Tărâmul poveştilor #1 (Vraja Dorinţelor) – editura Nemi

taramul-povestilor

Un personaj negativ e doar o victimă a cărei poveste nu a fost spusă.

Înainte de a începe Tărâmul poveştilor de Chris Colfer, am intrat pe Goodreads să citesc nişte recenzii ale cărţii, mai fac aşa uneori când nu ştiu exact ce să cred despre carte. Din prima am remarcat multitudinea de recenzii negative, care se legau în mod special de modul în care este scrisă cartea, de limbaj, de modul simplist în care se derulează acţiunea, de prezenţa excesivă a unor figuri de stil etc. Am rămas cam dezamăgită, pentru că mi se spusese că e o carte foarte bună dar primele recenzii de pe Goodreads cam infirmau asta.

Am continuat, totuşi, s-o citesc şi am reuşit s-o dau gata în două zile, în orele de somn ale lui bebe. Deşi, teoretic, e o carte pentru copii, m-a prins atât de tare acţiunea că nu-mi venea s-o mai las din mână când se trezea bebe şi îşi cerea drepturile (dar o lăsam, totuşi, în caz că vă întrebaţi). Când a venit Eliza să mă întrebe ce citesc şi despre ce e vorba, a remarcat prima oară coperta la care, recunosc, că nu mă uitasem cu foarte mare atenţie. Văzusem doar cei doi copii care cad în tărâmul poveştilor dar nu şi elementele remarcate de Eliza: pe Frumoasa Adormită, pe Albă ca Zăpada, pantofiorul Cenuşăresei, lupul cel rău din Scufiţa Roşie, prinţul transformat în broască, turnul lui Rapunzel şi aşa mai departe.

taramul-povestilor

Alex şi Conner Bailey sunt doi gemeni de 12 ani care şi-au pierdut recent tatăl într-un accident de maşină. Alex este o fetiţă timidă, studioasă, fără prieteni care iubeşte foarte mult basmele clasice şi citeşte cam orice prinde în mână. Conner este un băiat sociabil şi pus pe şotii, care găseşte mereu ceva amuzant de spus în orice situaţie. Cei doi primesc în dar de la bunica lor o carte din care le citea basme atunci când erau mici. Cartea se dovedeşte a fi un fel de portal spre o lume magică, plină de personaje de basm. După ce cad, din greşeală, în ea, cei doi fraţi încearcă să invoce Vraja Dorinţelor pentru a ajunge înapoi acasă. Numai că pentru a o invoca au nevoie de câteva obiecte de la anumite personaje de basm: o şuviţă din părul lui Rapunzel, condurul Cenuşăresei, scoarţă de copac din coşul Scufiţei Roşii, un pumnal de la Mica Sirenă, o coroană de la troli, o lacrimă de zână, fusul Frumoasei Adormite şi pietre preţioase de pe sicriul Albei ca Zăpada.

În drumul lor spre reuşită sunt ajutaţi dar şi împiedicaţi de o mulţime de personaje de basm pe care le vedem într-o nouă lumină. În majoritatea cazurilor, îmi place ce a făcut autorul cu ele, cum le-a dezvoltat şi le-a conferit trăsături noi, dar în cazul Scufiţei Roşii nu mi-a plăcut deloc – mi s-a părut deplasată transformarea ei într-o “paraşută” cu ochii după bărbaţi şi nici termenii folosiţi nu mi s-au părut tocmai potriviţi pentru o carte pentru copii.

Harta Tărâmului Poveştilor
Harta Tărâmului Poveştilor

În rest, felul în care autorul explorează sentimentele, temerile, îndoielile şi dorinţele cele mai profunde ale personajelor este aproape veridic: Albă ca Zăpada nu-şi doreşte decât să afle de ce n-a iubit-o niciodată mama ei vitregă. Cenuşăreasa mărturiseşte că adaptarea la viaţa de regină a fost foarte dificilă pentru că nu a fost acceptată din prima, fiind considerată o arivistă sărmană care a pus mâna pe tron. Frumoasa Adormită are probleme în a-şi gestiona regatul care a rămas cu o sută de ani în urma tuturor. Iar Regina cea Rea are şi ea un secret care o face să caute acelaşi lucru ca Alex şi Conner – Vraja Dorinţelor.

