Judy Moody salvează lumea

coperta-judy-moody-salveaza-lumea

Ca să fiu sinceră nici n-am vrut să mă uit la seria Judy Moody pentru că părea să se înscrie în tiparele celorlalte cărţi cu “puşti” şi “tocilari”, însă Diana de la editura Gama a insistat că Judy e diferită şi m-a rugat să-i acord o şansă, ceea ce am şi făcut. Am citit din seria Judy Moody volumul Judy Moody salvează lumea şi mi s-a părut foarte haios, o lectură uşoară pentru copiii de 8+ care o vor da gata într-o oră-două , în funcţie de ritmul în care citesc – 152 de pagini scrise mare şi cu ilustraţii alb-negru pe alocuri.

coperta-judy-moody-salveaza-lumea

Judy este o fetiţă de clasa a treia care visează să facă lucrurile în stil mare. Când domnul Todd, profesorul de ştiinţe naturale, le vorbeşte despre salvarea pădurii tropicale, Judy visează să salveze de una singură pădurea, aşa că încearcă tot felul de metode: să-şi oblige familia să renunţe la toate lucrurile care provin indirect din pădurea tropicală, eliberează animalul de companiei al fratelui ei (o broască), se urcă într-un copac şi jură că va sta acolo timp de doi ani, fură creioanele colegilor şi le ascunde şi aşa mai departe. În paralel, Judy şi cu fratele ei participă la un concurs de desenat plasturi trăzniţi şi evident că Judy visează la premiul cel mare, o pereche de role. Însă nimic nu-i merge lui Judy aşa cum şi-ar dori: nu salvează pădurea (reuşeşte doar să-şi supere familia), nu câştigă concursul de plasturi (în timp ce fratele ei ia premiul al doilea) iar colegii nu sunt de acord cu renunţarea la creioane pentru a salva copacii. În cele din urmă, în urma unui brainstorming general, clasa a 3-a T din care face parte Judy reuşeşte să facă ceva cu adevărat deosebit care să ducă la salvarea pădurii tropicale, iar Judy este desemnată de doamna directoare să ridice premiul Girafa – un premiu care se acordă persoanelor care fac eforturi pentru rezolvarea unor probleme sociale. Ce anume fac copiii vă las pe voi să descoperiţi citind cartea, bineînţeles.

Judy mi-a plăcut ca personaj pentru că mi-a adus aminte de mine în copilărie. De fapt, cred că mai toţi am avut vise de grandomanie când eram copii – să salvăm de unii singuri pe cineva sau ceva, să câştigăm un premiu important, să fim în lumina reflectoarelor, să fim cei mai buni la ceva anume. Cel mai probabil, de cele mai multe ori, toate astea au rămas doar în capul nostru – n-am reuşit să salvăm pe nimeni şi nici cei mai cei n-am ajuns, însă asta nu ne-a împiedicat să visăm cu ochii deschişi că am putea fi eroi sau eroine. Lecţia de luat acasă din Judy Moody salvează lumea e că lucrurile mari nu pot fi făcute de unul singur, ci se fac prin puterea combinată a tuturor oamenilor (cam ca în Captain Planet, dacă vă mai amintiţi).

Judy e un personaj uşor de simpatizat şi creionată destul de aproape de realitate, chiar dacă naivitatea ei pare exagerată de dragul comediei. E o fetiţă cu prieteni, cu un frate mai mic care o sâcâie uneori dar pe care se vede că-l iubeşte, cu o colegă pe care o antipatizează dar nu la modul exagerat (uneori chiar se gândeşte că poate Jessica nu e chiar aşa de rea), cu părinţi iubitori şi o viaţă, în general, obişnuită. În ceea ce priveşte cărţile cu personaje copii-şcolari, genul acesta de cărţi sunt preferatele mele – fără conflicte majore care să împartă copiii în “buni” şi “răi” şi cu lecţii de viaţă transmise discret, pe tot parcursul cărţii. De altfel, în Judy Moody salvează lumea sunt diverse trimiteri care pot stârni curiozitatea copiilor – animale ciudate pe cale de dispariţie (gândacul tigru, salamandra din Shenandoah, midia din Apalaşi, scoica din specia copita porcului sidefată), personalităţi diverse de sex feminin (Josephine Dickson, de exemplu, inventatoarea plasturelui, sau Julia “Fluture” Hill, o activistă de mediu) dar şi modalităţi variate prin care fiecare dintre noi poate face ceva, la nivel micro, pentru a duce un trai sustenabil.

Judy Moody salvează lumea e o carte perfectă pentru toate fetiţele care vor să schimbe lumea într-un fel sau altul, iar Judy e un personaj uşor de iubit de toate exploratoarele, curajoasele, visătoarele, idealistele, antreprenoarele, inventatoarele, deschizătoarele de drumuri, chiar dacă au abia 7 ani şi încă mai cred că ele singure pot salva lumea.

1 Comment

  1. violeta.argatu says: Reply

    De tinut minte! 😉
    Adevarul e ca titlul te baga nitel in ceata , ducandu-te cu gandul la ce ziceai tu. Bine c-ai citit-o, ca s-o pun si eu deoparte pt cand i-o veni vremea Anei 🙂

Leave a Reply