Mic istoric al stilului meu personal

Acum 15 ani mă îmbrăcam urât. Ştiu asta pentru că am dat recent peste nişte poze uitate pe un CD şi am intrat în panică uitându-mă la ele. Slavă Domnului că pe vremea aia nu exista Facebook. Purtam mult prea mult portocaliu, care nu mi se pare că mă avantajează deloc, pantaloni evazaţi sau drepţi dintr-un sintetic dubios, blugi cu inserţii colorate, raiaţi şi taioare roz, cămăşuţe “office” cu dunguliţe sau carouri, sarafane şi neapărat seturi de gablonţuri cumpărate de la doamna care venea la birou cu “bijuuri” şi ne aştepta cu banii la salariu (culmea e că gablonţurile cumpărate atunci mai sunt şi acum, în stare impecabilă, în cutia mea de bijuterii, iar unele pe care le-am luat anul trecut sunt înnegrite şi mătuite).

Nu aveam de unde să mă inspir să mă îmbrac mai bine. Nu existau bloggeri de modă (şi ca să fiu sinceră nici acum nu mă inspiră bloggerii de modă pentru că postează doar ţinute extravagante – cu puţine excepţii) iar revistele glossy prezentau haine care costau cât salariul meu pe o lună.

Mă îmbrăcam şi eu cum mă tăia capul, cu haine cumpărate din complexurile cu standuri şi preţuiam cantitatea mai mult decât calitatea, pentru că oricum mă plictiseam repede de haine. În 15 ani am dat saci întregi de haine în stare bună, pentru că schimbam stilurile şi ţinutele de la an la an. Nu mai am în şifonier nicio haină din vremea aia, absolut nicio piesă n-a meritat păstrată, vă daţi seama cam ce risipă de bani au fost hainele alea şi câte poze de shift+delete am? 😀

În ultimii ani, am încercat în mod constant să-mi dezvolt un stil, lucru foarte dificil pentru că nu ştiam exact ce mi se potriveşte. Vedeam câte o persoană fain îmbrăcată şi încercam s-o imit, doar că eu nu arătam la fel de relaxată în hainele respective.

Cel mai relaxată mă simţeam în blugi şi tricou doar că nu puteam merge în blugi şi tricou la evenimente şi nici tot timpul la birou – am reuşit performanţa de a avea 10 tricouri de la Kenvelo fix la fel, doar că de culori diferite şi trei perechi de blugi fix la fel, doar că de culori diferite.

Într-o dimineaţă Eliza mi-a spus: auzi, dar tu în fiecare zi te îmbraci la fel? I-am răspuns în glumă că hainele par la fel, dar au culori diferite, însă recunosc că m-a înţepat niţel remarca.

Asta se întâmpla acum vreo trei ani şi pot spune că am început să mă îmbrac mai variat şi să-mi schiţez un stil abia atunci când am avut sesiunea de shopping la mine în şifonier cu Gabi Urdă acum doi ani, experienţă despre care am povestit aici.

Încă de atunci mi-am dorit foarte mult să merg cu Gabi la o sesiune de shopping adevărat, în magazine, ca să-mi dea nişte sfaturi despre cum să-mi compun nişte ţinute care să meargă la cât mai multe tipuri de evenimente, precum şi la birou în zilele cu traininguri şi vizite oficiale.

După experienţa de shopping în şifonier, aveam o idee cam cu ce să merg la sigur, aşa că la ultimele evenimente m-am dus cu singura ţinută care se mai potrivea corpului meu de acum (post-partum) – pantaloni pană, o bluză mai largă cu o fundă la gât şi un sacou care nu s-a încheiat niciodată (singurul meu sacou care merge şi sport şi elegant). Pentru întâlnirile mai casual, am ales nişte blugi tip colanţi şi în sus câte un maieu şi un pulover descheiat mai amplu – ceva care să mascheze ce e de mascat 😀

Iată că au trebuit să treacă doi ani până am reuşit s-o fac şi pe asta (se pare că mie la toate îmi ia doi ani să mă hotărăsc, pentru că şi la operaţia la ochi tot doi ani a durat :D, o fi ceva cu cifra asta) şi am fost zilele trecute cu Gabi în Centrul Comercial Auchan Titan unde am vizitat câteva magazine unde Gabi credea că voi găsi haine care să mi se potrivească.

