Turist acasă – Week-end prelungit în zona Ocnele Mari

salina-ocnele-mari

Înainte de a pleca în concediu anul acesta, am făcut o oprire la salina Ocnele Mari. Am ales această destinaţie pentru că trebuia s-o iau pe Eliza din tabără de pe traseul spre Căciulata, destinaţia noastră de anul acesta, dar cu trei zile înainte de data la care ne puteam caza. A fost o idee bună să alegem salina Ocnele Mari, ne-am simţit foarte bine şi am descoperit un loc în care vreau să revin.

Sâmbătă

Am ajuns pe la 12, ne-am cazat la pensiunea Sergentul din Ocniţa şi am luat prânzul în foişorul pensiunii din ce ne aduseserăm de acasă. Recomand această pensiune dacă ajungeţi în zonă. Camerele sunt curate şi răcoroase iar noi am avut două paturi încăpătoare. Foişorul unde se poate lua masa e destul de mare, dotat cu frigidere, aragaz şi veselă. În spate e un loc de joacă pentru copii, cu o trambulină uriaşă. Gospodăria pensiunii e bine îngrijită, peste tot sunt flori frumoase, iar nepoţii gazdei sunt prietenoşi cu copiii turiştilor.

foisor-pensiunea-sergentul

După prânz, am plecat direct la salina Ocnele Mari. Ultima intrare era la ora 5, salina fiind deschisă până la şase. Intrarea se face cu autobuzul din jumătate în jumătate de oră sau când se umple autobuzul. Salina este foarte spaţioasă (40 000 de m pătraţi amenajaţi), dar cam joasă pentru claustrofobi (8 metri înălţime). Sunt foarte multe de făcut în salină, poţi sta şi o zi întreagă şi nu te plictiseşti. Neapărat luaţi haine groase, în special pentru copii, în salină este foarte frig.

salina-ocnele-mari

Au restaurant cu autoservire, cramă, piste de karturi, teren de tenis şi de fotbal, mese de biliard şi ping pong, locuri de joacă pentru copii. Mai există două cinematografe, unul pentru adulţi în zona de relaxare (cu hamace, paturi, fotolii – se plăteşte separat intrarea, 5 lei) şi unul pentru copii, unde Eliza s-a uitat la un film cu minioni. Vă recomand să vă luaţi trotinetele, dacă aveţi, sau chiar rolele.

Duminică

De dimineaţă am vizitat Muzeul Satului Vâlcean, o splendoare, dar era groaznic de cald, aşa că am parcurs numai vreo jumătate din muzeu. Era cam pustiu pe acolo, nu am avut nici cui plăti taxa de acces. Mi-aş fi dorit să fi fost descuiată şcoala, să văd expoziţia de costume populare, dar nu a fost posibil. Casele sunt foarte frumoase, au şi grădini cu legume, iar în interior puteţi vedea multe obiecte din gospodăriile ţărăneşti de pe vremuri.

muzeul-satului-valcean

După amiază, spre seară, am mers la ştrandul din Ocniţa. E foarte interesant să intri într-o piscină cu apa suprasaturată de sare, dar era cam murdar. Ştrandul nu avea şanţ pentru clătirea picioarelor iar în apă erau cam mulţi bebeluşi fără scutec de înot. Culmea e că, deşi am intrat cu toţii în apă, nu am avut absolut nimic, pe când de la apa termală curată şi schimbată des de la Căciulata, bebe s-a iritat.

Luni

Am plecat spre Căciulata cu un ocol pe la Fântâna Buridava, unde am căutat şi ruinele castrului Buridava (nu le-am găsit). Fântâna e drăguţă, le puteţi arăta copiilor cum se scoate apa dintr-o fântână cu cumpănă. Apa e foarte bună, noi am luat şi la drum, într-o sticlă.

fantana-buridava

Cheltuieli

Cazare: 2 nopţi de cazare la pensiune au costat 220 de lei. Mâncare am avut şi de acasă, am mâncat şi pe acolo – aici depinde de fiecare. În Ocniţa nu prea sunt locuri în care se poate mânca decent. Duminică am preferat să mâncăm la mall în Vâlcea.
Intrarea în salină: 22 de lei adult, 15 lei copil.
Intrarea la ştrand: 10 lei adult, 5 lei copil plus 5 lei parcarea.

Mai multe fotografii din salina Ocnele Mari şi de la Muzeul Satului Vâlcean găsiţi în albumul Salina Ocnele Mari şi Muzeul Satului Vâlcean de pe pagina de Facebook a blogului.

2 Comment

  1. RoxanaC says: Reply

    Si noi am vizitat Muzeul Satului Vâlcean in martie anul trecut. Mare, aerisit, verde, merită văzut. Nu era nimeni la intrare (si nici in tot perimetrul muzeului), dar după vreo cativa pasi a apărut un tânăr din sat care ne-a deschis școala, ne-a fost ghid si doar după aceea ne-a încasat tariful de intrare (3ron/adult, copiii intră gratuit). Înăuntru pe perete aveau o tablă de scris veche, dublă (cu scripete, care se ridică si in spatele ei mai este inca o tablă); a fost surprins cand a aflat ca pe vremea cand am făcut eu ASE-ul (acum 14ani☺ ) exista astfel de tablă intr-unul din amfiteatre.
    Când am fost noi, in școală era o expoziție de fotografie. Ne spunea ghidul ca au extrem de puțin vizitatori, cu toate ca sunt la drumul principal, chiar inainte de intrarea in Râmnicu Vâlcea (noi veneam dinspre Căciulata), iar tariful de intrare e simbolic.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Da, cred că nu e suficient de mult promovat. Înţeleg că fiecare zonă geografică are, mai nou, un muzeu al satului. L-am mai văzut pe cel din Sibiu şi sper să ajung şi la cel bucovinean anul acesta.

Leave a Reply