Acum două săptămâni a avut loc şi în România lansarea filmului Frumoasa şi Bestia, un remake al clasicului animat lansat prima oară în 1991. Ca mai tot ce se lansează în ultima vreme, şi acest film pentru copii a fost şi este foarte controversat pe nedrept. Remarc cu tristeţe că Disney a ajuns în ultima vreme să încaseze loviturile la fel cum Mc încasează toate loviturile din industria de fast-food, Danone pe iaurturi şi Coca-Cola pe băuturi carbogazoase şi vă spun sincer că pe mine mă cam doare. Chiar nu avem atâtea lucruri pe care să le umplem cu noroi şi să facem tot felul de războaie şi de campanii, ni s-a căşunat pe un film pentru copii? Oricum, Disney nu e la primul atac de acest gen, şi când a apărut Frozen (Regatul de gheaţă), s-au trezit unii să strige că e vorba de o lesbiană în film (că, vezi Doamne, Elsa e singură în munţi, că de fapt nu vorbeşte despre faptul că îşi poate expune puterile ei magice acum, ci că îşi poate expune orientarea sexuală şi alte mizerii de gen).
Eu nu am ajuns la film dar din ce am văzut în trailer, filmul respectă foarte bine firul epic al animaţiei (spre deosebire de alte re-make-uri Disney cu actori, de exemplu) iar de animaţie nu prea am auzit oameni să se plângă. Ca să clarific, totuşi, neînţelegerile legate de acest film, am rugat-o pe Miruna (www.ea-si-ea.ro) să meargă la film şi să ne spună dacă acuzaţiile legate de homosexualitate au vreun temei. Iată ce mi-a transmis Miruna pentru cititorii blogului:
“Am fost miercuri la premiera filmului Frumoasa şi Bestia împreuna cu fetiţa mea şi la dorinţa ei. Fiind avizată de discuţiile pe baza scenelor cu un conţinut sexual – homosexual – am urmărit atent atât dialogurile cât şi limbajul corporal pentru a identifica aceste situaţii. Putem discuta de scena din cârciuma satului când se cânta în cinstea lui Gaston – scenă reprodusă cu mare fidelitate, ca aproape toate dialogurile din film, dupa povestea şi desenul animat Disney. LeFou este puţin efeminat, dar nimic exagerat sau tendenţios, dar acest personaj aşa a fost intenţionat încă de la început. Şi în animaţie este reprezentat la fel, el îl idolatrizează pe Gaston, urmându-l pe acesta ca un slujitor credincios. Celelalte două scene, una de travesty şi cealaltă de fix o secundă, se află în finalul desenului. În timpul luptei din castelul bestiei, doamna garderobă îi îmbracă pe cei trei acoliţi ai lui Gaston în rochii şi le aplică machiaj, unul părând încântat de transformare. Acelaşi personaj este surprins pentru o secundă dansând cu LeFou în final. Totul este realizat cu iz de parodie, machiajul şi costumele sunt interpretate spre stilul cabaret în tot filmul.
La final am întrebat-o pe fetiţa mea daca a observat că LeFou dansează cu un bărbat. Copilul nu a surprins deloc şi nu a înregistrat momentul. Era cu ochii dupa perechea Bestie/Frumoasa.
Eu cred ca noi ar trebui să deschidem minţile copiilor nostri şi mai ales pe cele ale fetiţelor, pentru că majoritatea filmelor Disney pe ele le au ca public direct, că nu este ok să aşteptăm să vină un prinţ să ne salveze, ci că noi prin forţa noastră ne putem salva. E cumva puţin amuzant şi ironic că nu ne preocupam de faptul ca în aceasta poveste o tânără fată este lăsată de părintele ei în mâinile unui monstru fioros care îi spune că o va ţine sechestrată într-o temniţă pentru tot restul vieţii. Apoi victima se îndrăgosteşte de abuzator şi, în final, speră că, prin forţa iubirii ei, monstrul se va transforma într-un prinţ şi vor trăi fericiţi până la adânci bătraneţi, aşa cum în Mica sirenă, Ariel, o tânără de 16 ani fuge de acasă şi renunţă la însăşi esenţa ei ca fiinţă – coada de sirenă – pentru a fi cu un tânăr pe care l-a văzut pentru câteva clipe în stare de inconştienţă.”
Deci mergeţi la film şi lăsaţi prostiile şi conspiraţiile, e doar un film bazat pe un basm, ca atâtea multe altele şi cred că avem suficiente lucruri de care să ne preocupăm pe lumea asta şi care sunt mult mai importante decât un film pentru copii.
Filmul este disponibil în format 3D (subtitrat şi dublat), IMAX 3D (subtitrat) şi 4DX 3D (subtitrat şi dublat) şi este distribuit în România de CineForum.
Eu am o regulă: dacă vreau să-mi spun părerea despre un film, îl văd și mi-o spun. E valabil și cu alte aspecte ale vieții. Prefer să văd cu ochii mei și să interpretez cu mintea mea, decât să cred orbește în interpretări făcute de cei care caută tot felul de indicii pentru a-și justifica teoriile conspirațiilor în care cred.
Iar desenele animate, le iau așa cum sunt: desene animate, mai ales cele de la Disney.
Ador desenele animate. Probabil faptul că le-am descoperit la o vârstă destul de înaintată, m-a atașat și mai mult de ele. Încă le urmăresc cu mare plăcere și-mi amintesc cu drag de cele urmărite din copilărie.
Da, s-au schimbat multe lucruri de atunci. Cu siguranță multe sunt mai violente și nu mai transmit valorile în care cred eu. Erau desene animate agresive și pe vremea mea, dar parcă nu așa cum sunt cele de azi. Am limitat accesul copilului la alte posturi de desene animate în afară de Disney junior, pentru că mă înfior când văd ce se difuzează acum. (altfel îmi amintesc CN, de exemplu, în copilăria mea).
Dar la cinema abia aștept să ajungem și nu-mi amintesc să mă fi dezamăgit vreodată vreun film produs de Disney.
Chiar nu înțeleg de ce să susții cu înverșunare o părere (mai ales negativă) despre ceva ce nu ai văzut cu ochii tăi și nu ai judecat din propria perspectivă. Am 2 cunoștințe destul de apropiate, un pic extremiste religios, care critică mereu desenele animate. Am auzit din gura lor multe și despre Frozen, și despre Frumoasa și Bestia (și despre altele, dar acestea sunt cele mai recente). Toate sunt păreri citite pe la alții, discutate pe la biserică.
Mie îmi place mult Frozen, și-l interpretez cu totul altfel. Am și eu o soră mai mică, de care sunt foarte atașată, iar filmul ăsta îl privesc din această perspectivă.
Nu am ajuns la Frumoasa și Bestia, dar m-au revoltat părerile împrumutate, vehiculate cu atâta vehemență. Voi merge să-l văd, iar apoi îmi voi spune și eu părerea despre el.