shopping-personalizat
Deocamdată doar ţinutele, o să pun mai multe poze cu tot cu moaca mea pe pagina de Fb a blogului

Cu ajutorul lui Gabi am cumpărat câteva piese care să formeze o garderobă capsulă dedicată evenimentelor de blogging şi zilelor importante la birou. Despre conceptul de garderobă capsulă am auzit recent – înseamnă să ai haine fix atâtea câte îţi trebuie şi care să fie foarte adaptabile, să se potrivească în mai multe împrejurări.

În pozele de mai sus o să vedeţi două ţinute cu aceeaşi bluză albă (cu sacou crem şi colier geometric şi cu sacou negru şi colier roz prăfuit) şi cu acelaşi sacou crem (cu bluza albă şi pantaloni negri şi cu o rochie neagră). La final, când am tras linie, mi-am dat seama că mi-am luat haine destul de monocrome (trei bluze albe, o pereche de pantaloni negri, un sacou negru, unul crem, o rochiţă neagră şi o pereche de pantofi cu alb şi crem).

O să înveselesc ţinutele cu nişte accesorii colorate pentru că, deşi nu-mi place să port culori tari, îmi place să adaug câte o pată de culoare ţinutelor, în special prin accesorii – o broşă roşie pe sacoul negru, o broşă albastră pe cel crem (chiar am câştigat recent la o tombolă o broşă din porţelan în formă de fotoliu 😀 ), un colier colorat peste bluza albă (cum e cel geometric, pe care nu l-am luat pentru că nu se încadra în buget, momentan), o curea galbenă la pantalonii negri.

Şedinţa de consiliere vestimentară a fost cadoul meu de Paşte şi a fost o experienţă care mi-a dat o stare de bine nemaipomenită, ceva de care aveam foarte mare nevoie. N-am pierdut timpul probând ţinute care nu mă avantajau (am terminat în vreo două ore toate cumpărăturile, în condiţiile în care am pierdut mult vremea pălăvrăgind), nu m-am chinuit să intru în tot felul de haine doar ca să văd dacă îmi vin sau nu şi n-am mai încercat să imit pe nimeni, ci am mers la sigur cu ajutorul unui om care este un profesionist în ceea ce face şi mi-am găsit în sfârşit, zic eu, stilul meu.

A beneficia de consiliere vestimentară nu este o fiţă pentru cei cu bani. Chiar dacă suma investită iniţial pare mare (şi pun pariu că ştiu ce gândiţi: “păi de banii ăia îmi iau eu nişte haine”), pe termen lung este una dintre cele mai bune investiţii pentru că vă veţi schimba nu doar stilul de cumpărat, ci şi felul în care priviţi hainele. Eu de când am cunoscut-o pe Gabi cumpăr mult mai puţine haine şi mereu pornesc de la ideea: “dar oare nu pot folosi ceva ce am deja în şifonier?”

Dacă aţi ajuns până aici cu cititul, aş fi curioasă să ştiu dacă pe voi vă tentează ideea de garderobă capsulă, dacă aţi încercat vreodată şi dacă aţi fost vreodată curioase să vă analizaţi stilul vestimentar de atunci (unde “atunci” e când aţi terminat facultatea, să zicem) şi acum (unde “acum” e la câţiva ani buni de atunci). De asemenea, sunt curioasă ce stil de cumpărat aveţi (impulsiv, compulsiv, domol, cumpăraţi online/offline, haine exclusiv noi sau din târguri, la preţ întreg sau reduceri etc) şi dacă vă place ideea de a vă întâlni cu un consilier vestimentar.

Am cumpărat hainele din magazinele: Etic (două sacouri, o bluză albă, o pereche de pantaloni negri), Tina R (două bluze albe şi o rochiţă neagră), CCC (pantofii şi o poşetă micuţă). Pe Gabi Urdă o găsiţi aici, o şedinţă de consiliere personalizată costă 100 de EUR.

