem alegeri corecte, să preţuim timpul, să nu ne temem de schimbări, să păstrăm legătura cu oamenii dragi şi să petrecem cât mai mult timp cu familia, în detrimentul altor lucruri.

Este genul acela de carte pe care s-o ţii în bibliotecă şi pe care s-o mai răsfoieşti din când în când, pentru că sunt lucruri care îţi vor face plăcere şi peste câteva luni sau un an şi poate îţi vei aduce aminte că atunci când ai citit-o, ţi-ai făcut nişte planuri pe care nu le-ai respectat şi poate ar fi momentul să faci ceva în sensul acesta. Citind despre experienţa Alexandrei Stoddard, despre căsuţa ei cu grădină de trandafiri şi privelişte spre frunzişul colorat de toamnă specific statului Connecticut, mi-am dorit să petrec mai mult timp la ţară, să stau în grădină, să ascult zumzetul şi forfota curţii, să privesc frunzişul vişinilor şi florile, să ies la plimbare pe malul unor pârâiaşe, să-l plimb pe bebe în spate prin păduri şi s-o ţin de mână pe Eliza pe poteci de munte. Sunt conştientă că voi închide cartea şi o parte din visul acesta va dispărea, pentru că deh, preocupările cotidiene, lipsa timpului, vreme urâtă, lipsa sincronizării cu ceilalţi etc.

Sunt multe pasaje pe care le-aş fi subliniat în carte dar nu aveam creion în parc, aşa că o să reiau lectura ei cu creionul în mână. Îmi place în mod deosebit înclinaţia ei spre ordinea şi felul în care crede că ordinea precede frumuseţea. Ştiu că sunt oameni care funcţionează în dezordine şi haos, dar eu nu sunt unul dintre ei, mie îmi place ordinea, îmi place să am un spaţiu neaglomerat, nu pot gândi bine când totul e vraişte şi în neorînduială şi parcă nici nu mă odihnesc bine. Îmi aduc şi acum aminte din copilărie că cel mai mult îmi plăcea ziua în care, după curăţenia generală de Paşte şi de Crăciun, mama punea la loc perdelele călcate, milieurile apretate, covorul era aspirat şi periat, praful şters, toate lucrurile puse la loc, o vază cu flori proaspete pe frigider sau pe masa din sufragerie, geamurile sclipeau de curăţenie şi în aer mirosea vag a apret şi rufe uscate la aer. Era momentul meu preferat, nu-mi mai venea să fac nimic doar ca să păstrez senzaţia aceea. Dar am divagat, iar cartea nu e numai despre asta, ci e despre cum să-ţi trăieşti viaţa în cel mai confortabil mod cu putinţă, ca să nu-ţi pară rău când ajungi la finalul ei.

Dacă nu ştiţi ce să oferiţi cadou de Paşte mamelor voastre, această carte ar putea fi o alegere foarte bună, e o lectură tare tihnită care le va plăcea mult.

Leave a Reply