Deşi la început cartea mi s-a părut destul de previzibilă şi am crezut că intuiesc câteva dintre secretele ei, odată ajunsă la final mi-am dat seama că m-am înşelat aproape total (m-am prins doar de un singur lucru). Ori n-am fost eu suficient de vigilentă pe parcurs, ori autorul chiar s-a priceput să-şi ţină aşii în mână până la ultimele pagini ca să menţină captivă atenţia cititorului.

Tărâmul Poveştilor este o carte minunată, care oferă nişte posibile răspunsuri la multe dintre întrebările pe care ni le-am pus atunci când am citit basmele clasice, dar care ne dă imboldul de a căuta propriile noastre interpretări ale basmelor (veţi fi surprinşi să aflaţi că pot avea mai multe interpretări). Aflăm că poveştile nu se termină după “şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”, ci continuă în moduri noi şi interesante. Copiilor pasionaţi de lectură o să le placă foarte mult, mai ales dacă nu sunt genul care se “sperie” de cărţile groase (are 467 de pagini).

Acest volum, subintitulat Vraja Dorinţelor, este primul dintr-o serie de 5 cărţi (în curând 6) despre călătoriile lui Alex şi Conner pe Tărâmul Poveştilor. În prezent la noi în ţară este singurul tradus şi publicat.

8 Comment

  1. Foarte buna prima propozitie, mi-ai captat total interesul cu ea 🙂

    1. Laura Frunză says: Reply

      Cam în jurul acestei propoziţii se învârte acţiunea din carte 🙂 E destul de interesant faptul că, deşi aceasta este realitatea (că mediul din care ne tragem şi suma întâmplărilor prin care trecem ne fac să fim “răi” sau “buni”), nu cred că un personaj poate deveni scuzabil pentru faptele rele doar prin prisma acestui fapt.

  2. Iti dai seama ca acum s-ar deschide o discutie infinita despre psihologie, genetica, trasaturi innascute versus dobandite etc. etc. Dar pe scurt, da, si eu am ajuns la concluzia, dupa cativa ani de crescut si observat copii, ca unele lucruri pur si simplu nu se pot schimba la caracterul cuiva. Si stiu ca au existat niste studii care au demonstrat ca ar exista o gena a rautatii, deci…

  3. Eu am terminat de citit în weekend „Dă mai departe”, despre care tot de la tine de pe blog aflasem! Mulțumesc de șering 😉

    1. Laura Frunză says: Reply

      Ți-a plăcut? 🙂

      1. Mi-a plăcut! Chiar am și plâns puțin pe la final și nu reușeam să-mi dau seama dacă era cartea sau pur și simplu simțeam nevoia să fac asta.
        Eu cred foarte mult în ideea de a da mai departe și de a nu aștepta să se întoarcă de la aceeași persoană. Mi s-a întâmplat de atât de multe ori, încât am impresia că altcineva a scris cartea mea :))

  4. trei aspecte:
    1. în legătură că recenziile de pe Goodreads – spunea o scriitoare de la noi, ironic: *Toți care citesc, citesc doar cărți slabe, de câte o stea. Asta pentru că nu sunt ale lor.* atunci am priceput că, din nefericire, unii scriitori fac deservicii celorlalți, râzând de cărțile lor sau îi pun pe nepoți, veri, frați… jalnic.
    2. s-ar putea să-ți fi plăcut pentru emoțiile provocate în urma unei experiențe personale – eu am o carte pe care o ador *Tiger Lily*, care nu le spune nimic celorlalți, iar pentru mine este fascinantă. îmi dau seama că fiecare are gusturile lui.
    3. am citit de curând două volume Tom Inimă Curată în lumea poveștilor. într-un fel asemănătoare cu ceea ce zici tu. abia aștept să o citesc și pe aceasta, recomandată de tine.

    1. Laura Frunză says: Reply

      O să caut şi eu cartea menţionată de tine, să văd ce emoţie îmi stârneşte 🙂

Leave a Reply