Ca să vă inspir, o să postez curând câteva poze pe pagina de Facebook, cu hashtagurile #GarderobaCapsula, #AntiConsumerism, #GabiUrda, #ShoppingPersonalizat şi #ParentingPR, aşa că vă invit să mă urmăriţi şi acolo (şi o să vă arăt şi la ce pantofi nu m-aş fi uitat deloc în magazin şi cu care am plecat super fericită acasă!)

Toate pozele au fost făcute de Cristina Nichituş Roncea, eu nu am făcut absolut nicio poză cu telefonul. Chiar îmi cerea Ana Nicolescu o poză în seara aia şi i-am zis: n-am făcut niciuna, doar m-am bucurat de experienţă! A fost singura dată când am reuşit şi eu să trăiesc momentul şi atât!

18 Replies to “Mic istoric al stilului meu personal”

  1. foarte frumoase tinute 🙂
    exista consilieri vestimentari si in cluj?

    1. Laura Frunză says: Reply

      Carmen, nu ştiu, dar ştiu că Gabi mai merge şi prin ţară şi face diverse workshopuri. Dă-i un follow sau ceva pe fb ca să afli când mai vine.

    2. Buna Carmen, eu am avut o experienta minunata cu Blandiana Horatiu, o gasesti pe FB. Vine si ea acasa, si merge si la cumparaturi cu tine pentru a-ti completa garderoba cu lucrurile lipsa. E o incantare sa iti gasesti stiulul, si sa ai timp pentru tine, doar pentru tine.

  2. Mie nu imi place sa merg la cumparaturi, ceea ce m-a ferit de shopping compulsiv. Am putine haine si merg la cumparaturi cand ele se degradeaza. Ma tenteaza din ce in ce mai tare sa o contactez si eu pe Gabi Urda. Cred ca o sa imi fac cadou de ziua mea o sedinta de consultanta. Imi cumpar mereu offline hainele penture ca probatul e sfant. Faptul ca am devenit mama a nascut in mine dorinta de a fi mai cocheta.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Offline şi eu, probatul e sfânt şi la mine. Dar, la fel ca tine, nu prea mă dau în vânt după mersul la cumpărături.

  3. povestea mea e cam ca a ta : stil oribil pana nu demult, haine ieftine, imitat alte persoane, etc . Si nu de alta, dar nu imi permiteam: in facultate eram falita, dupa aia am avut numai joburi din care imi permiteam sa achit chirie, facturi , mancare….nu prea iti arde de haine cand esti cu burta goala.

    Acum insa cand situatia mea financiara s-a stabilizat, imi iau aproape exclusiv haine de calitate (uneori ma mai scap si iau cate o prostie). Prefer sa imi iau 1 haina pe luna, dar stau si o analizez la milimetru: e bun materialul, am la ce imbraca haina asta, am unde o purta, ma uit la cusaturi, la nasturi, tot tot.

    De multe ori iau si online, in special rochii, fuste, bluze , pantaloni de vara ( orice nu trebuie sa vina mulat sau fix). Cumpar foarte cumpatat si garderoba mea reflecta asta: am haine putine, stiu toate hainele ce le am ( nu am cazuri de ” oops, am uitat ca aveam asta in dulap”), dimineata ma imbrac in 5 minute fara sa ma plang ca nu am ce imbraca sau ca nu imi place nimic.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Eu am greşit cu absolut toate hainele cumpărate online, inclusiv cu cele de gravide. Deloc nu mă pricep să cumpăr online!

  4. 🙂 toamna trecută am avut și eu o revelație: 4 jersee în nuanțe diferite de portocaliu și 4 tricouri (din 10) tot portocalii. Nu mi-a venit să cred! Asta în condițiile în care nu pot spune că e culoarea mea preferată. Mi-a plăcut tare mult articolul. De acum 2 ani, de când am citit articolul despre shopping la tine în șifonier, am început să o urmăresc și eu pe Gabi Urdă; iar ideea de a întâlni un consilier vestimentar mi se pare… wow! Cumva de neatins 🙂
    În toată garderoba am doar două rochițe simple, albastru închis, luate la reducere, noi. În rest, doar second ori Obor. De câte ori intram în perioada reducerilor în vreun magazin cu gând de a lua ceva, nu mă înduram parcă să dau atâția bani, când din aceeași sumă găseam la second 3. Dezavantajul este că sunt poate piese de bază care îmi lipsesc tocmai din acest motiv. Oricum, pentru mine o sesiune la acest gen de magazine, e curată terapie 🙂

    1. Laura Frunză says: Reply

      Ce piese de bază crezi că îţi lipsesc?

      1. O rochie neagră și un sacou negru

  5. Pe mine, cel mai mult ma afecteaza lipsa din magazine a unei game variate la anumite piese vestimentare (eg. pantaloni, aici am o problema serioasa de conformatie chiar as fi curioasa ce parere are specialistul). Oricum, super idee 🙂

  6. Ce frumoase sunt colierele! Nu ne spui in ce magazine ai facut cumparaturi? multumesc!

    1. Laura Frunză says: Reply

      Anca, am scris în articol: Etic, TinaR şi CCC.

  7. M am auzit citind despre hainele portocalii. am trecu tsi eu prin perioada asta, dar era vara si aveam chiar si unghiile portocalii :))).
    In timp am mai invatat si eu una alta despre vestimentatie, despre cum sa le combini, dar tot mi ar placea o astfel de sedinta pentru a afla mai multe despre ce mi se potriveste.

  8. Da, am cee ace s-ar putea numi garderoba capsula. De ceva ani. Fara sa fii citit despre ea pe vremea aia, fara sa stiu ca asa se numeste..cumva instinctual mi-am facut una.
    Recunosc ca am fost shopoholica…inainte de fi-miu.(acum m-am cam “linistit financiar”).
    Dar nu cumparam multe, niciodata nu am cumparat cantitativ. Da- calitativ. Poate sunt snoaba, poate nu..am preferat mereu sa dau mai multi bani pe ceva care “ma tine”-mai ales cand vb de chestiile care nu se demodeaza. De cate ori imi cumpar ceva ma gandesc daca./cu ce se potriveste din ceea ce am deja. Valabil si la haine si la pantofi si la genti 🙂
    Iar daca nu merge cu nimic, eventual iau si ceva cu care sa mearga. Sau renunt.
    Nu am mormane de haine, am si zone “neacoperite”: de exemplu nu mai am rochie neagra. Niciuna.

    Sunt f pretentioasa la haine.
    Rar gasesc ceva care sa
    1. imi placa
    2. imi vina bine (eu sunt pe stilul lung/subtire…adesea ce imi vine dpdv largime, e prea scurt..atat la cracii pantalonilor cat si la manecile camasilor/sacourilor :P)
    3. ma avantajeze
    Sunt haine care imi plac de mor, imi si vin bine, dar….strang din dinti si renunt la ele pt ca sunt f scumpe. (am acum in minte o fusta…de 3 mil…pe care presimt ca tot mi-o voi lua…)

    Nu prea gasesc haine marimea mea la reduceri. Nici pantofi..(port 37-38).
    Dar sunt cateva magazine in care urmaresc reducerile: Desigual, Musette si Time Out.
    Nu cumpar online…N-am cumparat niciodata online…pana nu probez nu iau. Stiu ca exista posibilitatea sa schimbi/dai inapoi..dar mi se pare prea complicat..:)

    De ceva vreme ma tenteaza ideea de a merge pe mana unui consilier vestimentar (si fix la Gabi Urda ma tot gandesc..) pt ca am niste dileme majore…si singura nu mi le pot elucida.

  9. Super! Abia astept pozele

  10. Si mie imi plac mult toate tinuntele! Cred ca este un stil care te reprezinta. Si eu o apreciez pe Gabi!

  11. Asta cu îmbrăcatul urât pe vremuri cred că e o amprentă pentru multe dintre noi între 1995-2010… Eu m-am deșteptat acum vreo 5 ani și mi-am făcut stilul meu, prostesc pt unii, dar e al meu și-mi place. Înainte, are olteanul o vorbă, eram *împerceată* 🙂 🙂

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.